DevotionTime

Psalmul 18 January 31, 2011

18:1 Acest psalm este aproape un duplicat al lui 2 Samuel 22. Se poate să fie scris spre sfârşitul vieţii lui David când era pace. Dumnezeu este lăudat pentru lucrările Sale glorioase şi binecuvântările constante.

18:2, 3 Protecţia lui Dumnezeu pentru oamenii Lui este fără limite şi poate lua multe forme. David a caracterizat purtarea de grijă a lui Dumnezeu şase simboluri militare. Dumnezeu este ca: (1) o fortăreaţă sau un loc sigur unde vrăjmaşul nu poate pătrunde, (2) un munte masiv plin de locuri de ascuns, (3) o stâncă ce nu poate fi pătrunsă de nimeni care să ne facă rău; (4) un turn înalt deasupra vrăjmaşilor noştri; (5) un scut ce vine între noi şi cel rău, şi (6) un corn care să îi înspăimânte vrăjmaşul sau să ne avertizeze dacă el vine prea aproape. Dacă avem nevoie de protecţie, caută-L pe Dumnezeu.

18:10 Heruvimii sunt nişte fiinţe divine ce se poate să fie unul dintre rangurile importante ale îngerilor. Una dintre funcţiile lor este să slujească ca şi gardieni. Aceşti „heruvimi“ vegheau intrările atât la Pomul Vieţii (Genesa 3:24), cât şi în Locul Preasfânt (Exod 26:31-33). Imaginile lor erau parte din Chivotul Legământului (Exod 25:18-22). De asemenea, ei sunt descrişi că poartă de grijă tronului lui Dumnezeu (Ezechiel 1).

18:13 „Dumnezeul deasupra tuturor dumnezeilor“ este o denumire importantă pe care trebuia să o facă David. Închinarea la idolii păgâni este adânc înrădăcinată în ţară, şi fiecare regiune avea propria divinitate. Dar aceste imagini de lemn sau piatră erau fără putere. David Îl plasează pe Dumnezeu singur într-o categorie superioară.

18:16 Problemele noastre, ca şi apele adânci, ameninţă să ne înece. David, fără ajutor şi bolnav, a ştiut că Dumnezeu singur îl va răscumpăra de vrăjmaşii lui la vremea când el era fără apărare. Cât de adesea ne dorim ca Dumnezeu să ne scape repede de problemele noastre. Aminteşte-ţi că Dumnezeu ne poate salva sau ajuta să rămânem fermi în timp ce trecem prin probleme (18:18). Oricare cale, protecţia Lui este cea mai bună pentru noi. Când simţi că problemele te îneacă, cere-i lui Dumnezeu să te ajute, să te ţină ferm şi să te protejeze. În purtarea Lui de grijă, nu eşti niciodată fără ajutor.

18:30 Mulţi spun că credinţa în Dumnezeu este o cârjă pentru oamenii bolnavi care nu se pot ajuta pe sine. Dumnezeu este cu adevărat un scut acre ne protejează atunci când suntem prea bolnavi ca să facem faţă anumitor încercări noi singuri. El ne întăreşte, ne protejează, ne ghidează pentru ca să ne trimită înapoi într-o lume rea ca să luptăm pentru El.

18:32-34 Dumnezeu promite să ne dea putere pentru încercările care ne zidesc şi protecţie pentru problemele care ne pun viaţa în pericol. Dar El nu promite ca va elimina problemele noastre. Dacă Dumnezeu promite fără drumuri dure, fără munţi de urcat şi fără bătălii, noi nu putem creşte. Dar cu aceste schimbări care ne zidesc, El trimite puterea să câştige. Dacă El ne lasă singuri cu problemele care ne pun viaţa în pericol, noi s-ar putea să nu supravieţuim. Dar Dumnezeu trimite protecţia Sa. Noi avem nevoie de protecţia Sa ca să supravieţuim încercărilor imposibile ale vieţii şi de puterea Sa ca să creştem în timp ce răspundem circumstanţelor care ne schimbă viaţa.

18:35 David a oferit o răsturnare interesantă a conceptului despre măreţie, zicând că blândeţea lui Dumnezeu Îl face mare. Societatea noastră crede că bunătatea este atinsă printr-o combinaţie de oportunitate, talent şi agresivitate. Dar adevărata bunătate vine din trăirea potrivit cu legile şi stanrdele lui Dumnezeu şi recunoscând că tot ce avem vine din bunătatea milei lui Dumnezeu.

18:40-42 David a fost un om caracterizat de milă. El a cruţat viaţa lui Saul (1 Samuel 24:1-8), viaţa lui Nabal (1 Samuel 25:21-35) şi a lui Şimei (2 Samuel 16:5-12) şi a arătat o bunătate mare lui Mefiboşet (2 Samuel 9). Dar aici David îi cere lui Dumnezeu să îi nimicească pe vrăjmaşii lui. Totuşi, David pur şi simplu i-a cerul lui Dumnezeu să de-a celor răi ceea ce ei meritau.

18:43-45 Marea putere a lui David a devenit într-adevăr legendară. Dumnezeu i-a dat victorie în fiecare bătălie. Cartea 2 Samuel notează victoriile asupra iebusiţilor (5:6-10), asupra filistenilor (5:17-25; 8:1, 2), asupra lui Hadadezer din Ţoba (8:3, 4), asupra sirienilor (8:5, 6, 10), asupra edomiţilor (8:13, 14) şi asupra amoniţilor (12:26-31). În plus, împăratul din Tir a trimis ajutoare şi oameni muncitori ca să-l ajute pe David să-şi construiască casa (5:11). Dar David nu şi-a asumat victoriile pentru sine. El a realizat cu adevărat că scopul poziţiei lui era să-i binecuvinteze pe oamenii lui Dumnezeu (1 Cronici 14:2).

Advertisements
 

Iov 31-32

31:1-4 Iov a vorbit despre dorinţa de a dovedi un punct de vedere. El nu doar a evitat să săvârşească vreun păcat mare (cum ar fi adulterul); el nici măcar nu a făcut vreun pas înspre acel păcat (uitându-se la o femeie cu o dorinţă lacomă). În capitolul 29 Iov şi-a revăzut faptele sale bune. Aici în capitolul 31 el enumerat păcatele pe care nu le-a comis – în inima lui (31:1-12), împotriva vecinilor lui (31:13-23) şi împotriva lui Dumnezeu (31:24-34).

31:24-28 În aceste versete Iov a spus că dependenţa de bogăţie pentru bucurie este idolatrie şi negarea Dumnezeului cerului. Noi scuzăm obsesiile societăţii noastre cu privire la bani şi posesiuni ca un rău necesar sau „aşa merg lucrurile“ în lumea modernă. Dar orice societate în orice vreme a preţuit puterea şi prestigiul pe care le aduc banii. Adevăraţii credincioşi trebuie să se cureţe pe sine însuşi de dorinţele profunde pentru mai multă putere, prestigiu şi posesiuni.

31:33, 34 Iov a declarat că el nu a încercat să-şi ascundă păcatele sale aşa cum a făcut Adam (Genesa 3). Adam nu a avut o mulţime care să-l privească, dar el a încercat să se ascundă de Dumnezeu. Frica de a ni se descoperi păcatele, ne duce la modele de înşelăciune. Noi acoperim cu minciuni care să pară bune pentru alţii. Dar noi nu putem să ne ascundem de Dumnezeu. Acceptarea păcatelor tale şi eliberarea ta vor aduce iertare şi o viaţă nouă.

32:1 Dacă Iov era cu adevărat un om bun, cei trei prieteni ai lui vor trebui să renunţa la teoria lor că suferinţa este întotdeauna pedeapsa lui Dumnezeu pentru acţiuni rele. Totuşi, în schimbul considerării celuilalt punct de vedere, ei au încheiat discuţia. Ei erau convinşi că Iov a făcut o greşeală sau un păcat ascuns, aşa că nu există niciun punct de a vorbi dacă Iov nu-şi va mărturisi păcatul. Dar Iov a ştiut că el a trăit corect înaintea lui Dumnezeu şi înaintea celorlalţi (capitolul 29) şi a evitat gândurile şi acţiunile greşite (capitolul 31). Iov nu a fost pe cale să inventeze un păcat ca să-şi satisfacă prietenii.

32:2 Când Elifaz, Bildad şi Ţofar nu au mai avut nimic de spus, Elihu a devenit a patra persoană care a vorbit lui Iov. Acum a fost prima şi singura dată când el a vorbit. În mod aparent, el a fost un spectator şi mult mai tânăr decât ceilalţi (32:6, 7), dar el a introdus un nou punct de vedere. În timp ce prietenii lui Iov au spus că el suferea din cauza unor păcate din trecut, Elihu a spus că suferinţa lui Iov nu va trece până când el va realiza prezenţa păcatului. Iov nu a suferit din cauza păcatului, el a păcătuit datorită suferinţei. Elihu a punctat că atitudinea lui Iov a devenit arogantă în timp ce îşi apăra inocenţa sa. De asemenea, Elihu a zis că suferinţa nu înseamnă să ne pedepsim atât de mult cât înseamnă să ne corectăm şi să ne restaurăm, să ne ţinem pe calea cea bună.

Există mult adevăr în discursul lui Elihu. El l-a îndemnat pe Iov să privească la suferinţa lui dintr-o altă perspectivă şi cu un scop măreţ în minte. Pe parcursul discursului său există o latură mai spirituală decât ceilalţi, însă Elihu a presupus greşit că un răspuns corect la suferinţă întotdeauna aduce prosperitate (33:23-30) şi că suferinţa este întotdeauna într-un anumit fel este conectată cu păcatul (34:11).

32:7-9 Nu este de ajuns să recunoşti un mare adevăr; trebuie să-l trăieşti în viaţa ta. Elihu a recunoscut adevărul că Dumnezeu era singura sursă a adevăratei înţelepciuni, dar el nu a folosit înţelepciunea lui Dumnezeu ca să-l ajute pe Iov. În timp ce a recunoscut de unde vine înţelepciunea, el nu a căutat să o dobândească. Devenind înţelept este ţintă permanentă şi de lungă durată. Nu fii mulţumit doar să cunoşti despre înţelepciune; fă-o parte din viaţa ta.

 

Iov 29-30 January 29, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:07 am
Tags: , , , ,

29:7 Iov se afla într-o poziţie delicată între a se lăuda cu privire la realizările trecute şi reamintind faptele bune pentru a răspunde acuzaţiilor împotriva lui. Una dintre slăbiciunile lui Iov pe tot parcursul conversaţiilor este că el merge periculos de aproape de a se mândri. Mândria este mai ales înşelătoare când noi o ducem bine. Aceasta ne separă de Dumnezeu făcându-ne să ne gândim că suntem mai bun decât suntem cu adevărat. Apoi apare tendinţa să credem propriile noastre opinii care duc la alte tipuri de păcate. În timp ce nu este greşit să relatăm faptele bune, este mult mai bine să povestim binecuvântările lui Dumnezeu pentru noi. Acest lucru ne va ţine departe de neatenţia de a cădea în mândrie.

29:12 În zilele lui Iov, o judecată a servit atât ca şi consiliul bătrânilor cetăţii, cât şi ca o magistratură, ajutând la administrarea comunităţii şi soluţionarea disputelor. În majoritatea cazurilor, acesta nu era un post full-time, ci un post part-time deţinut pe baza respectului cuiva şi stând în zonă.

30:1 Ca să suferi o pierdere extremă, la fel cum a păţit Iov, era umilitor. Dar ca să fii abuzat verbal de alţii mai tineri ca tine, a adăugat insultă la durere. Iov şi-a pierdut familia, posesiunile, sănătatea, poziţia şi bunul său nume. El nici măcar nu era respectat pentru că suferea curajos. Din nefericire, uneori cei tineri râd şi se folosesc de cei mai în vârstă sau de cei care sunt limitaţi în vreun fel. În schimb, ei ar trebui să realizeze că toate abilităţile noastre fizice sunt de scurtă durată şi că toţi oamenii sunt iubiţi în aceeaşi măsură de Dumnezeu.

 

Psalmul 17 January 28, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 11:10 am
Tags: , , , , , , , ,

17:3 A spus David că este fără păcat? Declaraţia lui David nu a fost o presupunere mândră a purităţii, a fost o neînţelegere al relaţiei lui cu Dumnezeu. În 14:3 David spune: „toţi s-au rătăcit“. El a realizat că a comis într-adevăr păcat, cum fac toţi oamenii, dar relaţia lui cu Dumnezeu era una a părtşiei şi a pocăinţei constante şi a iertării. Totuşi, bunătatea sa vine din a căuta să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod intim. Prin contrast, nebunii (14:1-3) sunt răi deoarece ei L-au respins pe Dumnezeu şi astfel nu s-au pocăit sau nu au primit iertarea lui Dumnezeu.

17:8 „Umbra aripilor Tale“ este o figură de stil care simbolizează protecţia lui Dumnezeu. El ne păzeşte la fel cum o mamă îşi protejează tinerii ei acoperindu-i cu aripile ei. Moise a folosit aceeaşi metaforă în Deuteronom 32:11.

17:8 David i-a cerut lui Dumnezeu să-l preţuiască la fel de mult ca pe ochii Săi şi lase ca măsura cu care îl preţuieşte să fie, de asemenea, o măsură de protecţie. Noi nu trebuie să deducem că oarecum am ratat protecţia lui Dumnezeu dacă experimentăm probleme. Protecţia lui Dumnezeu are scopuri mult mai mari decât evitarea durerii; este să ne facă slujitori mult mai buni pentru El. Dumnezeu ne protejează văzându-ne prin circumstanţe, nu ajutându-ne să scăpăm de ele.

17:13-15 Noi ne înșelăm pe noi înșine când măsurăm bucuria sau mulțumirea în viață prin cantitatea bogăției pe care o posedăm. Când punem bogățiile în vârful sistemului nostru de valori, confortul zilei de astăzi pune în umbră valoarea eternă a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Ne gândim că vom fi bucuroşi sau mulţumiţi când devenim bogaţi, doar ca să descoperim că ele nu aduc nimic, doar plăceri trecătoare. Adevărata măsurare a bucuriei sau mulţumirii este una eternă. Vei găsi adevărata buncurie dacă îţi vei pune bogăţiile eterne mai presus de bogăţiile pământeşti.

17:15 David a crezut în viaţa de după moarte. Există versete importante în Vechiul Testament care susţin această concepţie că „treaz“ se referă la speranţa în înviere. Unele dintre ele sunt: Iov 19:25-27; Psalmii 11:7; 49:15; 73:23; 139:17, 18; Isaia 26:19; şi Daniel 12:2, 13.

 

Iov 27-28

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 10:35 am
Tags: , , , , , ,

27:6 În mijlocul tuturor acuzaţiilor, Iov a fost capabil să declare: „Conştiinţa mea este clară.“ Doar o trăire dreaptă înaintea lui Dumnezeu poate aduce o conştiinţă curată şi ce important devine discursul lui Iov atunci când a fost acuzat. Ca şi Iov, nu putem să pretindem vieţi fără păcat, dar putem pretinde vieţi iertate. Atunci când ne mărturisim păcatele noastre lui Dumnezeu, noi suntem iertaţi şi ne putem trăi vieţile cu conştiinţa curată (1 Ioan 1:9).

27:13-23 Iov a fost de acord cu prietenii săi în privinţa faptului că la sfârşit cel rău va fi distrus, dar el nu a fost de acord cu faptul că el era rău şi merita pedeapsa. Majoritatea pedepselor spuse de Iov nu i s-au întâmplat, şi în mod sigur niciodată nu şi-a dorit să „fugă de Dumnezeu“. Aşa că el nu s-a inclus pe sine ca unul dintre cei răi. În cotrast, el a continuat să pledeze pentru Dumnezeu ca să vină şi să-l justifice.

28:12 Oamenii pot realiza tot felul de minuni tehnologice. Ei pot găsi stele invizibile pentru ochi, pot călători în spaţiu, ei pot memora cantităţi mari de informaţii pe un microcip. Dar chiar şi cel mai mare om de ştiinţă, pe cont propriu, este o pierdere să descopere înţelepciunea din viaţa lor de zi cu zi. Doar Dumnezeu le poate arăta unde să caute ca să găsească înţelepciunea deoarece El este sursa înţelepciunii (28:27). Adevărata înţelepciune este a avea perspectiva lui Dumnezeu asupra vieţii. Ca şi Creatorul vieţii, doar El ştie ce este mai bine pentru creaţia Sa. Este inutil pentru noi să încercăm să devenim înţelepţi pur şi simplu prin propriile observaţii şi eforturi, deoarece Dumnezeu singur vede cel mai mare scop pentru lumea Sa.

28:13 Iov a declarat că înţelepciunea nu poate fi găsită prin viaţă. Este natural pentru oamenii care nu înţeleg importanţa Cuvântului lui Dumnezeu să caute înţelepciunea aici pe pământ. Ei caută la filozofi şi alţi lideri ca să le de-a o direcţie pentru viaţă. Totuşi, Iov a spus: „Nu este aici“. Niciun lider sau grup de lideri nu pot produce sufiecientă cunoaştere sau cunoştinţe ca să explice în totalitate experienţa umană. Ultima interpretare a vieţii, a cine suntem şi unde mergem, trebuia să vină din afară şi mai presus de viaţa noastră muritoare. Când căutăm călăuzire, caută să cunoşti înţelepciunea lui Dumnezeu aşa cum este făcută clar în Biblie. Ca să fim ridicaţi deasupra limitelor vieţii, noi trebuie să cunoaştem şi să ne încredem în Domnul vieţii.

28:16 Aurul din Ofir era considerat cel mai fin aur care exista. Ofir probabil era localizat în Africa sau de-a lungul coastei arabe. Indiferent unde se află, era o distanţa bună până în Israel, pentru bărcilor împăratului Solomon i-au luat trei ani ca să parcurgă călătoria (1 Împăraţi 10:22).

28:28 „Frica de Domnul“ este tema cheie în literatura Bibliei (de la Iov până la Cântarea Cântărilor). Înseamnă a avea respect şi adoraţie pentru Dumnezeu şi a simţi veneraţie a majestăţii şi puterii Sale. Acesta este punctul de plecare pentru a găsi adevărata înţelepciune (vezi Proverbe 1:7-9).

 

Psalmul 16 January 27, 2011

16:1 David i-a cerut lui Dumnezeu să fie refugiul său. Noi, ca şi David, vrem să fim salvaţi de vrăjmaşii ameninţători. Dar acest lucru nu este de ajuns. De asemenea, noi vrem să fim salvaţi de ceva sau cineva – un refugiu. Ultima noastră siguranţă este în Dumnezeu, refugiul nostru.

16:3 La un moment dat sau altul, noi încercăm să ne impresionăm prietenii prin „nume pompoase“. De exemplu, dacă cunoaştem în mod personal o persoană faimoasă, noi s-ar putea să menţionăm ocazional acest lucru altora. Oamenii cu adevăr nobili nu sunt neapărat faimoşi, dar ei trăiesc aşa cum doreşte Dumnezeu. Caută compania acelora care te pot crește spiritual, acelora care sunt dedicați lui Dumnezeu și au o perspectivă corectă asupra vieții.

16:7, 8 Este în natura umană să ne face propriile planuri şi apoi să-i cerem lui Dumnezeu să le binecuvinteze. În schimb, noi ar trebui să căutăm voia lui Dumnezeu prima dată. Gândindu-ne în mod constant la Domnul şi modul Lui de trăire, noi vom câştiga cunoştinţe care ne vor ajuta să luăm decizii corecte şi să trăim în modul în care doreşte Dumnezeu.

16:8 Dumnezeu nu-i scuteşte pe credincioşi de circumstanţele vieţii de zi cu zi. Credincioşii şi necredincioşii deopotrivă experimentează durere, probleme şi eşuează la un moment dat (Matei 4:5). David vorbea despre singurul simţ al siguranţei simţit de către credincioşi. Necredincioşii au un simţ al inutilităţii cu privire la viaţă şi confuzie cu privire la adevăratul lor scop pe pământ. Totuşi, acei care Îl caută pe Dumnezeu, pot să meargă înainte cu încredere că ei vor ştii ce este drept şi important în ochii lui Dumneze.

16:8-11 Acest psalm este adesea numit un psalm mesianic deoarece el citează în Noul Testament ca referinţă la învierea lui Isus Cristos. Atât Petru, cât şi Pavel citează din acest psalm când vorbesc despre învierea trupească a lui Cristos (vezi Fapte 2:25-28, 31; 13:35-37).

 

Iov 25-26

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:37 pm
Tags: , , , , , ,

25:1 Ultimul discrus al lui Bildad a fost slăbuţ. A evitat exemplele lui Iov de prosperitate a celor răi. În loc de a încerca să-l refuze pe Iov, Bildad l-a acuzat pe Iov de mândrie deoarece el a susţinut că suferinţa lui nu era rezultatul unui păcat. Iov niciodată nu a susţinut că este fără păcat, ci doar că păcatul lui nu putea fi cauza problemei lui prezente.

25:6 Este important să înţelegi că Bildad, nu Dumnezeu, a numit omul vierme. Fiinţele umane sunt create în imaginea lui Dumnezeu (Genesa 1:26, 27). Psalmul 8:5 spune că omul este „cu puţin mai pe jos decât Dumnezeu“. Bildad se poate să fi folosit o descriere peotică ca să pună în contrast valoarea şi puterea lui Dumnezeu.

26:1 Iov avea o distincţie de a oferi cel mai lung discurs în carte – şase capitole – ţesând împreună imagini ale tainei şi puterii lui Dumnezeu într-un poem minunat al încrederii. Începând cu respingera ultimului răspuns al lui Bildad (Iov 25), apoi Iov i-a spus lui Bildad şi prietenilor lui că ei probabil nu ştiu totul despre Dumnezeu. Înţelepciunea nu-şi are originea în această viaţă sau în mintea umană – vine din Dumnezeu (28:27, 28). Iov îşi apără viaţa dreaptă şi onestă. În timp ce a recunoscut că el nu este perfect, Iov susţine că motivaţiile sale sunt corecte.

26:2-4 Cu un mare sarcasm, Iov a atacat comentariile prietenilor săi. Explicaţiile lor teologice au eşuat să aducă vreun ajutor deoarece ei nu erau capabili să transforme cunoştinţele lor într-un sfat util. Când avem de a face cu oamenii, este mult mai important să-i iubim şi să-i înţelegem mai mult decât să-i analizăm sau să le dăm sfaturi. Compasiunea produce rezultate mai măreţe decât critica sau învinuirea.