DevotionTime

Psalmi din viaţa lui David January 6, 2011

Filed under: Others — DevotionTime @ 1:43 pm
Tags: ,

Din mai mult de 70 de psalmi care ii sunt atribuiţi lui David, cel puţin 14 dintre aceştia sunt conectaţi cu evenimente specifice din viaţa lui. Prin intermediul lor putem vedea o evoluţie a creşterii relaţiei cu Dumnezeu. Ei sunt scrişi mai jos aproximativ în ordine cronologică.

Advertisements
 

Psalmul 4

4:1 Acest psalm probabil a fost scris de David când îi întreba pe vrăjmaşi să-şi reconsidere spijinul lor pentru Absalom. Se poate să fie scris imediat după Psalmul 3.

4:2 Închinarea la idoli a fost o problemă periodică pentru Israel pe tot parcursul istoriei ei. Israeliţii au intrat într-o ţară plină de idoli şi nu i-a distrus aşa cum a poruncit Dumnezeu; totuşi, idolii au continuat să fie o ispită pentru ei (Judecători 2:1-3). Închinarea la idoli de lemn sau de piatră Îl batjocoreşte pe Dumnezeu, Creatorul lemnului şi a pietrei. Închinarea înaintea banilor sau statutului, de asemenea, Îl batjocoreşte pe Dumnezeu, Creatorul bogăţiei şi valorii. Astăzi noi ne închinăm idolilor atunci când credem că creaţia împlineşte nevoile noastre mai mult decât Creatorul Însuşi.

4:3 David a ştiut că Dumnezeu îi ascultă rugăciunile şi că îi va răspunde. De asemenea şi noi putem ştii că Dumnezeu ne ascultă şi ne răspunde atunci când Îl chemăm. Uneori noi ne gândim că Dumnezeu nu ne aude pentru că noi avem un nivel scăzut al standardelor înalte pentru o trăire în sfinţenie. Dar Dumnezeu ne ascultă deoarece noi suntem iertaţi. Când simţi că rugăciunile tale „ajung doar până la tavan“, aminteşte-ţi că în calitate de credincios ai fost pus deoparte pentru Dumnezeu şi că El te iubeşte. El aude şi răspunde (deşi răspunsurile Lui s-ar putea să nu fie ceea ce noi aşteptăm). Priveşte la problemele tale în lumina puterii lui Dumnezeu în loc să priveşti la Dumnezeu în lumina problemelor tale.

4:5 Închinarea în zilele lui David includea sacrificarea animalelor de către preoţi la Cortul Întâlnirii. Sângele animalelor acoperea (era un remediu pentru) păcatele celui care aducea animalul. Existau instrucţiuni specifice pentru jertfele de bunăvoie, dar mult mai importat decât ceremonia pentru Dumnezeu era atitudinea de supunere a celui care aducea jertfa şi atitudinea de ascultare (1 Samuel 15:22, 23). Astăzi, o jertfă plăcută lui Dumnezeu este încă la fel – El doreşte ascultarea şi închinarea noastră înaintea darurilor noastre (Evrei 3:15). Oferă-I o jertfă totală de ascultare şi o închinare sinceră.

4:7 Două tipuri de bucurie sunt puse în contrast aici – bucuria interioară ce vine din cunoaşterea şi încrederea în Dumnezeu, şi fericirea ce vine ca rezultat al circumtanţelor plăcute. Bucuria interioară este constantă atâta timp cât ne încredem în Dumnezeu; fericirea este imprevizibilă. Bucuria interioară învinge descurajarea; fericirea o acoperă. Bucuria interioară este de durată; fericirea este temporară.

 

Estera

Filed under: Profiles — DevotionTime @ 11:44 am
Tags:

Noi preţuim siguranţa, chiar dacă ştim că siguranţa din această viaţă nu ne oferă nicio garanţie – posesiunile pot fi distruse, frumuseţea se pierde, relaţiile se pot rupe, moartea este inevitabilă. Deci, adevărata siguranţă trebuie găsită dincolo de această viaţă. Numai când siguranţa noastră se bazează pe Dumnezeu şi pe natura Sa neschimbătoare putem face faţă provocărilor pe care viaţa ni le va scoate în cale.

Frumuseţea şi caracterul Esterei au cucerit inima împăratului Ahaşveroş şi acesta a făcut-o împărăteasa sa. Totuşi, chiar în această poziţie privilegiată, ea îşi risca viaţa dacă încerca să intre în prezenţa împăratului fără a fi chemată. Deşi era împărăteasă, viaţa ei nu era în siguranţă, însă cu grijă şi curaj Estera a ales să-şi rişte viaţa mijlocind înaintea împăratului pentru poporul ei. Nu avea nicio garanţie că împăratul va fi dispus măcar s-o vadă, darămite să-i asculte cererea!

Ea şi-a întocmit planul cu multă grijă. Le-a cerut evreilor să postească şi să se roage împreună cu ea, înainte de-a se prezenta înaintea împăratului. Apoi, în ziua hotărâtă, ea s-a dus înaintea acestuia şi împăratul i-a cerut să se apropie şi să-i spună ce avea de spus. Însă, în loc să-şi prezinte direct cererea, ea l-a invitat pe împărat şi pe Haman la un ospăţ. Împăratul a fost destul de isteţ ca să-şi dea seama că ea avea ceva în minte, însă Estera a scos în evidenţă importanţa problemei insistând ca oaspeţii ei să participe la un al doilea ospăţ.

Între timp Dumnezeu lucra pe un alt plan. Într-o noapte, El l-a determinat pe Ahaşveroş să citească analele împărăţiei şi a descoperit că o dată Mardoheu îi salvase viaţa şi a poruncit imediat ca lui Mardoheu să-i fie aduse onoruri pentru acea faptă. În timpul celui de-al doilea ospăţ, Estera i-a spus împăratului despre complotul lui Haman împotriva evreilor, şi soarta lui Haman a fost pecetluită. Riscul Esterei a dovedit că Dumnezeu era sursa siguranţei ei.

Cât de mult din siguranţa ta se bazează pe posesiuni, poziţie sau reputaţie? Dumnezeu nu te-a pus în locul în care eşti pentru beneficiul tău personal, ci te-a pus acolo ca să-L slujeşti. La fel ca în cazul Esterei această slujire ar putea implica să-ţi pui în pericol siguranţa. Eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să fie siguranţa ta ultimă?

Puncte tari şi realizări:

  • Frumuseţea şi caracterul Esterei au cucerit inima împăratului Ahaşveroş;
  • A combinat curajul cu o planificare minuţioasă;
  • A fost gata să primească sfaturi şi să acţioneze;
  • A fost mai preocupată de alţii decât de propria-i siguranţă.

Lecţii din viaţa Esterei:

  • Deseori a-L sluji pe Dumnezeu înseamnă să ne riscăm propria siguranţă;
  • Dumnezeu are un scop pentru situaţiile în care ne pune;
  • Curajul, deşi vital deseori, nu înlocuieşte planificarea atentă.

Statistici importante:

  • Unde: imperiul persan;
  • Ocupaţia: soţia lui Ahaşveroş, împărăteasa Persiei;
  • Rudenii: verişor: Mardoheu; soţ: Ahaşveroş; tată: Abihail.

Verset-cheie:

„Du-te, strânge pe toţi iudeii care se află în Susa şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi, nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să pier, voi peri“ (Estera 4:16).

Povestea Esterei este spusă în cartea Estera.

 

Estera 5-6

Filed under: Dailies,Estera — DevotionTime @ 11:40 am
Tags: , , ,

5:9 Ura şi amărăciunea sunt asemenea buruienilor cu rădăcini adânci care cresc în inimă şi ne corup întreaga viaţa. Haman a fost atât de consumat de ura împotriva lui Mardoheu încât el nici măcar nu s-a putut bucura de onoarea de a fi invitat la ospăţul Esterei. Scriptura ne averitzează: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea“ (Evrei 12:15). Nu lăsa ca ura şi amărăciunea rezultată din aceasta să prindă rădăcini în inima ta. Ca şi Haman, vei găsi că aceasta se va întoarce împotriva ta (vezi 6:13; 7:9, 10). Dacă simpla menţiune a numelui cuiva îţi provoacă mânie, mărturiseşte-ţi amărăciunea ca păcat. Ignorarea amărăciunea, ascunderea ei faţă de alţii sau facerea schimbărilor superficiale în comportament nu este suficient. Dacă amărăciunea nu este eliminată complet, ea va creşte înapoi, făcând mai mari probleme.

5:14 Familia şi prietenii lui Haman, care erau la fel de aroganţi ca şi el, au sugerat ca spânzurătoarea să fie înaltă de aproape 23 de metri, construită pe zidul cetăţii sau pe o clădire proeminentă. Ei au vrut să se asigure că toţi oamenii din cetate vor vedea moartea lui Mardoheu şi vor fi amintite consecinţele neascultării de Haman. În mod ironic, această spânzurătoare înaltă a permis ca toţi să vadă moartea lui Haman.

6:1, 2 Când nu putea dormi, împăratul Ahaşveroş ar fi putut să lupte cu insomia apelând la femei, mâncare şi muzică. Dar în această noapte el a decis să citească. El avea multe opţiuni asupra subiectelor, dar el a ales să citească din arhive şi să descopere fapta bună a lui Mardoheu. Aceasta pare a fi o coincidenţă, dar Dumnezeu este întotdeauna la lucru. Dumnezeu a lucrat în tăcere şi cu răbdare pe parcursul vieţii tale. Multe din evenimentele care au lucrat împreună spre bine sunt mai mult decât o simplă coincidenţă; ele sunt rezultatele implicării lui Dumnezeu în vieţile oamenilor Săi.

6:7-9 Haman avea bogăţie, dar el râvnea la ceva ce banii săi nu puteau cumpăra – respect. El putea să cumpere capcanele succesului şi putere, dar dorinţa sa exagerată după popularitate a devenit obsesie. Nu lăsa dorinţa după aprobare, aplauze şi popularite să te conducă la acţiuni imorale.

6:10-13 Mardoheu a descoperit un complot pentru asasinarea lui Ahaşveroş şi astfel a salvat viaţa împăratului (2:21-23). Deşi fapta sa bună a fost scrisă în cărţile istorice, Mardoheu nu a fost răsplătit. Dar Dumnezeu i-a păstrat recompensa pentru momentul potrivit. Când Haman a fost gata să-l spânzure pe Mardoheu pe nedrept, împăratul a fost gata să-i dea recompensa şi viaţa lui Mardoheu a fost cruţată. Deşi Dumnezeu promite să ne răsplătească faptele noastre bune, noi uneori simţim că „plata“ noastră este aşa de departe şi devenim foarte uşor dezamăgiţi. Fii răbdător. Dumnezeu interveni atunci când această intervenție este cea mai utilă pentru noi.

6:12 Doar cu o noapte înainte (5:9-14), Haman s-a lăudat cu poziţia şi onoarea care avea să i se facă. Acum el a fost umilit şi curând urma să moară (7:8-10). Cât de uşor se poate schimba cursul vieţii. Deoarece noi nu putem prezice ce se va întâmpla, este cel mai bine să evităm lăudăroşenia (Iacov 4:13-16). Lui Dumnezeu nu-i plac acest gen de oameni plini de încredere şi de independenţă.