DevotionTime

Estera 9-10 January 8, 2011

9:5-16 Haman a dat un decret ca pe 28 februarie, orice putea omorî evrei şi să le ia proprietatea. Decretul lui Mardoheu nu putea să-l anuleze pe cel al lui Haman deoarece nicio lege semnată de împărat nu putea fi abrogată. În schimb, Mardoheu a avut semnul împăratului oferind o nouă lege care permitea evreilor să riposteze. Când a sosit ziua de temut, a fost multă bătălie, dar evreii i-au ucis pe acei care au dorit să-i omoare şi ei nu le-au luat proprietăţile vrăjmaşilor chiar dacă putea face astfel (8:11; 9:10, 16). Nu au exista lupte suplimentare după cele două zile de măcel, aşa că evident câştigul şi răzbunarea egoiste nu au fost motivele prioritare pentru evrei. Ei pur şi simplu au dorit să se apere pe ei şi familiile lor de cei care îi urau.

9:19-22 Oamenii tind să aibe amintiri scurte când acestea vin datorită credincioşiei lui Dumnezeu. Ca să aibă o evidenţă a acestora, Mardoheu a scris aceste evenimente şi a încurajat o sărbătoare anuală care să comemoreze ziua istorică a Purimului. Celebrarea ospăţului, bucuriei şi oferirea cadourilor sunt modalităţi importante care să ne amintească faptele specifice ale lui Dumnezeu. Astăzi noi celebrăm sărbători care comemorează evenimente măreţe cum ar fi naşterea şi învierea lu Isus Cristos. Nu lăsa sărbătoarea sau schimbul de cadouri să ascundă însemnătatea acestor evenimente măreţe.

9:29-31 Printre evrei, femeile trebuiau să fie tăcute, să slujească acasă şi să stea deoparte de viaţa religioasă şi politică. Dar Estera a fost o femeie evreică care a distrust normele culturale, păşind în afara rolului ei riscându-şi viaţa ca să ajute poporul lui Dumnezeu. Oricare este locul tău în viaţă, Dumnezeu te poate folosi. Fii deschis, disponibil şi gata deoarece Dumnezeu te-ar putea folosi să faci ceea ce altora le este frică chiar şi să ia în considerare.

10:3 Mardoheu s-a bucurat de o reputaţie bună printre evrei deoarece el a fost prietenul lor şi atunci când a ajuns la putere. Corupţia şi abuzul de autoritate îi caracterizează adesea pe cei care sunt la putere. Dar puterea folosită pentru a ridica pe cei căzuţi şi pentru a uşura povara celor asupriţi este puterea folosită într-un mod sănătos. Acei oameni pe care Dumnezeu îi pune în poziţii cu putere sau influenţă politică nu trebuie să-şi întoarcă faţa de la cei în nevoie.

10:3 Nu există documente arheologice care să vorbească despre devenirea lui Mardoheu ca prim-ministru, dar pe parcursul acestei perioade este un gol mare în documentele antice persane. Documentele indică un alt om ca prim-ministru în 465 î.Hr., la şapte ani după ce Mardoheu a fost uns primul. O tăbliţă a fost descoperită numindu-l pe Mardukaya ca oficial în primii ani ai domniei lui Ahaşveroş; unii cred că acesta a fost Mardoheu.

10:3 În cartea Estera, Îl vedem în mod clar pe Dumnezeu la lucru în vieţile individuale şi în treburile naţiunii. Chiar şi atunci când pare că lumea este în mâinile unui om rău, Dumnezeu este încă în control, protejându-i pe cei ce sunt ai Lui. Deşi noi s-ar putea să nu înţelegem tot ce se întâmplă în jurul nostru, noi trebuie să credem în protecţia lui Dumnezeu şi să ne păstrăm integritatea făcând ceea ce ştim că este bine. Estera, cea care şi-a riscat viaţa apărând în faţa împăratului, a devenit o eroină. Mardoheu, cel care a fost „în rândul morţilor“ (fie spus), s-a ridicat ca să devină prim-ministrul naţiunii. Nu contează cât de fără speranţă este condiţia noastră sau cât de mult vrem să renunţăm, nu trebuie să disperăm. Dumnezeu este în controlul lumii noastre.

Advertisements
 

Estera 7-8 January 7, 2011

Filed under: Dailies,Estera — DevotionTime @ 10:16 am
Tags: , ,

7:6-10 Ura lui Haman şi urzelile rele s-au întors împotriva sa atunci când adevăratele intenţii ale sale au fost descoperite. El a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care a construit-o pentru altcineva. Proverbe 26:27 spune că dacă un om sapă groapa altcuiva, cade el în ea. Ceea ce s-a întâmplat cu Haman, ne arată desele rezultate violente ale planificării oricărui fel de capcană pentru alţii.

7:8 Un văl era pus pe faţa oricărui era condamnat la moarte, deoarece un rege persan a refuzat să privească faţa omului condamnat.

8:1-7 În timp ce nu ar trebui să aşteptăm răsplătiri omeneşti pentru că suntem credincioşi lui Dumnezeu, ele adesea vin. Estera şi Mardoheu au fost credincioşi, chiar şi în momentul în care şi-au riscat vieţile ca să-i salveze pe alţii. Când ei au fost dispuşi să dea totul, Dumnezeu le-a oferit o răsplată pe măsura devotamentului lor complet.

8:8 Mesajul lui Haman a fost sigilat cu inelul împăratului şi nu putea fi anulat, nici măcar de către împărat. Acesta a fost parte a faimoasei „legi a mezilor şi a perşilor“. Acum împăratul i-a oferit permisiunea lui Mardoheu ca să planifice orice alt decret care l-ar putea compesa pe primul, fără schimbarea propriu-zisă a lui.

8:12 Aceasta a fost ziua hotărâtă de Haman pentru uciderea evreilor.

8:15-17 Orice vroia să fie un erou şi să primească laudă, onoare şi avere. Dar puţini sunt dispuşi să plătească preţul. Mardoheu a slujit guvernului cu loialitate ani de zile, a născut ura şi asuprirea lui Haman şi şi-a riscat viaţa pentru poporul său. Preţul de a fi plătit potrivit cu eroii lui Dumnezeu este un devotament pe termen lung. Eşti gata sau dispus să plăteşti preţul?

Friteuza Tefal Actifry

 

Estera 5-6 January 6, 2011

Filed under: Dailies,Estera — DevotionTime @ 11:40 am
Tags: , , ,

5:9 Ura şi amărăciunea sunt asemenea buruienilor cu rădăcini adânci care cresc în inimă şi ne corup întreaga viaţa. Haman a fost atât de consumat de ura împotriva lui Mardoheu încât el nici măcar nu s-a putut bucura de onoarea de a fi invitat la ospăţul Esterei. Scriptura ne averitzează: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea“ (Evrei 12:15). Nu lăsa ca ura şi amărăciunea rezultată din aceasta să prindă rădăcini în inima ta. Ca şi Haman, vei găsi că aceasta se va întoarce împotriva ta (vezi 6:13; 7:9, 10). Dacă simpla menţiune a numelui cuiva îţi provoacă mânie, mărturiseşte-ţi amărăciunea ca păcat. Ignorarea amărăciunea, ascunderea ei faţă de alţii sau facerea schimbărilor superficiale în comportament nu este suficient. Dacă amărăciunea nu este eliminată complet, ea va creşte înapoi, făcând mai mari probleme.

5:14 Familia şi prietenii lui Haman, care erau la fel de aroganţi ca şi el, au sugerat ca spânzurătoarea să fie înaltă de aproape 23 de metri, construită pe zidul cetăţii sau pe o clădire proeminentă. Ei au vrut să se asigure că toţi oamenii din cetate vor vedea moartea lui Mardoheu şi vor fi amintite consecinţele neascultării de Haman. În mod ironic, această spânzurătoare înaltă a permis ca toţi să vadă moartea lui Haman.

6:1, 2 Când nu putea dormi, împăratul Ahaşveroş ar fi putut să lupte cu insomia apelând la femei, mâncare şi muzică. Dar în această noapte el a decis să citească. El avea multe opţiuni asupra subiectelor, dar el a ales să citească din arhive şi să descopere fapta bună a lui Mardoheu. Aceasta pare a fi o coincidenţă, dar Dumnezeu este întotdeauna la lucru. Dumnezeu a lucrat în tăcere şi cu răbdare pe parcursul vieţii tale. Multe din evenimentele care au lucrat împreună spre bine sunt mai mult decât o simplă coincidenţă; ele sunt rezultatele implicării lui Dumnezeu în vieţile oamenilor Săi.

6:7-9 Haman avea bogăţie, dar el râvnea la ceva ce banii săi nu puteau cumpăra – respect. El putea să cumpere capcanele succesului şi putere, dar dorinţa sa exagerată după popularitate a devenit obsesie. Nu lăsa dorinţa după aprobare, aplauze şi popularite să te conducă la acţiuni imorale.

6:10-13 Mardoheu a descoperit un complot pentru asasinarea lui Ahaşveroş şi astfel a salvat viaţa împăratului (2:21-23). Deşi fapta sa bună a fost scrisă în cărţile istorice, Mardoheu nu a fost răsplătit. Dar Dumnezeu i-a păstrat recompensa pentru momentul potrivit. Când Haman a fost gata să-l spânzure pe Mardoheu pe nedrept, împăratul a fost gata să-i dea recompensa şi viaţa lui Mardoheu a fost cruţată. Deşi Dumnezeu promite să ne răsplătească faptele noastre bune, noi uneori simţim că „plata“ noastră este aşa de departe şi devenim foarte uşor dezamăgiţi. Fii răbdător. Dumnezeu interveni atunci când această intervenție este cea mai utilă pentru noi.

6:12 Doar cu o noapte înainte (5:9-14), Haman s-a lăudat cu poziţia şi onoarea care avea să i se facă. Acum el a fost umilit şi curând urma să moară (7:8-10). Cât de uşor se poate schimba cursul vieţii. Deoarece noi nu putem prezice ce se va întâmpla, este cel mai bine să evităm lăudăroşenia (Iacov 4:13-16). Lui Dumnezeu nu-i plac acest gen de oameni plini de încredere şi de independenţă.

 

Estera 3-4 January 5, 2011

Filed under: Dailies,Estera — DevotionTime @ 2:56 pm
Tags: , , ,

3:2 Credinţa lui Mardoheu a fost bazată pe convingeri. El nu a luat întâi un sorţ ca să determine cel mai sigur şi popular curs al acţiunii; el a avut curajul să stea singur în picioare. Făcând ceea ce este corect nu este întotdeauna popular. Cei care fac ce este bine vor fi în minoritate, dar ascultarea de Dumnezeu este mai importantă decât ascultarea oamenilor (Fapte 5:29).

3:2-4 Mardoheu a refuzat să se plece înaintea lui Haman. Iudeii s-au plecat înaintea autorităţilor guvernului, uneori, ca un semn de respect (Genesa 23:7; 1 Samuel 24:8). Dar în Persia, împăraţii şi şefii oficiali erau consideraţi divini. Mardoheu nici pe departe nu a îngenuncheat înaintea lui Haman cel rău şi, prin fapta sa, să-l recunoască ca dumnezeu. Cei trei prieteni ai lui Daniel au avut aceleaşi convingeri (Daniel 3). Închinarea noastră trebuie păstrată doar pentru Dumnezeu. Niciodată nu ar trebui să permitem nimănui să ia locul lui Dumnezeu. Când oamenii îţi pretind loialitatea sau servicii care nu-L onorează pe Dumnezeu, nu ceda. Poate fi timpul ca să stai în picioare.

3:5, 6 Haman s-a bucurat de puterea poziţiei sale şi a fost înfuriat atunci când Mardoheu nu a răspuns cu plecăciunea plină de reverenţă la care se aştepta. Mânia lui Haman nu a fost doar pentru Mardoheu, ci spre ceea ce a făcut Mardoheu – dedicarea evreilor pentru Dumnezeu ca singura autoritate vrednică de reverenţă. Atitudinea lui Mardoheu a fost prejudecată, urâtă de un grup de oameni din cauza diferenţei de credinţă sau cultură. Prejudecata creşte mândria personală – considerându-te pe tine însuţi mai bun decât alţii. La final, Haman a fost pedepsit pentru atitudinea sa arogantă (7:9, 10). Dumnezeu va judeca cu asprime pe cei care sunt prejudiciaţi sau care au o atitudine mândră faţă de alţii (Proverbe 18:12; Isaia 23:8, 9; 1 Timotei 3:6).

3:7 Haman a aruncat zarurile (sau a tras la sorţi) ca să stabilească cea mai bună zi în care îndeplinească decretul său. El nu a ştiu că va cădea în mâinile lui Dumnezeu, că ziua morţii a fost stabilită cu aproape un an mai devreme, oferind Esterei timp să-şi facă o scuză pentru împărat. Cuvântul persan pentru zaruri sau sorţi este purim, care a devenit numele sărbătorii celebrate de iudei atunci când au fost eliberaţi, în loc să fie omorâţi în ziua hotărâtă de Haman.

3:9 Haman trebuie să fii sperat că va dobândi o sumă enormă de bani din jefuirea caselor şi afacerilor iudeilor care urmau să fie ucişi prin decretul său.

3:10, 12 Oficialii din lumea antică foloseau sigiliul inelelor ca şi semnătură personală. Suprafaţa inelului avea un semn ieşit în relief, făcut din metal, lemn sau os; cel al lui Ahaşveroş probabil era făcut din argint sau aur. Fiecare individual avea propriul semn. Scrisorile erau sigilate prin apăsarea inelului pe ceară moale şi documentele oficiale erau confirmate folosind semnul regal. Oferindu-i lui Haman sigiliul, Ahaşveroş i-a dat semnătura sa personală şi împreună cu aceasta autoritatea să facă orice ce dorea. Împăratul nu a realizat că propria sa semnătură va semna moartea garantată pentru soţia sa, Estera.

3:13 Decretul morţii lui Haman a fost împotriva tuturor evreilor din imperiul persan; acesta includea Israelul. Dacă decretul său se împlinea, tot poporul ales de Dumnezeu trebuia să fie extermiant şi planul lui Dumnezeu de a-şi trimite Fiul pe pământ ca iudeu trebuia să fie ruinat. Dar planurile lui Dumnezeu nu pot fi oprite (Iov 42:2).

4:11-5:2 Estera şi-a riscat viaţa mergând înaintea împăratului. Fapta ei curajoasă este un exemplu pentru noi ca să-l urmăm atunci când ne aflăm într-o situaţie cu sarcini dificile sau periculoase. Noi ar trebui: (1) să calculăm costul. Estera a realizat că viaţa ei era miza. (2) să stabilim priorităţi. Ea a crezut că siguranţa rasei evreieşti era mai importantă decât viaţa ei. (3) să ne pregătim. Ea a adunat sprijin şi a postit. (4) să ne determinăm cursul acţiunii şi să mergem înainte cu curaj. Ea nu s-a gândit prea mult la fapta sa, ca să permită perioadei până la acţiune ca să-i reducă dedidacarea faţă de ceea ce trebuia să facă.

Trebuie să înfrunţi o audienţă ostilă, să confrunţi un prieten asupra unui subiect delicat sau să vorbeşti familiei tale despre schimbările ce trebuie făcute? În loc să fii îngrozit de situaţii dificiale sau să le amâni, acţionează cu încredere urmând exemplul plin de inspiraţie al Esterei.

4:13 Estera şi Mardoheu au crezut că Dumnezeu va elibera poporul Său, dar ei nu doar au stat şi au aşteptat. Ei au acţionat. Deşi Dumnezeu este suveran, El lucrează prin intermediul oamenilor. De aceea noi trebuie să facem voia Lui, nu doar să privim şi să ne rugăm. Mulţi oameni cred promisiunile lui Dumnezeu, dar ezită să se implice. Totuşi, Estera a ales să-l vadă pe împărat şi Mardoheu a îndeplinit instrucţiunile ei. Nu aştepta ca alţii să facă ce poţi face tu. Implică-te şi bucură-te de rezultatele participării la scopurile lui Dumnezeu pentru omenire.

4:13, 14 După ce a fost emis decretul de ucidere a evreilor, Mardoheu şi Estera ar fi putut să fie disperaţi sau să decidă să se salveze doar pe ei înşişi sau să aştepte intervenţia lui Dumnezeu. În schimb, ei au văzut că Dumnezeu i-a pus într-o anumită poziţie cu un scop anume, aşa că ei au profidat de moment şi au acţionat. Atunci când ţine de noi să îi salvăm pe alţii, trebuie să o facem. Într-o situaţie în care viaţa este pusă în pericol, nu te retrage, nu te comporta egoist, nu te complace în disperare, nici nu aştepta ca Dumnezeu să rezolve totul. În schimb, cere-i lui Dumnezeu direcţie şi acţionează! Probabil Dumnezeu te-a pus acolo unde eşti pentru un timp ca acesta.

4:14 În manuscrisele antice, Dumnezeu nu este menţionat în mod specific în cartea Esterei. Traducerea literară a expresiei „ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei“ este „Dumnezeu îi va elibera pe iudei printr-o altă sursă“. Totuşi, Dumnezeu este numit în această traducere deoarece este evident că Mardoheu se referea la El. În timp ce cartea Esterei nu Îl menţionează în mod direct  pe Dumnezeu, cartea este plină de prezenţa Lui. Estera şi Mardoheu au crezut în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi, deoarece ei au acţionat la momentul potrivit, Dumnezeu i-a folosit ca să-şi salveze poporul.

4:16 Prin chemarea la post, Estera a cerut iudeilor să se roage lui Dumnezeu pentru ajutor în misiunea ei periculoasă. O funcţie importantă a comunităţii de credincioşi este suportul reciproc în vremuri dificile. Când experimentezi încercări, întoarce-te la prietenii creştini pentru sprijin împărtăşind încercarea ta cu ei şi obţinând putere din relaţiile la care iei parte. Şi când alţii au nevoie de sprijinul tău, oferă-l din toată inima.

4:16 Salvează-ţi pielea ta şi Caută să fii pe primul loc sunt motto-uri care reflectă perspectiva egoită a lumii despre viaţă. Atitudinea Esterei formează un contrast puternic cu acestea. Ea a ştiut ce are de făcut şi că acest lucru putea să o coste viaţa. Şi totuşi ea a răspuns: „dacă va fi să pier, voi peri“. Noi ar trebui să avem aceeaşi dedidare, să facem ce este drept în ciuda posibilelor consecinţe. Credinţa înseamnă a face ceea ce vrea Dumnezeu şi a crede că El va produce rezultatele. Încerci să-ţi salvezi propria piele rămânând tăcut, mai degrabă decât să stai în picioare pentru ce este corect? Ia-ţi obligaţia să faci ce vrea Dumnezeu şi încrede-te în El pentru rezultat.

4:17-5:1 Dumnezeu era în control, deşi Mardoheu şi Estera au decis să acţioneze. Noi nu putem înţelege cum amândouă pot fi adevărate în acelaşi timp, şi totuşi sunt. Probabil se întâmplă astfel deoarece Dumnezeu a ales să lucreze prin cei care sunt dispuşi să lucreze pentru El. Ar trebui să ne rugăm ca şi cum totul depinde de Dumnezeu şi să acţionăm ca şi cum totul depinde de noi. Ar trebui să evităm două extreme: să nu facem nimic şi să avem impresia că noi trebuie să facem totul.

 

Estera 2 January 4, 2011

Filed under: Dailies,Estera — DevotionTime @ 2:42 pm
Tags: ,

2:3, 14 Împăraţii persani nu au adunau doar cantităţi mari de bijuterii, ci şi un mare număr de femei. Aceste tinere erau luate din casele lor şi li se cerea să locuiască într-un loc separat aproape de palat, loc numit harem. Unicul lor scop era să-l slujească pe împărat şi să aştepte chemarea lui pentru plăceri sexuale. Ele rareori îl vedeau pe împărat şi vieţile lor erau limitate şi plictisitoare. Dacă era respinsă, Estera ar fi fost una din multele fete pe care împăratul le vedea o dată şi le uita. Dar prezenţa şi frumuseţea Esterei i-au plăcut împăratului destul ca să fie încoronată împărătească în locul lui Vasti. Împărăteasa deţinea o poziţie mai multă influentă decât o concubină şi primea mai multă libertate şi autoritate decât celelalte din harem. Dar ca şi împărăteasă, Estera a avut câteva drepturi – în special deoarece ea fost aleasă ca să înlocuiască o femeie care a devenit prea agresivă.

2:5, 6 Mardoheu era evreu. Evreii s-au înmulţit înainte să fie exilaţi în urmă cu 100 de ani. Li s-a dat o mare libertate şi li s-a permis să aibe propriile afaceri şi au deţinut poziţii în guvern (2:19; Daniel 6:3).

2:6 Biblia spune că Mardoheu a fost dus în exil atunci când Ierusalimul a fost distrus. Dacă s-a întâmplat aşa, Mardoheu ar fi putut avea peste 100 de ani în timpul acestei perioade. Acest conflict poate fi rezolvat prin înţelegerea că cuvântul „el“, referitor la Mardoheu, de asemenea, poate însemna „familia lui Mardoheu“. Este posibil ca părinţii, bunicii sau străbunicii lui Mardoheu să fie duşi în robie mai degrabă decât Mardoheu însuşi.

2:10 Practic neavând niciun drept și un acces mic la împărat, a fost mai bine pentru Estera să nu-şi dezvăluie identitatea. În timp ce îndrăzneala de a menţiona identitatea noastră ca şi copiii ai lui Dumnezeu este responsabilitatea noastră, uneori o strategie bună este să păstrezi tăcerea până când avem dreptul să fim auziți. Acest lucru este adevărat mai ales atunci când ne confruntăm cu cei din autoritatea pusă peste noi. Dar întotdeauna putem să-i lăsăm să vadă diferența care o face Dumnezeu în viețile noastre.

2:17 Dumnezeu a pus-o pe Estera pe tron chiar înainte ca evreii să fie puşi în faţă unei posibile distrugeri complete (3:5 şi următoarele), aşa că atunci când apare problema, o persoană va fi deja într-o poziţie să ajute. Dacă tu îţi schimbi locul de muncă, poziţia sau locul şi nu poţi vedea scopul lui Dumnezeu în situaţia ta, înţelege că Dumnezeu poate te-a pus într-o poziţie de unde vei fi capabil să ajuţi când va apărea nevoia.

2:19 Ahaşveroş a comandat un al doilea grup de fete, nu ca să-şi continue căutările pentru împărăteasă, ci pur şi simplu pentru propria plăcere egoistă.

2:23 O formă comună de pedeapsă în zilele Esterei era să fii tras în ţeapă cu un arc ascuţit şi lăsat să mori.

 

Estera 1 January 2, 2011

Filed under: Dailies,Estera — DevotionTime @ 9:13 pm
Tags: , , , ,

1:1 Povestea Esterei începe în 483 î.Hr., la 103 ani după ce Nebucadneţar i-a luat pe evrei în captivitate (2 Împăraţi 25), la 55 de ani după ce Zorobabel a condus primul grup de exilaţi înapoi la Ierusalim (Ezra 1, 2) şi cu 25 de ani înainte a Ezra să conducă al doilea grup de exilaţi la Ierusalim (Ezra 7). Estera a locuit în împărăţia Persiei, numită anterior Babilon (care căzut în 539 î.Hr.). Părinţii Esterei trebuie să fi fost împreună cu acei exilaţi care au ales să nu se întoarcă la Ierusalim, chiar dacă Cir, împăratul din acea vreme, a emis un decret care le permitea să se întoarcă. Exilaţii evrei au avut o libertate mare în Persia şi mulţi au rămas deoarece ei au stabilit afaceri de succes sau s-au temut de călătoria periculoasă de întoarcere în ţara lor de origine.

1:1 Ahaşveroş, numit şi Xerxe, a fost al cincilea împărat al Persiei (486-465 î.Hr.). El a fost mândru şi impulsiv, după cum vedem din evenimentele prezentate în capitolul 1. Palatul de iarnă al împăratului era la Susa, unde a ţinut ospăţul descris în 1:3-7. Împăraţii persani au ţinut de multe ori ospeţe înainte să meargă la război. În 481, Ahaşveroş a lansat un atac împotriva Greciei. După ce flota sa a câştigat o mare victorie la Termopole, el a fost învins la Salamis în 480 şi a trebuit să se întoarcă în Persia. În 479, Estera devine împărăteasă.

1:4 Sărbătoare a durat şase luni deoarece scopul ei real a fost să planifice strategia de bătălie pentru invadarea Greciei şi să distrugă suficienta bogăţie pe care a realizat-o împăratul. Ducerea războiului nu a fost pentru supravieţuire; el a fost un mijloc de a dobândi mai multă bogăţie, teritoriu şi putere.

1:5-7 Persia a fost o putere mondială, şi împărăţia, ca centru al acestei puteri, a fost unul dintre cele mai bogate popoare din lume. Împăraţii persani au iubit să se fălească cu bogăţia lor, chiar purtând pietre preţioase în bărbile lor. Bijuteriile erau semnul rangului pentru bărbaţii persani. Soldaţii persani purtau chiar în cantităţi mari bijuterii de aur în timpul bătăliei.

1:9 Documentele Greciei Antice o numesc pe Amestris, soţia lui Ahaşveroş, considerată a fi o formă greacă pentru Vasti. Ea a fost detronată în 484/483 î.Hr., dar ea este menţionată din nou în scrierile antice ca mama împărătească în timpul domniei fiului ei, Artaxerxe, care l-a succedat pe Ahaşveroş. Spre finalul domniei lui Ahaşveroş, fie Estera a murit, fie Vasti a fost capabilă, prin intermediul fiului ei, să recâştige influenţa pe care ea a pierdut-o.

1:10 Unii consilieri şi oficiali ai guvernului au fost castraţi în scopul de a-i preveni să aibe copii şi apoi revoltându-i şi încercând să stabilească propria lor dinastie. Un oficial castrat era numit eunuc.

1:10, 11 Ahaşveroş a avut o izbucnire, decizie pe jumătate beat, bazată exclusiv pe sentimente. Auto-constrângerea lui şi înţelepciunea practică au slăbit de prea mult vin şi mai târziu a regretat decizia lui (2:1). Deciziile proaste le luăm atunci când nu este implicată gândirea clară. Bazează-ţi deciziile pe o gândire atentă, nu pe impulsul momentului.

1:12 Împărăteasa Vasti a refuzat să facă paradă înainte ospăţului împăratului pentru bărbaţi, probabil pentru că acest lucru era împotriva obiceiul persan ca o femeie să apară înainte unui public bărbătesc. Acest conflict dintre obiceiul persan şi porunca împăratului a pus-o pe Vasti într-o situaţie dificilă, şi ea a ales să-şi refuze soţul pe jumătate beat, sperând că îşi va reveni în simţiri mai târziu. Unii au sugerat că Vasti a fost însărcinată cu Artaxerxe, care s-a născut în 483 î.Hr., şi că Vasti nu a vrut să fie văzută în public în acea stare.

Indiferet de motiv, acţiunea ei a fost o încălcare a protocolului care l-a pus, de asemenea, şi pe împăratul Ahaşveroş într-o situaţie dificilă. Dând o poruncă, ca şi împărat persan, el nu putea să o întoarcă pe dos. În timp ce se pregătea să invadeze Grecia, Ahaşveroş a invitat oficialii din toată ţara ca să-i vadă puterea, bogăţia şi autoritatea. Dacă acest lucru ar fi fost perceput ca şi cum nu ar fi avut autoritate asupra propriei soţii, credibilitatea sa militară ar fi putut fi deteriorată – şi conducerea militară era cel mai mare criteriu al succesului pentru un împărat antic. În plus, Ahaşveroş a fost obişnuit să ia ce îşi dorea.

1:13-15 Ahaşveroş, la fel ca majoritatea conducătorilor din trecut şi prezent, a ţinut o mână de sfătuitori cu care se consulta în aproape toate problemele. Deseori succesul unui împărat creşte sau scade datorită înţelepciunii acestor oameni. Daniel a fost un astfel de sfătuitor pentru împăratul Dariu şi Cir (Daniel 6:28) şi probabil şi pentru următorii trei împăraţi persani.

1:15 Adesea împăraţii orientali nu aveau relaţii personale apropiate cu soţiile lor. Ahaşveroş demonstrează acest lucru deoarece (1) el a avut un harem (2:3); (2) el nu a arătat niciun respect faţă de personalitatea lui Vasti (1:13-15); (3) Estera, atunci când a devenit împărăteasă, nu l-a văzut pe Ahaşveroş pentru o perioadă lungă de timp (4:11).

1:16-21 Probabil gândirea bărbaţilor a fost întunecată de băutură. Evident că această lege nu trebuia să le determine pe femeile din ţară să-şi respecte bărbaţii. Respectul dintre bărbaţi şi femei venea din consideraţie şi apreciere reciprocă din parte fiecăruia, ca şi cel creat în imaginea lui Dumnezeu, nu din declaraţii şi porunci legale. Ascultarea cu forţa este o înlocuire săracă a dragostei şi respectului pe care trebuie să le aibe soţiile şi soţii unii pentru alţii.

1:19 Un împărat persan era considerat a fi un zeu de mulţi din aceşti oameni; aşadar, o dată ce a emis o lege sau o poruncă, aceasta rămânea pentru totdeuna (Daniel 6:8). Legea nu putea fi niciodată anulată, nici dacă era prost cugetată; dar dacă era necesar, o nouă lege putea fi emisă ca să neutraliza efectele legii vechi.

1:20, 21 O cale de a conduce este să emiţi decrete care să forţeze oamenii să se supună. Împăratul Ahaşveroş şi sfătuitorii săi erau responsabili răspundeau în acest mod. Dar în Matei 20:25-26, Isus ne aduce aminte că acest mod este modul în care acţionau păgânii, domnind peste toată lumea. Ca şi credincioşi, noi trebuie să acţionăm diferit. Dumnezeu ne oferă tuturor gratuit darul Său de mântuire (Tit 2:11) şi El ne spune să ne tratăm unii pe alţii cu respect şi dragoste (1 Corinteni 13).