DevotionTime

Evrei 8 March 15, 2011

Filed under: Dailies,Evrei — DevotionTime @ 12:26 pm
Tags: , ,

8:4 Sub sistemul evreiesc vechi, preoţii erau aleşi doar din seminţia lui Levi şi jertfele erau oferite zilnic pe altar pentru iertare de păcate (vezi 7:12-14). Acest sistem nu ar fi putut să-i permită lui Isus să fie un preot deoarece El a fost din seminţia lui Iuda. Dar jertfa sa perfectă a pus capăt tuturor nevoilor pentru următorii preoti şi jertfe.

Folosirea timpului prezent pare să indice că această carte a fost scrisă înainte de 70 d.Hr. când Templul din Ierusalim a fost distrus, punând capăt jertfelor.

8:7-12 Acest pasaj citează Ieremia 31:31-34 şi compară noua înţelegere cu cea veche. Vechea înţelegere eralegământul legii dintre Dumnezeu şi Israel. Noua înţelegere era mai bună şi anume, legământul harului -oferta lui Cristos ca să ne ierte păcatele noastre şi să ne aducă la Dumnezeu prin moartea sa sacrificială. Această înţelegere este nouă în extindere – merge de la Israle şi Iuda către toate neamurile. Este nouă în aplicare, deoarece ea este scrisă în inimile şi minţile noastre. Ea oferă o nouă cale spre iertare, nu prin sacrificarea animalelor, ci prin credinţă. Ai intrat în această nouă înţelegere şi ai început să umbli pe calea cea mai bună?

8:10, 11 Sub noul legământ al lui Dumnezeu, legea lui Dumnezeu este înăuntrul nostru. Duhul Sfânt ne aminteşte cuvintele lui Cristos, stârnirea consecinţelor, influenţarea motivaţiilor şi dorinţelor noastre şi dorinţa de a asculta.

Advertisements
 

Evrei 7 March 14, 2011

Filed under: Dailies,Evrei — DevotionTime @ 12:43 am
Tags: , , , , , , ,

7:1 Melhisedec înseamnă „împăratul dreptăţii“ şi Salem înseamnă „pace“.

7:2 Scriitorul cărţii Evrei a folosit această istorisire ca să ne arate că există cineva mai mare decât Avraam, tatăl naţiunii evreilor, şi Levi (descendentul lui Avraam). Totuşi, preoţia ebraică (formată din descendenţii lui Levi) a fost inferioară preoţiei lui Melhisedec (un model al preoţiei lui Cristos).

7:3-10 Melhisedec a fost un preot al Dumnezeu celui Preaînalt. El era preot pentru totdeauna (Psalmul 110:4) deoarece preoţia sa nu a fost notată de la început până la final – el a fost preot al lui Dumnezeu în Salem (Ierusalim) cu mult timp înaintea naţiunii lui Israel şi înainte ca să înceapă sistemul levitic.

7:11-16 Rolul de Mare Preot al lui Cristos a fost superior oricărui preot al lui Levi, deoarece Mesia a fost preotul de cel mai mare rang (Psalmul 110:4). Jertfele animale se repetau şi ofereau doar iertare temporară; jertfa lui Cristos a fost oferită o dată şi oferă iertare totală şi permanentă. Sub noul legământ, preoţia leviţilor a fost anulată în favoarea rolului lui Cristos ca Mare Preot.

7:18, 19 Legea nu a fost proiectată să salveze oameni, ci să descopere păcatul (vezi Romani 3:20; 5:20) şi să arate spre Cristos (vezi Galateni 3:4, 25). Mântuirea vine prin Cristos, a cărui sacrificiu aduce iertare pentru păcatele noastre.

7:22-24 Acest nou aranjament este de asemenea numit noul legământ sau noul testament. Este nou deoarece ne permite să mergem direct la Dumnezeu prin Cristos, fără să ne mai bazăm pe jertfele animale şi preoţii să asigure iertarea lui Dumnezeu. Acest nou legământ este mai bun deoarece, în timp ce preoţii mor, Cristos trăieşte pentru totdeauna. Preoţii şi jertfele nu pot salva oameni, ci doar Cristos mântuieşte cu adevărat.

7:25 Ce înseamnă că Isus este capabil să ne mântuiască definitiv? Nimeni altcineva nu poate adăuga la ceea ce face Isus ca să ne salveze; păcatele din trecut, prezent şi viitor sunt toate iertate şi Isus este cu Tatăl ca un semn că păcatele noastre sunt iertate. Dacă eşti creştin, aminteşte-ţi că Cristos a plătit preţul pentru păcatele tale o dată pentru toate. (Vezi de asemenea 9:25, 26.)

7:25 Ca şi Mare Preot al nostru, Cristos este apărătorul nostru, mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Marele Preot al Vechiului Testament a venit înaintea lui Dumnezeu o dată pe an ca să invoce iertare pentru păcatele naţiunii; Cristos face intervenţii continue înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Prezenţa lui Cristos în cer cu Tatăl ne asigură că păcatele noastre au fost plătite şi iertate (vezi Romani 8:33, 34; Evrei 2:17, 18; 4:15, 16).

7:25 În vremurile Vechiului Testament când animalele erau sacrificate, ele erau tăiate în bucăţi, unele părţi spălate, grăsimea ars, sângele stropit şi carnea era fiartă. Sângele cerea ispăşire pentru păcate, şi Dumnezeu accepta sângele animalelor ca să acopere păcatele oamenilor (Levitic 17:11). Deoarece sistemul jertfelor, israeliţii în general ştiau că păcatul costa şi că ei însuşi erau păcătoşi. O problemă cu lumea astăzi este că majoritatea oamenilor nu realizează cât de costisitor a fost pentru Cristos să câştige iertarea noastră – L-a costat propriul sânge (1 Petru 1:18, 19).

7:27 Deoarece Isus a murit o dată pentru totdeauna, El a încheiat toate sacrificiile. El a iertat păcatele – trecute, prezente şi viitoare. Evreii nu aveau nevoie să se întoarcă înapoi la vechiul sistem deoarece Cristos, jertfa perfectă, a încheiat lucrarea de răscumpărare. Nu ai nevoie să cauţi altă cale de iertare a păcatelor – Cristos este jertfa finală pentru tine.

7:28 Aceste versete ajută să explice de ce Isus a murit. În timp ce înţelegem mai bine sistemul jertfelor evreilor, vedem că moartea lu Isus a slujit ca un legământ perfect pentru păcatele noastre. Moartea sa ne aduce viaţă veşnică. Cât de cruzi, cât de reci, cât de încăpăţânaţi sunt acei care refuză să accepte această moarte, cel mai mare cadou al lui Dumnezeu.

 

Evrei 6 March 13, 2011

6:1, 2 Certitudinile de bază sunt esenţiale pentru toţi credincioşii. Aceste principii că toţi creştinii trebuie să includă cunoşterea căinţei, botezului, credinţei etc. Noi trebuie să mergem mai departe spre o teologie mai completă, spre o înţelegere mai profundă a credinţei. Şi acest lucru este ceea ce autorul intenţionează să facă (6:3). Creştinii ar trebui să-i înveţe pe noii creştini bazele, şi apoi, acţionând pe baza a ceea ce ştiu, ar trebui să înveţe chiar mai multe din Cuvântul lui Dumnezeu.

6:3 Aceşti creştini aveau nevoie să meargă înainte în înţelegerea lui Cristos ca cel mai bun Mare Preot şi împlinirea tuturor profeţiilor Vechiului Testament. Mai degrabă decât să argumenteze despre meritele respective ale iudaismului şi creştinismului, ei aveau nevoie să depindă de Cristos şi viaţa eficientă din partea Lui.

6:4-6 În primul secol, un păgân care cerceta creştinismul şi apoi se întorcea înapoi la păgânism se rupea în mod clar de biserică. Dar pentru creştinii evrei care decideau să se întoarcă la iudaism, ruperea era mai puţin evidentă. Stilul lor de viaţă rămânea aproape neschimbat. Dar prin întoarcerea deliberată de la Cristos, ei se desmoşteneau pe sine însuşi de iertarea lui Dumnezeu. Acei care perseverau în credinţă erau adevăraţi sfinţi; acei care continuau să-L respingă pe Cristos erau necredincioşi, indiferent de modul în care se comportau ei.

6:6 Unii cred că acest verset se referă la credincioşii care s-au întors de la salvarea lor. Alţii cred că acesta se referă la necredincioşii care au fost aproape de mântuire, apoi s-au întors înapoi. Ambele căi, acei care L-au respins pe Cristos nu vor fi salvaţi. Cristos a murit o dată pentru toţi. El nu va fi crucificat din nou. În afară de crucea Sa, nu există altă cale de mântuire. Dar autorul nu crede cu adevărat că cititorii săi sunt în pericolul ratării mântuirii (vezi 6:9).

6:7, 8 Pământul care produce roade bune primeşte purtare de grijă, dar pământul care produce spini şi mărăcini va fi ars astfel încât fermierul să o poată lua de la început. Viaţa unui creştin neroditor sfârşeşte sub condamnarea lui Dumnezeu. Noi nu suntem mântuiţi prin fapte sau obiceiuri, dar ceea ce facem este mărturia credinţei noastre. Fiind roditor pentru Cristos este o treabă serioasă.

6:12 Speranţa îi ţine pe creştini departe de a se simţi slabi sau de a deveni plictisiţi. Ca şi un atlet, antrenarea grea sau alergarea bună, amintesc de răsplătirile care ne aşteaptă înainte (Filipeni 3:14).

6:15 Avraam a aşteptat răbdător – au trecut 25 de ani de când Dumnezeu i-a promis un fiu (Genesa 17:16) până la naşterea lui Isaac (Genesa 21:1-3).

6:17 Promisiunile lui Dumnezeu sunt neschimbabile şi demne de încredere deoarece Dumnezeu este neschimbabil şi demn de încredere. Când Dumnezeu a promis lui Avraam un fiu, El a făcut un legământ în propriul Său nume. Legământul a fost la fel de bun ca şi numele Său, şi numele Său a fost la fel de bun ca natura Sa divină.

6:18, 19 Dumnezeu întrupează tot adevărul, şi totuşi El nu poate minţi. Deoarece Dumnezeu este adevăr, tu poţi fii în siguranţă în promisiunile Lui; nu trebuie să te îngrijorezi dacă El îşi va schimba planurile. Pentru căutătorii adevăraţi care vin la Dumnezeu cu credinţă, Dumnezeu le oferă o promisiune necondiţionată a acceptării. Când îi ceri lui Dumnezeu cu toată generozitatea, sinceritatea şi onestitatea inimii să te salveze din păcatele tale, El o va face. Această garanţie ar trebui să-ţi ofere curaj şi speranţă.

6:19, 20 Perdeaua se referă în text la a despărţi intrarea în Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor, cele două încăperi interioare ale Cortului Întâlnirii. Această perdea prevenea pe oricine de la a intra, a se uita înăuntru sau chiar de a arunca o privire trecătoare în interiorul Sfintei Sfintelor (vezi şi 9:1-8). Marele Preot putea intra în Sfânta Sfintelor doar o dată pe an ca să stea înaintea prezenţei lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele întregii naţiuni. Dar Cristos este în prezenţa lui Dumnezeu tot timpul, nu doar o dată pe an, ca şi Marele Preot care putea să pledeze pentru noi.

 

Evrei 5 March 11, 2011

5:4-6 Acest capitol accentuează atât chemarea divină a lui Cristos, cât şi umanitatea Lui. (Scriitorul foloseşte două versete din Vechiul Testament ca să arate chemarea divină a lui Cristot – Psalmu 2:7 şi 110:4.) În zilele în care a fost scrisă această carte, romanii au ales Marele Preot la Iersualim. Totuşi, în Vechiul Testament, Dumnezeu l-a ales pe Aaron şi doar descendenţii lui puteau fi mari preoţi. Cristos, ca şi Aaron, a fost ales de Dumnezeu.

5:6 Melhisedec a fost preot al Salemului (numit acum Ierusalim). Poziţia lui Melhisedec este explicată în Evrei 7.

5:7 Isus nu găseşte plăcere în suferinţă şi moarte, dar El a ales să îndure durere şi umilinţă pentru a asculta de Tatăl Său. Uneori vom fii aleşi să îndurăm încercări, nu pentru că vrem noi să suferim, ci pentru că vrem să ascultăm de Dumnezeu. Permite ascultării de Cristos să te sprijinească şi să te încurajeze în vremuri de încercare. Te poţi confrunta cu orice atunci când ştii că Isus Cristos este cu tine.

5:7 Ai simţit vreodată că Dumnezeu nu-ţi aude rugăciunile? Fii sigur că te rogi cu un duh supus, pregătit să faci ceea ce Dumnezeu doreşte. Dumnezeu răspunde copiilor Săi ascultători!

5:8 Viaţa lui Isus nu a fost un scenariu pe care l-a urmat într-un mod pasiv. A fost o viaţă pe care El a ales-o de bunăvoie (Ioan 10:17, 18). E a ales să asculte, chiar dacă ascultarea a adus suferinţă şi moarte. Deoarece El a ascultat perfect chiar şi în încercări, El poate să ne ajute să ascultăm, indiferent cât de dificilă pare să fie ascultarea.

5:9 Cristos a fost întotdeauna desărvârşit din punct de vedere moral. Prin ascultare El ne-a dovedit perfecţiunea Sa nouă, nu lui Dumnezeu sau Lui Însuşi. În Biblie, adesea perfecţiunea înseamnă desărvârşire şi maturitate. Prin împărtăşirea experienţelor suferinţei noastre, Cristos este părtaş la experienţele noastre umane într-un mod desăvârşit. El este acum capabil să ofere mântuire eternă acelor care ascultă de El.

5:12, 13 Aceşti creştini evrei erau imaturi. Ei erau fără tragere de inimă ca să treacă peste tradiţiile vechi, să pună accentul pe doctrine şi să discute lucrurile de bază. Ei nu erau capabili să înţeleagă ceea ce scriitor îi învăţa despre rolul marelui preot al lui Cristos numai dacă ei părăseau poziţia lor confortabilă, tăiau unele legături evreieşti şi încetau să încerce să se amestece în cultura lor. Angajamentul faţă de Cristos mută oamenii afară din zona de confort.

5:12-14 Pentru a creşte de la creştini „bebeluşi“ la creştini „adulţi“, fiecare dintre noi trebuie să înveţe discernământul. Prin practică noi trebuie să antrenăm conştiinţa, simţurile, minţile, trupurile noastre ca să distingă binele de rău. Poţi recunoaşte ispita înainte să te controleze?

5:14 Capacitatea noastră de a ne desfăta în lucrurile profunde ale lui Dumnezeu este determinată de creşterea noastră sprirituală. Adesea vrem ospeţele lui Dumnezeu înainte ca noi să fim capabili din punct de vedere spiritual să le degerăm. În timp ce creşti în Domnul, vei afla că te vei desfăta chiar în mai mult belşug la masa Lui.

 

Evrei 4 March 10, 2011

4:1-3 Unii dintre creştinii evrei care au primit această scrisoare se poate să fi avut un orizont al întoarcerii înapoi de la odihna promisă în Cristos, aşa cum oamenii din vremea lui Moise s-au întors din Ţara Promisă. În ambele cazuri, dificultărţile momentului prezent umbresc realitatea promisiunii lui Dumnezeu şi oamenii au încetat să mai creadă că Dumnezeu este capabil să împlinească promisiunile Sale. Atunci când ne punem încrederea în propriile noastre eforturi în locul să ne punem încrederea în Cristos, şi noi suntem în pericolul de a ne întoarce înapoi. Propriile noastre eforturi nu sunt niciodată adecvate; doar Cristos poate vedea direct.

4:2 Israeliţii din zilele lui Moise ilustrează o problemă cu care ne confruntăm mulţi care ocupăm bisericile noastre de astăzi. Ei au o atitudine măreaţă despre Cristos, dar ei nu-L cunosc intr-un mod personal. Ei nu împletesc cunoştinţa cu credinţa. Permite veştii bune despre Cristos să-ţi afecteze viaţa. Crede în El şi răspunde în ascultare de El.

4:4 Dumnezeu s-a odihnit în a şaptea zi ca să celebreze încheierea creaţiei. Lumea era perfectă şi El era mulţumit cu acest lucru. Odihna este o anticipare a bucuriei noastre eterne atunci când creaţia este răscumpărată, atunci când fiecare urmă a păcatului a fost distrusă şi lumea este din nou perfectă. Odihna noastră în Cristos începe atunci când ne încredem în El că va face lucrarea Sa bună şi perfectă în noi şi prin noi.

4:7 Dumnezeu a dat lui Israel oportunitatea să intre în Canaan, dar ei au eşuat pentru că nu s-au încrezut în El (Numeri 14, 15). Acum Dumnezeu oferă „un alt timp“ pentru a intra în ultimul loc al odihnei Lui – El ne oferă oportunitatea de a veni la Cristos. Acum este timpul să crezi în Cristos şi să intri în locul de odihnă, care este pace cu Dumnezeu. Mâine s-ar putea să fie prea târziu!

4:8-11 Dumnezeu vrea să intrăm în odihna Sa. Pentru israeliţii din zilele lui Moise, această odihnă era Ţara Promisă. Pentru creştini, aceasta este pacea cu Dumnezeu acum şi viaţa veşnică într-un pământ nou mai târziu. Noi nu trebuie să aşteptăm pentru următoarea viaţă ca să ne bucurăm de odihna şi pacea lui Dumnezeu; noi şe putem avea în fiecare zi acum! Odihna noastră zilnică în Domnul nu se va termina cu moarte, dar vom creşte într-o odihnă eternă în casa pe care Cristos o pregăteşte pentru noi (Ioan 14:1-4).

4:12 Cuvântul lui Dumnezeu nu este pur şi simplu cuvinte de la Dumnezeu, un mijloc de a comunica idei; este o trăire, o viaţă schimbată şi dinamică aşa cum el lucrează în noi. Cu incisivitatea cuţitului pentru operaţie, el relevă cine suntem noi şi ceea ce nu suntem. El discernă ceea ce este înăuntrul nostru, atât binele, cât şi răul. Noi nu trebuie doar să ascultăm de Cuvânt; noi trebuie să-l lăsăm să ne formeze vieţile noastre.

4:13 Întrucât nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu, El vede tot ceea ce facem noi şi ştie tot ceea ce gândim. Chiar şi atunci când noi nu suntem conştienţi de prezenţa Lui, chiar şi atunci când încercăm să ne ascundem de El, El ştie toate acestea. Nu putem avea secrete faţă de El. Remarcabil este faptul că, deşi El ne cunoaştem într-un mod intim, El totuşi ne iubeşte.

4:14 Pentru evrei, Marele Preot era cea mai mare autoritatea religioasă din ţară. Doar el intra în Sfânta Sfintelor o dată pe an ca să facă ispăşire pentru păcatele întregii naţiuni (Levitic 16). Ca şi Marele Preot, Isus este mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Ca reprezentant al oamenilor, El intervine pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, El ne asigură de iertarea lui Dumnezeu. Isus are mai mare autoritate decât Marele Preot al evreilor deoarece El este atât Dumnezeu adevărat, cât şi Om. Spre deosebire de Marele Preot care putea merge înaintea lui Dumnezeu doar o dată pe an, Cristos este întotdeauna la dreapta lui Dumnezeu, intervenind pentru noi.

4:15 Isus este asemenea nouă deoarece El a experimentat fiecare fel de ispită pe care îl experimentăm noi astăzi. Dar El este diferit deoarece, deşi El a fost ispitit, El niciodată nu a păcătuit. Isus este singura fiinţă umană care a trăit fără să săvârşească vreun păcat. Acum în cer, El înţelege în întregime slăbiciunile şi ispitele noastre şi ne oferă iertare.

4:16 Rugăciunea este accesul la Dumnezeu. Unii creştini se roagă cu blândeţe cu capetele plecate, temători să ceară lui Dumnezeu să le satisfacă nevoile lor. Alţii se roagă cu dezinvoltură cu gânduri mici. Vino cu reverenţă, căci El este Regele, dar vino cu curaj neînfricat, căci El este Prietenul şi Sfătuitorul tău.

 

Evrei 3

Filed under: Dailies,Evrei — DevotionTime @ 3:36 pm
Tags: , , , ,

3:1 Acest verset este foarte semnificativ pentru creştinii evrei. Pentru evrei, cea mai mare autoritate umană era Marele Preot. Pentru creştini, cele mai mari autorităţi umane erau mesagerii lui Dumnezeu, apostolii Lui. Isus, Mesagerul lui Dumnezeu şi Marele Preot, este autoritatea finală în biserică.

3:1-6 Autorul foloseşte diferite imagini ca să explice relaţia lui Isus cu credincioşii: El este (1) Mesagerul lui Dumnezeu, pentru cei care vor să asculte; (2) Marele Preot al nostru, pentru cei care vin la Dumnezeu Tatăl; (3) Creatorul nostru, pe care ar trebui să-l lăudăm; şi (4) conducătorul casei lui Dumnezeu, de care ar trebui să ascultăm. Biblia este plină cu imagini ale lui Isus Cristos şi fiecare dintre ele ne arată o înfăţişare diferită a caracterului Său.

3:15-19 Israeliţii au eşuat să intre în Ţara Promisă deoarece lor le-a lipsit încrederea în Dumnezeu. El nu au crezut că Dumnezeu îi va ajuta să cucerească ţara (vezi Numeri 14, 15); şi făr încredere ei au eşuat. Aşa că Dumnezeu i-a trimis în pustie să rătăcească timp de 40 de ani, o alternativă nefericită pentru cadoul măreţ pe care l-a plănuit Dumnezeu pentru ei. Lipsa de încredere în Dumnezeu întotdeauna ne împiedică de a primi ceea ce este cel mai bine.

 

Evrei 2 March 8, 2011

2:1-3 Ascultarea este un lucru greu. Ea implică minţile, trupurile şi simţurile noastre. Ascultarea de Cristos nu înseamnă pur şi simplu doar auzirea, ci de asemenea, răspunderea în supunere (vezi Iacov 1:22-25). Noi trebuie să perseverăm în ascultarea de Cristos.

2:3 Martorii oculari ai lucrării lui Isus au lăsat moştenire învăţăturile Lui cititorilor acestei cărţi. Aceşti cititori erau a doua generaţie de credincioşi care nu L-au văzut pe Cristos în carne. Ei erau asemenea nouă; noi nu L-am văzut pe Isus în persoană, dar ne bazăm credinţa în Isus pe mărturiile martorului ocular notate în Biblie.

2:3 O temă centrală a cărţii Evrei este că Isus este infinit mai mare decât toţi alţii propuşi însemnaţi pentru Dumnezeu. Credinţa ta anterioară a fost bună, spune autorul cititorilor săi evrei, dar Cristos este incomparabil mai bun. Aşa cum Cristos este mai mare decât îngerii, aşa mesajul Lui este mult mai important decât al lor. Nu-i întoarce spatele lui Cristos în încercarea de a scăpa de problemele tale.

2:4 În care Faptelor Apostolilor, minunile şi darurile Duhului autentifică Evanghelia oriunde este ea predicată (vezi Fapte 9:31-42; 14:1-20). Pavel, care abordează darurile spirituale în Romani 12, 1 Corinteni 12-14 şi Efeseni 4, spune că scopul darurilor spirituale este de a zidi biserica, de a o face mai puternică şi mai matură. Când vedem darurile Duhul într-un persoană sau într-o comunitate, ştim că Dumnezeu este cu adevărat prezent. Aşa cum noi primim darurile Lui, ar trebui să-L recunoaştem şi să-I mulţumim pentru ele.

2:9 Dumnezeu i-a dat în custodie lui Isus totul şi Isus s-a dezvăluit pe Sine nouă. Încă nu-L putem vedea pe Isus domnind peste pământ, dar putem să ni-L imaginăm în slava Lui cerească. Când suntem confuzi cu privire la ziua de mâine şi anxioşi cu privire la viitor, luptă să menţii o imagine clară a lui Isus Cristos – cine este El, ce face El şi ce va face El pentru noi chiar acum. Acest lucru îţi va oferi stabilitate în deciziile tale de zi cu zi.

2:9-10 Bunătatea lui Dumnezeu l-a condus pe Cristos la moartea Sa – ce juxtapunere minunată de idei! Totuşi bunătatea poate şi adesea implică sacrificiu şi durere. Isus nu a venit în lume ca să câştige statut şi putere politică, ci să sufere şi să moară astfel încât noi să putem trăi cu adevărat. Dacă acest lucru este greu de înţeles, probabil este timpul să ne evaluăm propriile motivaţii. Suntem mai interesaţi de putere sau de supunerea faţă de autorităţi, de dominaţie sau de slujire, de a da sau de a primi? Dacă bunătatea, nu egoismul, ne motivează, se poate să avem de suferit.

2:10 Suferinţa lui Isus l-a făcut un lider perfect (vezi 5:8, 9) şi suferinţa noastră poate să ne facă nişte slujitori mai buni ai lui Dumnezeu. Oamenii care cunosc durerea sunt capabili să ajute cu sensibilitate pe acei dintre fraţii şi surorile care suferă. Când suferi, întreabă-te cum poate experienţa ta să te ajute să-L slujeşti pe Cristos mai bine.

2:11-13 Adesea Psalmii privesc înainte spre Cristos şi spre lucrarea Lui în lume. Aici este citat o parte din Psalmul 22, un psalm mesianic. Deoarece Dumnezeu i-a adoptat pe toţi credincioşii ca fiind copiii Lui, Isus îi numeşte fraţii Lui.

2:14 Isus a fost o persoană umană, aşa că El putea muri, putea trece prin aceleaşi ispite cu care ne confruntăm noi şi El putea să fie intermediar între Dumnezeu şi fiinţele umane. El s-a identificat cu noi aşa că noi putem să ne identificăm cu Dumnezeu.

2:14 Prin moarte, Isus a devenit sacrificiul nostru şi ne-a eliberat de la moarte. Prin învierea din morţi, El a înfrânt moartea, vrăjmaşul (vezi Romani 6:5-11; 1 Corinteni 15).

2:14, 15 Moartea şi învierea lui Cristos ne eliberează de frica morţii deoarece moartea a fost înfrântă. Este cineva din cei pe care îi iubeşti care are nevoie de eliberarea de frica morţii pe care doar Cristos o poate da? Toţi cei care trăiesc în groaza morţii ar trebui să aibe oportunitatea de a cunoaşte adevărul despre victoria lui Cristos. Cum poţi împărtăşi această înţelegere cu cei apropiaţi ţie?

2:16, 17 În Vechiul Testament, Marele Preot era un mijlocitor între Dumnezeu şi poporul Său. Slujba lui era să aducă animale ca jertfe în mod regulat potrivit cu legea şi să intervină înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele poporului. Isus Cristos este acum Marele Preot al nostru. El o dată pentru totdeauna a plătit pedeapsa pentru toate păcatele noastre prin propria sa moarte sacrifială şi în mod continuu El intervine în credinţa noastră înaintea lui Dumnezeu. Noi suntem izbăviţi de dominaţia păcatului atunci când ne dedicăm în întregime pe noi înşine lui Cristos, să ne încredem complet în ceea ce El face pentru noi.

2:18 Ştiind că Cristos a suferit şi a fost ispitit să ne ajute să trecem prin propria noastră suferinţă. Ştim că El înţelege luptele noastre şi noi credem că El ne ajută să supravieţuim suferinţei şi să învingem ispita. Când te confrunţi cu încercări, vino la Isus! El îţi înţelege nevoile şi este capabil să te ajute (vezi 4:14-16).