DevotionTime

Iov 39-40 February 4, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 3:07 pm
Tags: , , ,

39:1 Dumnezeu l-a întrebat pe Iov câteva întrebări importante despre împărăţia animalelor pentru a demonstra cât de limitată este într-adevăr cunoştinţa lui Iov. Dumnezeu nu a căutat răspunsuri pentru Iov. În schimb, El l-a făcut pe Iov să recunoască şi să se supună puterii şi suveranităţii lui Dumnezeu. Doar apoi el va fi capabil să audă ceea ce Dumnezeu are cu adevărat de spus.

40:1-6 În timpul suferinței lui, Iov dorea să aibe oportunitatea să pledeze pentru inocenţa lui înaintea lui Dumnezeu. Acum Dumnezeu a apărut înaintea lui Iov şi i-a oferit această oportunitate. Dar Iov a hotărât să rămână tăcut deoarece acest lucru nu mai era necesar pentru el ca să vorbească. Dumnezeu i-a arătat lui Iov că el nu are nici abilitatea de a-L judeca pe Dumnezeu care a creat universul, nici dreptul să întrebe de ce, ca o limitare a fiinţei umane. Acţiunile lui Dumnezeu nu depind de ale noastre. El va face ceea ce crede El să ştie că e cel mai bine, indiferent de ceea ce gândim noi că este corect. Totuşi este important să notăm că Dumnezeu a venit la Iov, demonstrându-şi dragostea şi purtarea de grijă pentru el.

40:2-5 Cum argumentezi cu Dumnezeul Atotputernic? Cei răspunsuri atunci când lucrurile nu decurg aşa cum ne aşteptăm, când pierzi un loc de muncă, cineva apropiat ţie este bolnav sau moare, finanţele sunt puţine sau schimbări neaşteptate se petrec? Următoarea dată când eşti tentat să te plângi înaintea lui Dumnezeu, ia în considerare cât de mult te iubeşte şi aminteşte-ţi reacţia lui Iov când el a avut ocazia să vorbească. Eşti mai rău decât Iov sau mai neprihănit decât el? Oferă-i lui Dumnezeu şansa să dezvăluie scopurile Sale măreţe pentru tine, dar aminteşte-ţi că ele s-ar putea să nu se desfăşoare după cursul vieţii tale şi nu la orice moment.

 

Iov 37-38 February 3, 2011

37:14 Nimic nu se compară cu Dumnezeu. Puterea şi puterea Lui este minunată şi când El vorbeşte, noi trebuie să ascultăm. Prea adesea presupunem că vorbim pentru Dumnezeu (cum au făcut prietenii lui Iov), punem cuvinte în gura Lui, Îl luăm de drept sau interpretăm tăcerea Lui însemnând că El este absent sau indiferent. Dar lui Dumnezeu îi pasă. El este în control şi El va vorbi. Fii gata să auzi vocea Lui – în Biblie, în viaţa ta prin Duhul Sfânt şi în circumstanţe şi relaţii.

37:21-24 Elihu a încheiat discursul său cu extraordinarul adevăr că credinţa în Dumnezeu este mult mai importantă decât dorinţa lui Iov pentru explicarea suferinţei lui. El a venit atât de aproape să-l ajute pe Iov, dar apoi a mers pe o cale greşită. În mod semnificativ, zice că Dumnezeu Însuşi a întrerupt discuția ca să traseze concluziile corecte din acest adevăr important (38:11).

37:23 Elihu a accentuat suveranitatea lui Dumnezeu oeste toată natura ca o amintire a suveranităţii asupra vieţilor noastre. Dumnezeu este în control – El direcţionează, păstrează şi menţine creaţia Lui în ordine. Deşi uneori nu putem vedea acest lucru, Dumnezeu este divinitatea care guvernează treburile morale şi politice ale oamenilor. Petrecând timp observând maiestatea şi părţile complicate ale creaţiei lui Dumnezeu, noi putem fi o reamintire a puterii Lui în orice aspect al vieţilor noastre.

38:1 Dintr-un vârtej de vânt sau o furtună puternică, Dumnezeu vorbeşte. În mod surprinzător, El nu răspunde oricărei întrebări ai lui Iov; întrebările lui Iov nu sunt inima problemei. În schimb, Dumnezeu foloseşte aroganţa lui Iov cu privire la ordinea naturală a pământului ca să-şi dezvăluie ignoranţa Lui cu privine la ordinea morală a lui Dumnezeu. Dacă Iov nu a înţeles lucrările creaţiei fizice a lui Dumnezeu, cum poate el să înţeleagă mintea şi caracterul lui Dumnezeu? Nu există standard sau criteriu mai mare decât Dumnezeu Însuşi prin care să judecăm. Singura noastră opţiune este să recunoaştem autoritatea Sa şi purtarea de grijă.

38:22-35 Dumnezeu a declarat că El are toate forţele naturii la porunca Sa şi le poate dezlănţui sau împiedica să se întâmple. Nimeni nu înţelege în întregime astfel de evenimente comune ca şi o ploaie sau zăpadă şi nimeni nu poate să le comande – doar Dumnezeu care le-a creat prin puterea Sa. Punctul de vedere a lui Dumnezeu a fost că dacă Iov nu poate explica astfel de evenimente comune în natură, cum poate explica sau să-l întrebe pe Dumnezeu? Şi dacă natura nu este ordonată în modul în care noi ne gândim, scopurile morale ale lui Dumnezeu se poate să nu fie nici ele ceea ce ne aşteptăm noi.

38:22, 23 Dumnezeu a zis că El a rezervat visteriile zăpezii şi grindinei pentru vremuri de război. Dumnezeu foloseşte grindina ca să-i pe Iosua şi pe israeliţi să câştige o bătălie (Iosua 10:11). La fel cum armatele păstrează armele în armonie, Dumnezeu are toate forţele naturii în controlul Lui; uneori El le foloseşte ca să-i încurce pe cei care sunt opuşi Lui şi oamenilor Lui.

 

Iov 35-36 February 1, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 10:50 am
Tags: , ,

35:1 Uneori ne mirăm dacă credința convingerilor noastre cu adevărat face bine tururor. Elihu a vorbit din acest punct de vedere. Concluzia lui a fost: „Doar deoarece Dumnezeu eşuează să intervină imediat în orice situaţie nu înseamnă că El este indiferent. În scopul domeniul lărgit al timpului Dumnezeu nu execută dreptatea.“ Noi avem această promisiune. Nu-ţi pierde speranţa. Aşteaptă-L pe Dumnezeu. Trăirea ta dreaptă şi credinţa nu vor trece neobservate.

36:26 O temă în literatura poetică a Bibliei este că Dumnezeu este de neînţeles; noi nu putem să-L cunoaştem în întregime. Acest lucru nu înseamnă că noi nu putem avea nicio cunoştinţă despre El, căci Biblia este plină de detalii despre cum este Dumnezeu, cum putem noi să-L cunoaştem şi cum putem să avem o relaţie eternă cu El. Ceea ce înseamnă că nicodată nu putem cunoaşte îndeajuns ca să răspundem tuturor întrebărilor vieţii (Eclesiastul 3:11), să prezicem viitorul nostru sau să-L manipulăm pe Dumnezeu pentru propriul nostru sfârşit. Viaţa întotdeauna are mai multe întrebări decât răspunsuri şi noi trebuie în mod constant să mergem la Dumnezeu pentru a ne împrospăta gândurile legate de dilemele vieţii (vezi 37:19-24).

 

Iov 33-34

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 1:15 am
Tags: , , , , , , , , ,

33:13 A fi informat aduce un înţeles al securităţii. Este natural să vrei să ştim ce se întâmplă cu vieţile noastre. Iov a vrut să ştie ce se petrece, de ce suferă. În capitolele precedente, noi simţim frustrarea lui: „De ce nu-mi spune Dumnezeu ce se întâmplă?“ Elihu i-a spus lui Iov că Dumnezeu a încercat să-i răspundă, dar el nu a ascultat. Elihu L-a judecat greşit în acest punct. Dacă Dumnezeu ar răspunde tuturor întrebărilor noastre, noi nu am fi testaţi într-un mod adecvat. Ce ar fi dacă Dumnezeu ar fi zis: „Iov, Satan vrea să te testeze şi să te afecteze, dar la sfârşit vei fi vindecat şi vei primi totul înapoi“? Cel mai mare test al lui Iov nu a fost durerea şi suferinţa, ci că el nu a ştiut de ce se întâmplă acestea. Cel mai mare test al nostru se poate să fie că trebuie să ne încredem în bunătatea lui Dumnezeu chiar când nu înţelegem de ce vieţile noastre trec prin anumite căi. Trebuie să învăţăm să ne încredem în Dumnezeu care este bun şi nu în bunătatea noastră.

33:14-24 Punctul de vedere a fost că Dumnezeu a vorbit din nou şi din nou. El a vorbit în vise şi vedenii (33:15-18), prin suferinţă (33:19-22) şi prin mesageri (33:23, 24). Iov ştia deja acest lucru. Elihu l-a acuzat pe Iov că nu L-a ascultat pe Dumnezeu care, bineînţeles, nu era adevărat.

34:10-15 Dumnezeu nu a păcătuit şi nu este niciodată nedrept. Elihu a pretins. Pe parcursul acestei cărţi, Elifaz, Bildad, Ţofar şi Elihu, toţi au avut elemente de adevăr în discursurile lor. Din păcate, bucăţile de adevăr sunt îngropate sub straturi ale presupunerilor şi concluziilor false. Deşi noi ar trebui să avem o bogăţie a cunoaşterii Bibliei şi experienţe de viaţă, noi trebuie să fim siguri că concluziile noastre sunt potrivite cu tot Cuvântul lui Dumnezeu, nu doar parte din acesta.

 

Iov 31-32 January 31, 2011

31:1-4 Iov a vorbit despre dorinţa de a dovedi un punct de vedere. El nu doar a evitat să săvârşească vreun păcat mare (cum ar fi adulterul); el nici măcar nu a făcut vreun pas înspre acel păcat (uitându-se la o femeie cu o dorinţă lacomă). În capitolul 29 Iov şi-a revăzut faptele sale bune. Aici în capitolul 31 el enumerat păcatele pe care nu le-a comis – în inima lui (31:1-12), împotriva vecinilor lui (31:13-23) şi împotriva lui Dumnezeu (31:24-34).

31:24-28 În aceste versete Iov a spus că dependenţa de bogăţie pentru bucurie este idolatrie şi negarea Dumnezeului cerului. Noi scuzăm obsesiile societăţii noastre cu privire la bani şi posesiuni ca un rău necesar sau „aşa merg lucrurile“ în lumea modernă. Dar orice societate în orice vreme a preţuit puterea şi prestigiul pe care le aduc banii. Adevăraţii credincioşi trebuie să se cureţe pe sine însuşi de dorinţele profunde pentru mai multă putere, prestigiu şi posesiuni.

31:33, 34 Iov a declarat că el nu a încercat să-şi ascundă păcatele sale aşa cum a făcut Adam (Genesa 3). Adam nu a avut o mulţime care să-l privească, dar el a încercat să se ascundă de Dumnezeu. Frica de a ni se descoperi păcatele, ne duce la modele de înşelăciune. Noi acoperim cu minciuni care să pară bune pentru alţii. Dar noi nu putem să ne ascundem de Dumnezeu. Acceptarea păcatelor tale şi eliberarea ta vor aduce iertare şi o viaţă nouă.

32:1 Dacă Iov era cu adevărat un om bun, cei trei prieteni ai lui vor trebui să renunţa la teoria lor că suferinţa este întotdeauna pedeapsa lui Dumnezeu pentru acţiuni rele. Totuşi, în schimbul considerării celuilalt punct de vedere, ei au încheiat discuţia. Ei erau convinşi că Iov a făcut o greşeală sau un păcat ascuns, aşa că nu există niciun punct de a vorbi dacă Iov nu-şi va mărturisi păcatul. Dar Iov a ştiut că el a trăit corect înaintea lui Dumnezeu şi înaintea celorlalţi (capitolul 29) şi a evitat gândurile şi acţiunile greşite (capitolul 31). Iov nu a fost pe cale să inventeze un păcat ca să-şi satisfacă prietenii.

32:2 Când Elifaz, Bildad şi Ţofar nu au mai avut nimic de spus, Elihu a devenit a patra persoană care a vorbit lui Iov. Acum a fost prima şi singura dată când el a vorbit. În mod aparent, el a fost un spectator şi mult mai tânăr decât ceilalţi (32:6, 7), dar el a introdus un nou punct de vedere. În timp ce prietenii lui Iov au spus că el suferea din cauza unor păcate din trecut, Elihu a spus că suferinţa lui Iov nu va trece până când el va realiza prezenţa păcatului. Iov nu a suferit din cauza păcatului, el a păcătuit datorită suferinţei. Elihu a punctat că atitudinea lui Iov a devenit arogantă în timp ce îşi apăra inocenţa sa. De asemenea, Elihu a zis că suferinţa nu înseamnă să ne pedepsim atât de mult cât înseamnă să ne corectăm şi să ne restaurăm, să ne ţinem pe calea cea bună.

Există mult adevăr în discursul lui Elihu. El l-a îndemnat pe Iov să privească la suferinţa lui dintr-o altă perspectivă şi cu un scop măreţ în minte. Pe parcursul discursului său există o latură mai spirituală decât ceilalţi, însă Elihu a presupus greşit că un răspuns corect la suferinţă întotdeauna aduce prosperitate (33:23-30) şi că suferinţa este întotdeauna într-un anumit fel este conectată cu păcatul (34:11).

32:7-9 Nu este de ajuns să recunoşti un mare adevăr; trebuie să-l trăieşti în viaţa ta. Elihu a recunoscut adevărul că Dumnezeu era singura sursă a adevăratei înţelepciuni, dar el nu a folosit înţelepciunea lui Dumnezeu ca să-l ajute pe Iov. În timp ce a recunoscut de unde vine înţelepciunea, el nu a căutat să o dobândească. Devenind înţelept este ţintă permanentă şi de lungă durată. Nu fii mulţumit doar să cunoşti despre înţelepciune; fă-o parte din viaţa ta.

 

Iov 29-30 January 29, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:07 am
Tags: , , , ,

29:7 Iov se afla într-o poziţie delicată între a se lăuda cu privire la realizările trecute şi reamintind faptele bune pentru a răspunde acuzaţiilor împotriva lui. Una dintre slăbiciunile lui Iov pe tot parcursul conversaţiilor este că el merge periculos de aproape de a se mândri. Mândria este mai ales înşelătoare când noi o ducem bine. Aceasta ne separă de Dumnezeu făcându-ne să ne gândim că suntem mai bun decât suntem cu adevărat. Apoi apare tendinţa să credem propriile noastre opinii care duc la alte tipuri de păcate. În timp ce nu este greşit să relatăm faptele bune, este mult mai bine să povestim binecuvântările lui Dumnezeu pentru noi. Acest lucru ne va ţine departe de neatenţia de a cădea în mândrie.

29:12 În zilele lui Iov, o judecată a servit atât ca şi consiliul bătrânilor cetăţii, cât şi ca o magistratură, ajutând la administrarea comunităţii şi soluţionarea disputelor. În majoritatea cazurilor, acesta nu era un post full-time, ci un post part-time deţinut pe baza respectului cuiva şi stând în zonă.

30:1 Ca să suferi o pierdere extremă, la fel cum a păţit Iov, era umilitor. Dar ca să fii abuzat verbal de alţii mai tineri ca tine, a adăugat insultă la durere. Iov şi-a pierdut familia, posesiunile, sănătatea, poziţia şi bunul său nume. El nici măcar nu era respectat pentru că suferea curajos. Din nefericire, uneori cei tineri râd şi se folosesc de cei mai în vârstă sau de cei care sunt limitaţi în vreun fel. În schimb, ei ar trebui să realizeze că toate abilităţile noastre fizice sunt de scurtă durată şi că toţi oamenii sunt iubiţi în aceeaşi măsură de Dumnezeu.

 

Iov 27-28 January 28, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 10:35 am
Tags: , , , , , ,

27:6 În mijlocul tuturor acuzaţiilor, Iov a fost capabil să declare: „Conştiinţa mea este clară.“ Doar o trăire dreaptă înaintea lui Dumnezeu poate aduce o conştiinţă curată şi ce important devine discursul lui Iov atunci când a fost acuzat. Ca şi Iov, nu putem să pretindem vieţi fără păcat, dar putem pretinde vieţi iertate. Atunci când ne mărturisim păcatele noastre lui Dumnezeu, noi suntem iertaţi şi ne putem trăi vieţile cu conştiinţa curată (1 Ioan 1:9).

27:13-23 Iov a fost de acord cu prietenii săi în privinţa faptului că la sfârşit cel rău va fi distrus, dar el nu a fost de acord cu faptul că el era rău şi merita pedeapsa. Majoritatea pedepselor spuse de Iov nu i s-au întâmplat, şi în mod sigur niciodată nu şi-a dorit să „fugă de Dumnezeu“. Aşa că el nu s-a inclus pe sine ca unul dintre cei răi. În cotrast, el a continuat să pledeze pentru Dumnezeu ca să vină şi să-l justifice.

28:12 Oamenii pot realiza tot felul de minuni tehnologice. Ei pot găsi stele invizibile pentru ochi, pot călători în spaţiu, ei pot memora cantităţi mari de informaţii pe un microcip. Dar chiar şi cel mai mare om de ştiinţă, pe cont propriu, este o pierdere să descopere înţelepciunea din viaţa lor de zi cu zi. Doar Dumnezeu le poate arăta unde să caute ca să găsească înţelepciunea deoarece El este sursa înţelepciunii (28:27). Adevărata înţelepciune este a avea perspectiva lui Dumnezeu asupra vieţii. Ca şi Creatorul vieţii, doar El ştie ce este mai bine pentru creaţia Sa. Este inutil pentru noi să încercăm să devenim înţelepţi pur şi simplu prin propriile observaţii şi eforturi, deoarece Dumnezeu singur vede cel mai mare scop pentru lumea Sa.

28:13 Iov a declarat că înţelepciunea nu poate fi găsită prin viaţă. Este natural pentru oamenii care nu înţeleg importanţa Cuvântului lui Dumnezeu să caute înţelepciunea aici pe pământ. Ei caută la filozofi şi alţi lideri ca să le de-a o direcţie pentru viaţă. Totuşi, Iov a spus: „Nu este aici“. Niciun lider sau grup de lideri nu pot produce sufiecientă cunoaştere sau cunoştinţe ca să explice în totalitate experienţa umană. Ultima interpretare a vieţii, a cine suntem şi unde mergem, trebuia să vină din afară şi mai presus de viaţa noastră muritoare. Când căutăm călăuzire, caută să cunoşti înţelepciunea lui Dumnezeu aşa cum este făcută clar în Biblie. Ca să fim ridicaţi deasupra limitelor vieţii, noi trebuie să cunoaştem şi să ne încredem în Domnul vieţii.

28:16 Aurul din Ofir era considerat cel mai fin aur care exista. Ofir probabil era localizat în Africa sau de-a lungul coastei arabe. Indiferent unde se află, era o distanţa bună până în Israel, pentru bărcilor împăratului Solomon i-au luat trei ani ca să parcurgă călătoria (1 Împăraţi 10:22).

28:28 „Frica de Domnul“ este tema cheie în literatura Bibliei (de la Iov până la Cântarea Cântărilor). Înseamnă a avea respect şi adoraţie pentru Dumnezeu şi a simţi veneraţie a majestăţii şi puterii Sale. Acesta este punctul de plecare pentru a găsi adevărata înţelepciune (vezi Proverbe 1:7-9).