DevotionTime

Tit 3 January 12, 2011

Filed under: Dailies,Tit — DevotionTime @ 12:28 am
Tags: , , , , , , , , , ,

3:1, 2 Ca şi creştini, prima noastră credinţă este în Isus ca Domn, dar, de asemenea, trebuie să ascultăm de conducerea noastră şi liderii ei. Creştinii nu sunt sub lege, dar ţinând legile civile este doar începutul responsabilităţii noastre creştine. Într-o democraţie, de asemenea este important să fii implicat şi să slujeşti.

3:3-8 Pavel rezumă ceea ce a făcut Cristos pentru noi atunci când ne-a mântuit. Noi trecem de la o viaţă plină de păcat la una condusă de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Toate păcatele noastre, nu doar o parte din ele, sunt curăţate. Noi câştigăm viaţa veşnică cu toate bogăţiile ei. Noi avem plinătatea Duhului Sfânt şi ne reînnoim continuu inimile noastre. Niciuna dintre acestea nu apar deoarece le-am câştigat sau le merităm; toate sunt un cadou al harului lui Dumnezeu.

3:4-6 Toate persoanele din Trinitate participă în lucrarea de mântuire. Bazat pe lucrarea de răscumpărare a Fiului, Tatăl trimite Duhul Sfânt ca să ne cureţe păcatele noastre şi să ne reînnoiască continuu.

3:9-11 Pavel îl avertizează pe Tit, la fel cum l-a avertizat pe Timotei, să nu se implice în certuri cu privire la întrebări fără răspuns (2 Timotei 2:14). Acest lucru nu înseamnă că noi ar trebui să refuzăm să studiem, să discutăm şi să examinăm diferitele interpretări ale mesajelor dificile din Biblie. Pavel avertizează împotriva certurilor mărunte, nu împotriva discuţiilor sincere care conduc la înţelepciune. Atunci când se dezvoltă argumente prosteşti, este cel mai bine să întorci discuţia înapoi pe o pistă care te duce într-o poziţie în care să te scuzi politicos în legătură cu discuţia.

3:9-11 O persoană trebuie să fie avertizată când ea sau el cauzează diviziune care ameninţă unitatea bisericii. Această avertizare nu ar trebui să fie o acţiune brutală, dar ar trebui să corecteze diviziunea individuală într-un mod natural şi să o restaureze spre tovărăşie. O persoană care refuză să fie corectată, ea deja alege să fie în afara tovărăşiei. La fel spune şi Pavel: „El a păcătuit şi ştie acest lucru“. (De asemenea, vezi Matei 18:15-18 şi 2 Tesaloniceni 3:14, 15 pentru ajutor în înţelegerea acestui gen de probleme din biserică.)

3:12 Oraşul Nicopole era pe coasta de vest a Greciei. Artema sau Tihic ar fi preluat lucrarea lui Tit din insula Creta, ca Tit să se poate întâlni cu Pavel la Nicopole. Tihic a fost unul dintre colegii de încredere ai lui Pavel (Fapte 20:4; Efeseni 6:21; Coloseni 4:7). Tit trebuia să plece repede deoarece călătoria pe mare era periculoasă în lunile de iarnă.

3:13 Apolo a fost un predicator creştin cunoscut. Un cetăţean din Alexandria în Africa de Nord, a devenit un creştin în Efes şi a fost antrenat de Acuila şi Priscila (Fapte 18:24-28; 1 Corinteni 1:12).

3:15 Scrisorile lui Pavel către Tit şi Timotei marchează finalul scrierilor lui Pavel şi finalul vieţii şi misiunii lui. Aceste scrisori sunt pline de bogăţii pentru noi astăzi deoarece ele oferă o informaţie vitală pentru conducerea bisericii. Oferă un model puternic pentru prezbiteri, pastori şi alţi lideri creştini care cresc alţi lideri tineri continuând lucrarea, urmând exeplul lui Pavel de pregătire a lui Timotei şi Tit ca să-şi continue misiunile lor. Pentru orientarea practică a conducerii bisericii şi rezolvării problemelor, studiază cu atenţie principiile găsite în aceste scrisori.

 

Tit 2 January 11, 2011

2:1-8 În majoritatea bisericilor există oameni de toate vârstele. Acest lucru face biserica puternică, dar, de asemenea, aduce potențial pentru probleme. Așa că Pavel îl sfătuiește pe Tit cum să ajute diferite tipuri de oameni. Oamenii mai în vârstă îi pot învăța pe cei mai tineri, prin cuvinte și prin exemplu. Toți credincioșii ar trebui să trăiască vieți bune, rezistând influențelor păgâne din cultura lor, precum și învățăturii false.

2:3-5 Femeile care deveneau de curând creștine erau învățate cum să aibă armonie acasă, privindu-le pe cele mai în vârstă care erau creștine de ceva timp. Avem aceeaşi nevoie şi astăzi. Soţiile şi mamele tinere ar trebui să înveţe să trăiască într-o manieră creştină – iubindu-şi soţii şi îngrijindu-se de copiii lor – din observarea exemplului femeilor lui Dumnezeu. Dacă eşti la o vârstă sau într-o poziţie unde oamenii se uită la tine, eşti încrezător că exemplul tău este motivator pentru ca tinerii credincioşi să trăiască într-un mod care să-L onoreze pe Dumnezeu?

2:6 Acest sfat dat oamenilor mai în vârstă era foarte important. În societatea Greciei Antice, rolul soţului/tatălui nu era văzut ca un rol de cultivare, dar pur şi simplu unul funcţional. Mulţi dintre bărbaţii tineri au fost crescuţi în familii unde tatăl şi-a neglijat responsabilităţile faţă de soţia şi copiii lui. Câţiva bărbaţi şi taţi care erau un exemplu de creştini aveau în familiile lor un rol extrem de important de a fi un model pentru bărbaţii tineri care aveau nevoia de a vedea cum se face mai mult decât să li se spună cum să facă.

2:6-8 Pavel l-a îndemnat pe Tit să fie un bun exemplu pentru cei din jurul său, astfel încât alţii să poată vedea faptele lui bune şi să-l imite. Viaţa lui ar da mai mare impact cuvintelor sale. Dacă vrei ca cineva să acţiuneze într-un anumit mod, fii sigur că tu trăieşti în acelaşi mod. Apoi vei câştiga dreptul să fii auzit.

2:8 Pavel l-a sfătuit pe Tit să fie sensibil şi logic (rezonabil) în discuţiile sale, ca să evide criticismul. Astfel de conversaţii vin dintr-un studiu cu atenţie a Bibliei şi din ascultare înainte de a vorbi. Dacă eşti impulsiv, nerezonabil şi confuz, probabil eşti gata să argumentezi mai degrabă decât să convingi oamenii asupra adevărului

2:9, 10 Sclavia era comună în zilele lui Pavel. Pavel nu a condamnat sclavia în niciuna din scrisorile sale, dar el sfătuişte sclavii şi stăpânii să fie iubitori şi responsabili în purtarea lor (vezi, de asemenea, Efeseni 6:5-9). Setul de standarde al lui Pavel a fost aplicat atât angajatului, cât şi angajatorului. Angajaţii trebuiau să facă întotdeauna munca lor cea mai bună şi să fie demni de încredere, nu doar când angajatorul îi supraveghea. Afacerile din Statele Unite pierd milioane de dolari într-un an pentru furtul şi timpului pierdut de către angajaţi. Dacă toţi angajaţii creştini ar urma sfatul lui Pavel, ce transformare s-ar face!

2:11-14 Puterea de a trăi o viață creștină vine de la Isus Cristos. Deoarece Cristos a murit și ne-a scăpat de păcat, noi suntem liber faţă de controlul păcatului. El ne dă puterea şi înţelegerea ca să trăim potrivit cu voia lui Dumnezeu, să privim înainte la revenirea Sa şi să facem bine.

2:15 Pavel i-a spus lui Tit să înveţe Scriptura aşa de bine încât să o trăiască. De asemenea, noi trebuie să-i învăţăm, să-i încurajăm şi să-i corectăm pe ceilalţi când este necesar. Deşi învăţătura bună se înâlneşte în grupuri mici sau în sala de clasă, o mare parte din învăţătura lui Pavel se referă că trebuie să fie făcută „în sala de clasă“ personală şi în relaţiile familiale.

 

Tit 1 January 10, 2011

1:1 Pavel a scris această scrisoare între prima şi a doua închisoare în Roma (înainte să scrie 2 Timotei) ca să-l sfătuiască pe Tit în lucrarea cu bisericile de pe insula Creta. Pavel a vizitat Creta împreună cu Tit, şi l-a lăsat pe Tit acolo ca slujească (1:5). Creta era un centru de antrament pentru soldaţii romani. Aşadar, exista o mare influenţă păgână în această insulă mică. Totuşi, biserica din Creta avea nevoie de un conducere creştină puternică.

1:1 Într-o frază scurtă, Pavel ne oferă gânduri referitoare la scopul trăirii. El se numeşte pe sine rob (sau slujitor) al lui Dumnezeu – cum şi este, el s-a angajat să-L asculte pe Dumnezeu. Această ascultare l-a ghidat să-şi petreacă viaţa spunând altora despre Cristos. Cum ţi-ai descrie scopul tău în viaţă? Cărui lucru îi eşti devotat?

1:1, 2 Fundația credinței noastre este încrederea în caracterul lui Dumnezeu. Deoarece El este adevăr, el este sursa întregului adevăr şi nu poate minţi. Viaţa veşnică pe care ne-a promis-o va fi a noastră deoarece El îşi ţine promisiunile. Construieşte-ţi credinţa pe fundaţia demnă de încredere a lui Dumnezeu care nu va minţi.

1:3 Dumnezeu este numit „Mântuitorul nostru“ (1:3), cum este Isus (1:4). Isus ne-a mântuit murind pentru păcatele noastre şi pentru aceasta este Mântuitorul nostru. Dumnezeu a plănuit mântuirea şi iertarea păcatelor noastre; aşadar, El este, de asemenea, Salvatorul nostru. Atât Tatăl, cât şi Fiul sunt implicaţi în mântuirea noastră.

1:4 Tit, un grec, a fost unul dintre cei mai de încredere şi de nădejde coleg al lui Pavel. Pavel l-a trimis pe Tit la Corint într-o misiune importantă ca să ajute biserica în problemele ei (2 Corinteni 7, 8). De asemenea, Pavel şi Tit au călătorit împreună la Ierusalim (Galateni 2:3) şi în Creta (1:5). Pavel l-a lăsat acolo pe Tit ca să ghideze noile biserici care apăreau pe insulă. Tit este menţionat ultima dată de către Pavel în 2 Timotei 4:10, ultima sa scrisoare înregistrată. Tit a avut abilităţi de conducere, aşa că Pavel i-a dat responsabilitate de conducere, îndemnându-l să-şi folosească abilitatea într-un mod bun.

1:5 Creta, o mică insulă în Marea Mediterană, avea o mare populaţie de evrei. Bisericile au fost fondate probabil de iudeii cretani care au fost la Ierusalim de Rusalii (Fapte 2:11) cu 30 de ani mai devreme ca Pavel să scrie această scrisoare.

1:5 Este important pentru fiecare biserică să aibă conducători spirituali şi Pavel a us prezbiteri în diferite biserici (Fapte 14:23). Aceşti bărbaţi au conduc bisericile ajutându-i pe credincioşii maturi spirituală şi echipându-i să trăiască pentru Isus Cristos în ciuda opoziţiei.

1:5-9 Cuvântul grecesc pentru „prezbiter“ este „bătrân“. Pavel descrie pe scurt câteva calităţi pe care ar trebui să le aibă prezbiterii. El i-a dat lui Timotei un set asemănător de instrucţiuni pentru biserica din Efes (vezi 1 Timotei 3:1-7; 5:22). Observă că majoritatea calităţilor implică caracterul prezbiterilor, nu cunoştinţele sau calificările lor. Stilul de viaţa a unei persoane şi relaţiile oferă o imagine a caracterului lui/ei. Consideră aceste calităţi pentru evaluarea unei persoane pentru o poziţie de conducere. În timp ce este important să ai un bătrân sau prezbiter care poate predica în mod eficient Cuvântul lui Dumnezeu, este mult mai important să ai pe cineva care trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu şi este un exemplu de urmat pentru ceilalţi.

1:10 Iudaizatorii au cauzat probleme în multe biserici unde Pavel a predicat Vestea Bună. Existau evrei care învățau neamurile ca să asculte toate legile evreilor înainte să poată deveni creștini. Acest lucru a produs confuzie pentru mulți creștini. Pavel a scris scrisori mai multor biserici ca să le ajută să înţeleagă faptul că cei credincioşi dintre neamuri nu trebuie să devină evrei prima dată pentru a fi creştini – Dumnezeu acceptă pe oricine care vine la El cu credinţă (vezi Romani 1:17; Galateni 3:2-7).

1:10-14 Pavel îl avertizează pe Tit să fie cu băgare de seamă la învăţătorii falşi – cei care spun să vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu, dar al căror mesaj nu este în totalitate potrivit cu acesta. Unii învăţători falşi sunt pur şi simplu confuzi – ei vorbesc opiniile lor greşite fără să le verifice cu Biblia. Alţii au motivaţii rele – ei pretind că sunt creştini doar ca să poată primi mai mulţi bani, afaceri în plus sau senzaţia de putere din a fi un lider în biserică. Isus şi apostolii au avertizat în mod repetat împotriva învăţătorilor falşi (vezi Matei 13:22; Fapte 20:29; 2 Tesaloniceni 2:3-12; 2 Petru 3:3-7), deoarece învăţătura lor atacă fundaţia adevărului şi integrităţii pe care fiecare creştin îşi construieşte credinţa. Poţi recunoaşte învăţătorii falşi deoarece ei: (1) îşi vor concentra atenţia mai mult asupra lor decât asupra lui Cristos; (2) îţi vor cere să faci lucruri care să compromită sau să dilueze credinţa ta; (3) nu vor pune accentul pe natura divină a lui Cristos sau inspiraţia Bibliei; (4) vor îndemna biserica să ia decizii bazate mai mult pe judecata umană decât pe rugăciune şi călăuzire biblică.

1:12 Pavel citează un vers dintr-un poem de Epimenide, un poet şi filosof, care a locuit în Creta cu 600 înainte. „Pentru a juca rolul unui cretan“ a devenit o expresie semnificând a fi trişor şi mincinos. Pavel a folosit o expresie asemănătoare ca să exemplice această idee.

1:15 Unii oameni văd binele peste tot în jurul lor, în timp ce alţii nu văd altceva decât răul. Care este diferenţa? Sufletele noastre ne ajută să percepem binele sau răul. Puritatea inimii (a celor care îl au pe Cristos în controlul vieţilor lor) învaţă să vadă binele chiar şi în mijlocul răului. Dar oamenii răi învaţă să vadă răul chiar şi în mijlocul binelui. Întoarce-ţi gândurile spre Dumnezeu şi Cuvântul Său şi vei descoperi tot mai multă bunătate, chiar în această lume rea. Indiferent de lucrurile pe care le alegi să-ţi umple mintea, acestea vor afecta modul în care gândeşti şi acţionezi. Umple-ţi mintea cu ce este bun şi apoi va fi puţin loc pentru ce este rău.

1:16 Mulţi oameni pretind că-L cunosc pe Dumnezeu şi că sunt născuţi din nou. Cum putem şti dacă ei spun adevărul? Nu vom putea fii siguri în această viaţă, dar o scurtă privire la stilul lor de viaţă ne va spune ce preţuiesc ei şi dacă şi-au ordonat vieţile după priorităţile Împărăţiei. Modul în care noi trăim spune mult despre ceea ce noi credem (vezi 1 Ioan 2:4-6).

„“