Estera 1 January 2, 2011

1:1 Povestea Esterei începe în 483 î.Hr., la 103 ani după ce Nebucadneţar i-a luat pe evrei în captivitate (2 Împăraţi 25), la 55 de ani după ce Zorobabel a condus primul grup de exilaţi înapoi la Ierusalim (Ezra 1, 2) şi cu 25 de ani înainte a Ezra să conducă al doilea grup de exilaţi la Ierusalim (Ezra 7). Estera a locuit în împărăţia Persiei, numită anterior Babilon (care căzut în 539 î.Hr.). Părinţii Esterei trebuie să fi fost împreună cu acei exilaţi care au ales să nu se întoarcă la Ierusalim, chiar dacă Cir, împăratul din acea vreme, a emis un decret care le permitea să se întoarcă. Exilaţii evrei au avut o libertate mare în Persia şi mulţi au rămas deoarece ei au stabilit afaceri de succes sau s-au temut de călătoria periculoasă de întoarcere în ţara lor de origine.

1:1 Ahaşveroş, numit şi Xerxe, a fost al cincilea împărat al Persiei (486-465 î.Hr.). El a fost mândru şi impulsiv, după cum vedem din evenimentele prezentate în capitolul 1. Palatul de iarnă al împăratului era la Susa, unde a ţinut ospăţul descris în 1:3-7. Împăraţii persani au ţinut de multe ori ospeţe înainte să meargă la război. În 481, Ahaşveroş a lansat un atac împotriva Greciei. După ce flota sa a câştigat o mare victorie la Termopole, el a fost învins la Salamis în 480 şi a trebuit să se întoarcă în Persia. În 479, Estera devine împărăteasă.

1:4 Sărbătoare a durat şase luni deoarece scopul ei real a fost să planifice strategia de bătălie pentru invadarea Greciei şi să distrugă suficienta bogăţie pe care a realizat-o împăratul. Ducerea războiului nu a fost pentru supravieţuire; el a fost un mijloc de a dobândi mai multă bogăţie, teritoriu şi putere.

1:5-7 Persia a fost o putere mondială, şi împărăţia, ca centru al acestei puteri, a fost unul dintre cele mai bogate popoare din lume. Împăraţii persani au iubit să se fălească cu bogăţia lor, chiar purtând pietre preţioase în bărbile lor. Bijuteriile erau semnul rangului pentru bărbaţii persani. Soldaţii persani purtau chiar în cantităţi mari bijuterii de aur în timpul bătăliei.

1:9 Documentele Greciei Antice o numesc pe Amestris, soţia lui Ahaşveroş, considerată a fi o formă greacă pentru Vasti. Ea a fost detronată în 484/483 î.Hr., dar ea este menţionată din nou în scrierile antice ca mama împărătească în timpul domniei fiului ei, Artaxerxe, care l-a succedat pe Ahaşveroş. Spre finalul domniei lui Ahaşveroş, fie Estera a murit, fie Vasti a fost capabilă, prin intermediul fiului ei, să recâştige influenţa pe care ea a pierdut-o.

1:10 Unii consilieri şi oficiali ai guvernului au fost castraţi în scopul de a-i preveni să aibe copii şi apoi revoltându-i şi încercând să stabilească propria lor dinastie. Un oficial castrat era numit eunuc.

1:10, 11 Ahaşveroş a avut o izbucnire, decizie pe jumătate beat, bazată exclusiv pe sentimente. Auto-constrângerea lui şi înţelepciunea practică au slăbit de prea mult vin şi mai târziu a regretat decizia lui (2:1). Deciziile proaste le luăm atunci când nu este implicată gândirea clară. Bazează-ţi deciziile pe o gândire atentă, nu pe impulsul momentului.

1:12 Împărăteasa Vasti a refuzat să facă paradă înainte ospăţului împăratului pentru bărbaţi, probabil pentru că acest lucru era împotriva obiceiul persan ca o femeie să apară înainte unui public bărbătesc. Acest conflict dintre obiceiul persan şi porunca împăratului a pus-o pe Vasti într-o situaţie dificilă, şi ea a ales să-şi refuze soţul pe jumătate beat, sperând că îşi va reveni în simţiri mai târziu. Unii au sugerat că Vasti a fost însărcinată cu Artaxerxe, care s-a născut în 483 î.Hr., şi că Vasti nu a vrut să fie văzută în public în acea stare.

Indiferet de motiv, acţiunea ei a fost o încălcare a protocolului care l-a pus, de asemenea, şi pe împăratul Ahaşveroş într-o situaţie dificilă. Dând o poruncă, ca şi împărat persan, el nu putea să o întoarcă pe dos. În timp ce se pregătea să invadeze Grecia, Ahaşveroş a invitat oficialii din toată ţara ca să-i vadă puterea, bogăţia şi autoritatea. Dacă acest lucru ar fi fost perceput ca şi cum nu ar fi avut autoritate asupra propriei soţii, credibilitatea sa militară ar fi putut fi deteriorată – şi conducerea militară era cel mai mare criteriu al succesului pentru un împărat antic. În plus, Ahaşveroş a fost obişnuit să ia ce îşi dorea.

1:13-15 Ahaşveroş, la fel ca majoritatea conducătorilor din trecut şi prezent, a ţinut o mână de sfătuitori cu care se consulta în aproape toate problemele. Deseori succesul unui împărat creşte sau scade datorită înţelepciunii acestor oameni. Daniel a fost un astfel de sfătuitor pentru împăratul Dariu şi Cir (Daniel 6:28) şi probabil şi pentru următorii trei împăraţi persani.

1:15 Adesea împăraţii orientali nu aveau relaţii personale apropiate cu soţiile lor. Ahaşveroş demonstrează acest lucru deoarece (1) el a avut un harem (2:3); (2) el nu a arătat niciun respect faţă de personalitatea lui Vasti (1:13-15); (3) Estera, atunci când a devenit împărăteasă, nu l-a văzut pe Ahaşveroş pentru o perioadă lungă de timp (4:11).

1:16-21 Probabil gândirea bărbaţilor a fost întunecată de băutură. Evident că această lege nu trebuia să le determine pe femeile din ţară să-şi respecte bărbaţii. Respectul dintre bărbaţi şi femei venea din consideraţie şi apreciere reciprocă din parte fiecăruia, ca şi cel creat în imaginea lui Dumnezeu, nu din declaraţii şi porunci legale. Ascultarea cu forţa este o înlocuire săracă a dragostei şi respectului pe care trebuie să le aibe soţiile şi soţii unii pentru alţii.

1:19 Un împărat persan era considerat a fi un zeu de mulţi din aceşti oameni; aşadar, o dată ce a emis o lege sau o poruncă, aceasta rămânea pentru totdeuna (Daniel 6:8). Legea nu putea fi niciodată anulată, nici dacă era prost cugetată; dar dacă era necesar, o nouă lege putea fi emisă ca să neutraliza efectele legii vechi.

1:20, 21 O cale de a conduce este să emiţi decrete care să forţeze oamenii să se supună. Împăratul Ahaşveroş şi sfătuitorii săi erau responsabili răspundeau în acest mod. Dar în Matei 20:25-26, Isus ne aduce aminte că acest mod este modul în care acţionau păgânii, domnind peste toată lumea. Ca şi credincioşi, noi trebuie să acţionăm diferit. Dumnezeu ne oferă tuturor gratuit darul Său de mântuire (Tit 2:11) şi El ne spune să ne tratăm unii pe alţii cu respect şi dragoste (1 Corinteni 13).

Privire de ansamblu – ESTERA

Dramă, putere, romatism, intrigă ‒ acestea sunt lucurile care stau la baza romanelor best-sellere. Scriitor a ţesut în naraţiunea lui Estera interacţiunea profundă a suveranităţii lui Dumnezeu şi voia umană. Dumnezeu a pregătit locul şi oportunitatea, Estera şi Mardoheu au ales să acţiune pentru El. În timp ce citeşti Estera, determină-te să fii slujitorul lui Dumnezeu în locul şi timpul tău.

Cartea Estera începe cu refuzul împărătesei Vasti de a asculta ordinul soţului ei, împăratul Ahaşveroş. Ulterior, ea este alungată şi începe căutarea unei noi împărătese. Împăratul trimite un decret ca să adune împreună toate femeile frumoase din imperiu şi să le aducă la haremul împărătesc. Estera, o femeie evreică tânără, este una dintre cele care a fost aleasă ca să fie în haremul împărătesc. Împăratul Ahaşveroş este atât de mulţumit de Estera că o face împărăteasa lui.

Între timp, Mardoheu, verişorul mai în vârsta al Esterei, devine oficial al guvernământului, şi în timpul stăpânirii lui, a zădărnicit un complot de asasinare. Dar Haman, ambiţios şi care slujeşte scopurilor propri, este uns prim ministru – al doilea în conducerea imperiului. Când Mardoheu refuză să se aplece cu respect înaintea lui, Haman devine furios şi decide să-l omoare pe Mardoheu şi pe toţi evreii împreună cu el.

Pentru a îndeplini fapta sa răzbunătoare, Haman îl înşală pe împărat şi îl convinge că emită un edict care îi condamnă pe evrei la moarte. Mardoheu îi spune împărătesei Estera despre acest edict, şi ea este hotărâtă să-şi rişte viaţa ca să-şi salveze poporul. Estera cere împăratului Ahaşveroş şi lui Haman să fie oaspeţii ei la un ospăţ. În timpul ospăţului, împăratul o întreabă pe Estera ce anume doreşte şi promite că îi va da orice. Estera îi invită pe amândoi bărbaţii la un alt ospăţ ce are loc a doua zi.

În acea noapte, neputând să doarmă, împăratul răsfoiește printre nişte documente din arhiva împărătească şi citeşte despre complotul de asasinare pe care îl zădărnicise Mardoheu. Surprins să afle că Mardoheu nu a fost răsplătit pentru această faptă, împăratul îl întreabă pe Haman, ce ar trebui să facă ca să-i mulţumească corespunzător unui erou. Haman s-a gândit că împăratul trebuie să fii vorbit despre el, aşa că eş descrie o recompensă generoasă. Împăratul este de acord, dar lovitura şi umilirea lui Haman, l-a învăţat că Mardoheu este o persoană atât de onorată.

În timpul celui de-al doilea ospăţ, împăratul o întreabă din nou pe Estera ce anume doreşte. Ea răspunde că cineva a complotat să o distrugă pe ea şi poporul ei, şi ea l-a numit pe Haman ca vinovat. Imediat împăratul l-a pedepsit pe Haman cu moartea pe spânzurătoarea pe care el a construit-o pentru Mardoheu.

În actul final a acestei drame a unei vieţi reale, Mardiheu este uns ca prim ministru şi evreilor le este garantată protecţia în ţară. Ca să celebreze această ocazie istorică, a fost stabilită Sărbătoarea Purim.

Datorită actului de curaj al Esterei, o întreagă naţiune este salvată. Văzând oportunitatea oferită de Dumnezeu ei, Estera a profitat de ea! Viaţa ei a făcut o diferenţă. Citeşte cartea Estera şi urmăreşte cum Dumnezeu lucrează în viaţa ta. Probabil El este pregătit ca tu să acţionezi într-o „vreme ca aceasta“ (4:14).