DevotionTime

Eclesiastul 9-10 March 25, 2011

9:5, 10 Când Solomon spune că morții nu știu nimic și acolo în moarte nu există muncă, planuri, cunoaștere sau înțelegere, el nu compară viața cu cea de după moarte, ci viața și moartea. O dată ce mori, nu poți schimba ceea ce ai făcut sau să planifici dintr-odată să devii o persoană mai bună. Învierea la o viață nouă după moarte era un concept confuz pentru credincioșii Vechiului Testament. Acesta s-a clarificat doar după învierea lui Cristos din moarte.

9:7-10 Considerând incertitudinile viitorului și certitudinea morții, Solomon ne recomandă să ne bucurăm de viață ca și un cadou din partea lui Dumnezeu. Se poate că el critică pe cei care amână toate plăcerile prezente pentru a acumula bogăție, mai mult ca acei care sunt prinși în cursa zilei de astăzi. Solomon întreabă: „Ce este cu adevîrat valoros în averea ta?“ Este important să ne bucurăm de cadourile lui Dumnezeu atunci când suntem capabil, deoarece viitorul este așa de nesigur.

9:9 De asemenea, Solomon a scris un proverb despre căsătorie: „Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul“. (Proverbe 18:22). Cât de trist este să fii căsătorit și să nu fie apreciat și să te bucuri de binecuvântările pe care ți le dă Dumnezeu.

9:11 Nu este dificil să te gândești la casurile unde cel mai rapid sau cel mai puternic nu câștigă, înțeleptul rămâne sărac și expertul nu este recunoscut pentru talentele sale. Unii văd astfel de exemple și numesc viața necorectă și au dreptate. Omenirea are o viață strâmbă, făcând exact ce nu a intenționat Dumnezeu. Solomon încearcă să reducă așteptările noastre despre această lume imperfectă. Cartea Proverbelor pune accentul pe modul în care lucrurile ar trebui să lucreze dacă toată lumea ar trăi corect; Eclesiastul ne spune că se întâmplă adesea mai puțin decât în lumea perfectă. Trebuie să ne ținem perspectivele aducându-ne aminte că trăim într-o lume decăzută.

9:15-18 Societatea noastră onorează bogăția, atracția și succesul mai presus decât înțelepciunea. Este trist să vezi oameni luptându-se să pară importanți în ochii oamenilor în timp ce-și ruinează relația cu Dumnezeu.

10:5-9 Descriind aceste circumstanțe care nu sunt corecte sau care nu au sens, Solomon spune că înțelepciunea singură nu poate aduce dreptate. Solomon continuă să clădească pe concluzia lui că tot ce avem (de la înțelepciune pănâ la bogății) este nimic fără Dumnezeu. Și oricât de puțin am avea, atunci când îl folosește Dumnezeu, devine tot ce am fi putut vrea vreodată.

10:10 Încercând să faci orice fără să ai cele necesare este ca și cum ai toca cu un topor uzat. Dacă uneltele tale sunt uzate, ascute-le ca să faci o treabă mai bună. În mod similar, dacă îți lipsesc abilități, ar trebui să le ascuți prin pregătire si practică. În fiecare situație, ascuțirea toporului înseamnă recunoașterea locului unde există o problemă, dobândirea sau netezirea abilităților (sau uneltelor) ca să facă o treabă mai bună și apoi să iasă afară și să lucreze. Găsește porțiunile din viața ta unde „toporul“ tău este uzat și ascute-ți abilitățile astfel încât să poți fi mai activ pentru lucrarea lui Dumnzeu.

10:16-19 Atunci când evreii aveau lideri imaturi și iresponsabili, națiunea lor cădea. Cărțile 1 și 2 Împărați descriu declinul împărățiile atunci când liderii au fost preocupați doar de ei înșiși. Versetul 18 punctează problema de bază a acestor lideri egoiști – lenea.

10:19 Liderii conducători, oamenii de afaceri, familiile, chiar și bisericile sunt prinși în capcana de a gândi că banii sunt răspunsul la orice problemă. Scriptura recunoaște că banii sunt necesari pentru supraviețuire, dar ne avertizează împotriva iubirii de bani (vezi Matei 6:24; 1 Timotei 6:10; Evrei 13:5). Banii sunt periculoși deoarece ne păcălesc să gândim că bogăția este cea mai ușoară cale de a avea tot ce vrei. Iubirea de bani este păcătoasă deoarece noi ne încredem în ei, mai degrabă decât în Dumnezeu, ca să ne rezolve problemele.

Advertisements
 

Proverbe 3 February 9, 2011

3:3 Două caracteristice importante ale caracterului sunt loialitaea şi bunătatea. Ambele implică atât acţiuni, cât şi atitudini. O persoană loială nu doar simte dragostea; de asemenea, ea acţionează cu responsabilitate şi credinţă. O persoană blândă nu doar îi pasă de alţii în inima ei; de asemenea, ea îi ajută. Gândurile şi cuvintele nu sunt de ajuns – vieţile noaster dezvăluie dacă suntem cu adevăr loiali şi blânzi. Acţiunile tale corespund cu atitudinile tale?

3:4, 5 Când avem de luat o decizie importantă, uneori ne simţim că nu putem avea încredere în nimeni – nici măcar în Dumnezeu. Dar Dumnezeu ştie ce este cel mai bine pentru noi. El este un judecător mai bun a ceea ce vrem noi chiar decât suntem noi. Noi trebuie să ne încredem în El în totalitate în orice alegere pe care o facem. Acest lucru nu înseamnă că nu putem studia opţiunile şi să luăm decizii inteligente sau că noi nu ar trebui să avem încredere în abilitarea noastră. Totuşi, înseamnă că noi nu trebuie să fim înţelepţi în proprii noştri ochi. Noi trebuie să fim întotdeauna doritori să ascultăm de alţii şi să fim corectaţi de alţii. Adu-ţi deciziile înaintea lui Dumnezeu în rugăciune; foloseşte Biblia ca şi călăuză; și apoi fă ceea ce este bine.

3:6 Ca să avem succes, Solomon spune că noi trebuie să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. Cu o mie de ani mai târziu, Isus pune accentul pe acelaşi adevăr (Matei 6:33). Uită-te la valorile şi priorităţile tale. Ce este important pentru tine? Unde se află Dumnezeu în această listă? Ţine-L pe prima poziţie în tot ceea ce faci; apoi El va încununa eforturile tale cu succes deoarece tu vei lucra ca să îndeplineşti scopurile Lui.

3:9, 10 Mulţi oameni îi oferă lui Dumnezeu resturile lor. Dacă ei îşi pot permite să doneze orice, ei fac astfel. Mulţi dintre aceşti oameni sunt sinceri şi contribuie de bună voie, dar cu toate acestea atitudinea lor este ruşinoasă. Este mai bine să-i dăm lui Dumnezeu prima parte din veniturile noastre. Acest lucru demonstrează că Dumnezeu, nu posesiunile, au primul loc în viaţa noastră şi că resursele noastre aparţin Lui (noi suntem doar managerii resurselor lui Dumnezeu). Oferind lui Dumnezeu primul loc ne ajută să cucerim lăcomia, ne ajută să administrăm într-un mod corespunzător resursele lui Dumnezeu şi descoperă binecuvântările speciale ale lui Dumnezeu pentru noi.

3:11, 12 Cuvântul pentru pedeapsă în acest capitol este tradus si „disciplină“ – a învăța și a instrui. Disciplina sună negativ pentru mulţi oameni, deoarece unele discipline nu sunt iubite. Totuşi, Dumnezeu este sursa întregii dragoste. El nu ne pedepseşte pentru că El se bucură provocând durere, ci pentru că El este preocupat în mod profund de creşterea noastră. El ştie că pentru a deveni puternici şi buni din punct de vedere moral, noi trebuie să învăţăm diferenţa dintre bine şi rău. Disciplina Sa plină de iubire ne dă posibilitatea să facem acest lucru.

3:11, 12 Este dificil să ştim când Dumnezeu ne va disciplina până când ne uităm mai târziu înapoi la situaţie. Bineînţeles. nu toate lucrurile rele care ni se întâmplă vin direct de la Dumnezeu. Dar dacă noi ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, refuzând în mod repetat când El identifică unele păcate în vieţile noastre, noi putem să pretindem cu siguranţă că Dumnezeu foloseşte vinovăţia, crizele sau experinţele rele ca să ne încurajeze să ne întoarcem la El. Totuşi, uneori vremurile dificile vin atunci când nu există vreun păcat flagrant în vieţile noastre. Atunci răspunsul nostru trebuie să fie răbdare, integritate şi încredere că Dumnezeu ne va arăta ce să facem.

3:13-15 Cum devin oamenii plini de succes în viaţa lor de familie, în afaceri sau în atletism? Prin muncă grea şi disciplină consecventă. Viaţa creştină este aproape la fel. Unii oameni cred că este prea multă muncă, dar realizarea oricărui lucru care merită necesită muncă grea. A fi creştin nu este o scurtătură spre o viaţă uşoară. Atunci când cauţi înţelepciunea, lucrând din greu ca să o aplici şi trăind aşa cum cere Dumnezeu, vei descoperi că niciun succes pământesc nu se poate compara cu bucuria vieţii de creştin.

3:16, 17 Proverbele sunt afirmaţii puternice despre beneficiile înţelepciunii, care includ viaţa lungă, onoare şi pace. Dacă acestea nu ţi se întâmplă ţie, acest lucru nu înseamnă că ai puţină înţelepciune? Nu neapărat. În schimbul garanţiilor, aceste adevăruri sunt principii generale care te fac să gândeşti. Într-o lume perfectă, comportamentul înţelept întotdeauna va aduce aceste beneficii. Chiar în lumea noastră cu probleme, trăind înţelept de obicei are ca rezultat binecuvântări evidente – dar nu întotdeauna. Uneori intervine păcatul şi binecuvântările trebuie amânate până când Isus revine să-şi stabilească împărăţia Sa eternă. Fie că vedem sau nu beneficiile imediate noi trebuie „să ştim că aceste lucruri sunt adevărate prin credinţă, nu prin vedere“ (2 Corinteni 5:7). Putem fii siguri că înţelepciunea finală duce la binecuvântare.

3:21 Care este diferenţa dintre înţelepciune şi simţul realităţii? Simţul realităţii este abilitatea oferită de Dumnezeu tuturor oamenilor ca să gândească şi să facă alegeri corecte. Totuşi, înţelepciunea El o oferă doar acelor care Îl urmează. Înţelepciunea include simţul realităţii, dar merge dincolo de acesta. De acemenea include cunoştinţa că vine din instruire, antrenare şi disciplină; înţelegerea că vine din gânduri, discreţie şi discernământ; şi gândul că rezultatele vin din cunoaşterea şi aplicarea adevărurilor lui Dumnezeu.

3:27, 28 Este uşor să intri în datorie şi este greu să scapi de ea. Din păcate, a fi dator unui prieten poate distruge încrederea şi poate despărţii chiar şi cei mai buni prieteni. Fii la fel de doritor să plăteşti împrumuturi tale cât ai fost să le faci, şi plăteşte înapoi înainte de termen, dacă este posibil.

3:30 Acest verset implică faptul că există un timp pentru luptă. Nedreptatea trebuie combătută, păcatul rezistat şi răul confruntat oricând apare acestea. Dar nu irosi vreme şi energie pe lupte inutile, argumentând despre probleme banale sau inconveniente personale. Salvează-ţi energia pentru adevăratele bătălii împotriva păcatului şi vrăjmaşilor lui Dumnezeu.

 

Psalmul 16 January 27, 2011

16:1 David i-a cerut lui Dumnezeu să fie refugiul său. Noi, ca şi David, vrem să fim salvaţi de vrăjmaşii ameninţători. Dar acest lucru nu este de ajuns. De asemenea, noi vrem să fim salvaţi de ceva sau cineva – un refugiu. Ultima noastră siguranţă este în Dumnezeu, refugiul nostru.

16:3 La un moment dat sau altul, noi încercăm să ne impresionăm prietenii prin „nume pompoase“. De exemplu, dacă cunoaştem în mod personal o persoană faimoasă, noi s-ar putea să menţionăm ocazional acest lucru altora. Oamenii cu adevăr nobili nu sunt neapărat faimoşi, dar ei trăiesc aşa cum doreşte Dumnezeu. Caută compania acelora care te pot crește spiritual, acelora care sunt dedicați lui Dumnezeu și au o perspectivă corectă asupra vieții.

16:7, 8 Este în natura umană să ne face propriile planuri şi apoi să-i cerem lui Dumnezeu să le binecuvinteze. În schimb, noi ar trebui să căutăm voia lui Dumnezeu prima dată. Gândindu-ne în mod constant la Domnul şi modul Lui de trăire, noi vom câştiga cunoştinţe care ne vor ajuta să luăm decizii corecte şi să trăim în modul în care doreşte Dumnezeu.

16:8 Dumnezeu nu-i scuteşte pe credincioşi de circumstanţele vieţii de zi cu zi. Credincioşii şi necredincioşii deopotrivă experimentează durere, probleme şi eşuează la un moment dat (Matei 4:5). David vorbea despre singurul simţ al siguranţei simţit de către credincioşi. Necredincioşii au un simţ al inutilităţii cu privire la viaţă şi confuzie cu privire la adevăratul lor scop pe pământ. Totuşi, acei care Îl caută pe Dumnezeu, pot să meargă înainte cu încredere că ei vor ştii ce este drept şi important în ochii lui Dumneze.

16:8-11 Acest psalm este adesea numit un psalm mesianic deoarece el citează în Noul Testament ca referinţă la învierea lui Isus Cristos. Atât Petru, cât şi Pavel citează din acest psalm când vorbesc despre învierea trupească a lui Cristos (vezi Fapte 2:25-28, 31; 13:35-37).