DevotionTime

Psalmul 17 January 28, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 11:10 am
Tags: , , , , , , , ,

17:3 A spus David că este fără păcat? Declaraţia lui David nu a fost o presupunere mândră a purităţii, a fost o neînţelegere al relaţiei lui cu Dumnezeu. În 14:3 David spune: „toţi s-au rătăcit“. El a realizat că a comis într-adevăr păcat, cum fac toţi oamenii, dar relaţia lui cu Dumnezeu era una a părtşiei şi a pocăinţei constante şi a iertării. Totuşi, bunătatea sa vine din a căuta să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod intim. Prin contrast, nebunii (14:1-3) sunt răi deoarece ei L-au respins pe Dumnezeu şi astfel nu s-au pocăit sau nu au primit iertarea lui Dumnezeu.

17:8 „Umbra aripilor Tale“ este o figură de stil care simbolizează protecţia lui Dumnezeu. El ne păzeşte la fel cum o mamă îşi protejează tinerii ei acoperindu-i cu aripile ei. Moise a folosit aceeaşi metaforă în Deuteronom 32:11.

17:8 David i-a cerut lui Dumnezeu să-l preţuiască la fel de mult ca pe ochii Săi şi lase ca măsura cu care îl preţuieşte să fie, de asemenea, o măsură de protecţie. Noi nu trebuie să deducem că oarecum am ratat protecţia lui Dumnezeu dacă experimentăm probleme. Protecţia lui Dumnezeu are scopuri mult mai mari decât evitarea durerii; este să ne facă slujitori mult mai buni pentru El. Dumnezeu ne protejează văzându-ne prin circumstanţe, nu ajutându-ne să scăpăm de ele.

17:13-15 Noi ne înșelăm pe noi înșine când măsurăm bucuria sau mulțumirea în viață prin cantitatea bogăției pe care o posedăm. Când punem bogățiile în vârful sistemului nostru de valori, confortul zilei de astăzi pune în umbră valoarea eternă a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Ne gândim că vom fi bucuroşi sau mulţumiţi când devenim bogaţi, doar ca să descoperim că ele nu aduc nimic, doar plăceri trecătoare. Adevărata măsurare a bucuriei sau mulţumirii este una eternă. Vei găsi adevărata buncurie dacă îţi vei pune bogăţiile eterne mai presus de bogăţiile pământeşti.

17:15 David a crezut în viaţa de după moarte. Există versete importante în Vechiul Testament care susţin această concepţie că „treaz“ se referă la speranţa în înviere. Unele dintre ele sunt: Iov 19:25-27; Psalmii 11:7; 49:15; 73:23; 139:17, 18; Isaia 26:19; şi Daniel 12:2, 13.

Advertisements
 

Psalmul 1 January 3, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 7:48 pm
Tags: , , , ,

1:1 Dumnezeu nu judecă oamenii bazându-se pe rasă, sex sau originea naţiunii. El îi judecă bazat pe credinţa lor în El şi bazat pe răspunsul lor la voia Sa dezvăluită. Cei care încearcă cu sârguinţă să asculte voia lui Dumnezeu sunt sănătoşi, pomi roditori cu rădăcini puternice (Ieremia 17:5-8) şi Dumnezeu promite să vegheze asupra lor. Înţelepciunea lui Dumnezeu le călăuzeşte vieţile. În contract, cei care nu-L ascultă pe Dumnezeu au o viaţă fără sens care suflă departe ca şi praful. Există doar două căi în viaţă din care poţi alege – calea ascultării de Dumnezeu sau calea răvrătirii şi distrugerii. Alegându-ţi calea, îţi alegi eternitatea.

1:1 Scriitorul îşi începe psalmul preamărind bucuria de a fi o persoană evlavioasă – o persoană care ascultă de Dumnezeu şi refuză să-i asculte pe cei care îl compromit sau îl ridiculizează. Prietenii şi asociaţii noştri pot avea o influenţă profundă asupra noastră, adesea în căi foarte subtile. Dacă noi stăruim în relaţii cu aceştia care sfidează ceea ce consideră Dumnezeu important, noi putem fi traşi în păcat şi putem deveni indiferenţi la voia lui Dumnezeu. Această atitudine este asemănătoare cu sfidarea. Îţi întăreşte prietenul tău credinţa sau o trage în jos? Influenţa prietenilor adevăraţi trebuie să te atragă mai aproape de Dumnezeu.

1:1 Psalmistul se concentrează pe întrebări seculare despre bucurie (sau fericire). În acest verset el ne spune ce să evităm – compania păcătoşilor sfidători. În următorul verset el ne spune ce să nu evităm – compania bucuriei lui Dumnezeu şi Cuvântului Său. Influenţa întunecată a păcătoşilor batjocoritori ne separă de radierea prezenţei plină de bucurie a lui Dumnezeu, cum un nor ameninţător ne separă de prezenţa îmbucurătoare a soarelui de dimineaţă.

1:2 Poţi învăţa cum să-L urmezi pe Dumnezeu prin meditarea la legile Lui. Meditarea înseamnă petrecerea timpului citim şi gândindu-te la Cuvântul lui Dumnezeu şi cum trebuie să schimbi trăirea ta după cum vrea Dumnezeu. Cunoaşterea şi meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu sunt primii paşi spre aplicarea lui în viaţa de zi cu zi. Dacă vrei să-L urmezi pe Dumnezeu cât mai aproape trebuie să ştii ce spune El.

1:2 Aceste „legi“ la care trebuie să meditezi include toată Scriptura: primele cinci cărţi ale lui Moise, profeţii şi alte scrieri. Cu cât cunoaştem mai mult din întregul scop al Cuvântului lui Dumnezeu, vom aveam mai multe resurse pentru deciziile noastre zilnice.

1:2 Există puţină înţelepciune în aceste versete – cu cât ne expunem mai mult la bucuria strălucitoare  a prezenţei lui Dumnezeu şi Cuvântului Său, cu atât mai mult cultivăm în noi duhul bucuriei. Pe de altă parte, cu cât permitem mai mult influenţei neclare a păcătoşilor batjocoritori să ne umbrească, cu atât mai mult ne separăm pe noi înşine de sursa marii bucurii. Dacă vrei deznădejde, petrece timp cu păcătoşii batjocoritori; dar dacă vrei bucurie, o vei găsi doar în prezenţa lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său.

1:3 Când Scriptura promite: „tot ce începe, duce la bun sfârşit“, acest lucru nu înseamnă că suntem imuni la eşecuri şi dificultăţi. Nici nu este o garanţie a sănătoţii, a bogăţiei şi a fericirii. Lucrul la care se referă Scriptura cu privire la prosperitate este acesta: atunci când înţelepciunea lui Dumnezeu este aplicată în vieţile noastre, rodul care creşte în noi va fi bun şi primeşte aprobarea lui Dumnezeu. Aşa cum un pom absoarbe apa şi produce fructe delicioase, şi noi absorbim Cuvântul lui Dumnezeu, producând acţiuni şi atitudini ce-L onorează pe Dumnezeu. Adevărata prosperitate este găsită prin cunoaşterea adevăratei valori a Cuvântului lui Dumnezeu!

1:4 Pleava este coaja exterioară ce trebuie depăratată ca să ajungi la miezul valoros din interiorul grăuntelui. Pleava este depărtată printr-un proces numit treierat şi vânturare. După ce planta este tăiată, ei o zdrobesc, apoi grăunţele sunt aruncate în aer. Pleava este uşoară şi este purtată departe chiar de cel mai mic vânt, în timp ce grăunţele bună cad înapoi pe pământ. Pleava este simbolul unei vieţi necredincioase care este purtată încoace şi încolo fără direcţie. Grăuntele bun este un simbol al vieţii credincioase care poate fi folosită de Dumnezeu.

1:5 Deşi oamenii răi înving uneori, Dumnezeu ne asigură că vine o zi când păcatele lor vor fi pedepsite (vezi Matei 25:31-46; Apocalipsa 6:16, 17; 20:11-15).