DevotionTime

Psalmul 44 March 23, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 6:37 pm
Tags: , , , , ,

44:1 Acest psalm se poate să se fi cântat la ocazii ca cea din 2 Cronici 20:18, 19 unde credinciosul împărat Iosafat era înconjurat de dușmani și leviții au cântat Domnului înainte de luptă.

44:1-3 „Izgonând neamurile păgâne din țară“ se referă la ocuparea țării Canaan (Țara Promisă) descrisă în cartea Iosua. Dumnezeu a oferit țara lui Israel și ei au intrat în ea și au izgonit pe cei care erau răi și determinați să se opună lui Dumnezeu. Israel era stabilit să stea în țară și să fie o mărturie a puterii și dragostei lui Dumnezeu pentru lume. Înconjurat de vrăjmași, psalmistul își amintește ceea ce Dumnezeu făcuse pentru poporul Lui și i-a acceptat inima. Noi putem avea aceeași încredere în Dumnezeu când ne simțim atacați.

44:22 Israel a învins în ciuda credinței lor (44:17) și a ascultării (44:18) de Dumnezeu. Psalmistul nu poate înțelege de ce Dumnezeu permite să se întâmple acest lucru, dar el nu renunță la speranța descoperirii răspunsului (44:17-22). Deși el simte că suferința lui este nemeritată, el destăinuie adevăratul motiv pentru suferință în acest verset. El suferea din cauză că l-a slujit pe Dumnezeu. Pavel a citat plângerea psalmistului (Roamni 8:36) ca să arate că trebuie să fim întotdeauna gata să facem față morții pentru cauza lui Cristos. Astfel, suferința noastră se poate să nu fie o pedeapsă, ci o cicatrice din bătălie care să ne demonstreze loialitatea.

44:22-26 Scriitorul cere lui Dumnezeu să-și salveze poporul prin dragostea Sa constantă – ei „sunt ca și oile care așteaptă tăierea“. Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu, nici chiar moartea (Romani 8:36-39). Când ți-e teamă pentru viața ta, cere-i lui Dumnezeu salvare și amintește-ți că nici chiar moartea fizică nu te pot separa de El.

44:23-25 Cuvintele psalmistului sugerează că el nu crede că Dumnezeu l-a părăsit; în schimb, el insista ca Dumnezeu să se grăbească să-l ajute, îngrijorându-se de ce Dumnezeu părea că doarme. O paralele din Noul Testament este în Marcu 4:35-41, unde Isus adoarme în barcă în timpul furtunii. Nu înseamnă că Isus nu era preocupat, ci că El avea o lecție să-i învețe pe ucenicii Săi.

Advertisements
 

Evrei 4 March 10, 2011

4:1-3 Unii dintre creştinii evrei care au primit această scrisoare se poate să fi avut un orizont al întoarcerii înapoi de la odihna promisă în Cristos, aşa cum oamenii din vremea lui Moise s-au întors din Ţara Promisă. În ambele cazuri, dificultărţile momentului prezent umbresc realitatea promisiunii lui Dumnezeu şi oamenii au încetat să mai creadă că Dumnezeu este capabil să împlinească promisiunile Sale. Atunci când ne punem încrederea în propriile noastre eforturi în locul să ne punem încrederea în Cristos, şi noi suntem în pericolul de a ne întoarce înapoi. Propriile noastre eforturi nu sunt niciodată adecvate; doar Cristos poate vedea direct.

4:2 Israeliţii din zilele lui Moise ilustrează o problemă cu care ne confruntăm mulţi care ocupăm bisericile noastre de astăzi. Ei au o atitudine măreaţă despre Cristos, dar ei nu-L cunosc intr-un mod personal. Ei nu împletesc cunoştinţa cu credinţa. Permite veştii bune despre Cristos să-ţi afecteze viaţa. Crede în El şi răspunde în ascultare de El.

4:4 Dumnezeu s-a odihnit în a şaptea zi ca să celebreze încheierea creaţiei. Lumea era perfectă şi El era mulţumit cu acest lucru. Odihna este o anticipare a bucuriei noastre eterne atunci când creaţia este răscumpărată, atunci când fiecare urmă a păcatului a fost distrusă şi lumea este din nou perfectă. Odihna noastră în Cristos începe atunci când ne încredem în El că va face lucrarea Sa bună şi perfectă în noi şi prin noi.

4:7 Dumnezeu a dat lui Israel oportunitatea să intre în Canaan, dar ei au eşuat pentru că nu s-au încrezut în El (Numeri 14, 15). Acum Dumnezeu oferă „un alt timp“ pentru a intra în ultimul loc al odihnei Lui – El ne oferă oportunitatea de a veni la Cristos. Acum este timpul să crezi în Cristos şi să intri în locul de odihnă, care este pace cu Dumnezeu. Mâine s-ar putea să fie prea târziu!

4:8-11 Dumnezeu vrea să intrăm în odihna Sa. Pentru israeliţii din zilele lui Moise, această odihnă era Ţara Promisă. Pentru creştini, aceasta este pacea cu Dumnezeu acum şi viaţa veşnică într-un pământ nou mai târziu. Noi nu trebuie să aşteptăm pentru următoarea viaţă ca să ne bucurăm de odihna şi pacea lui Dumnezeu; noi şe putem avea în fiecare zi acum! Odihna noastră zilnică în Domnul nu se va termina cu moarte, dar vom creşte într-o odihnă eternă în casa pe care Cristos o pregăteşte pentru noi (Ioan 14:1-4).

4:12 Cuvântul lui Dumnezeu nu este pur şi simplu cuvinte de la Dumnezeu, un mijloc de a comunica idei; este o trăire, o viaţă schimbată şi dinamică aşa cum el lucrează în noi. Cu incisivitatea cuţitului pentru operaţie, el relevă cine suntem noi şi ceea ce nu suntem. El discernă ceea ce este înăuntrul nostru, atât binele, cât şi răul. Noi nu trebuie doar să ascultăm de Cuvânt; noi trebuie să-l lăsăm să ne formeze vieţile noastre.

4:13 Întrucât nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu, El vede tot ceea ce facem noi şi ştie tot ceea ce gândim. Chiar şi atunci când noi nu suntem conştienţi de prezenţa Lui, chiar şi atunci când încercăm să ne ascundem de El, El ştie toate acestea. Nu putem avea secrete faţă de El. Remarcabil este faptul că, deşi El ne cunoaştem într-un mod intim, El totuşi ne iubeşte.

4:14 Pentru evrei, Marele Preot era cea mai mare autoritatea religioasă din ţară. Doar el intra în Sfânta Sfintelor o dată pe an ca să facă ispăşire pentru păcatele întregii naţiuni (Levitic 16). Ca şi Marele Preot, Isus este mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Ca reprezentant al oamenilor, El intervine pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, El ne asigură de iertarea lui Dumnezeu. Isus are mai mare autoritate decât Marele Preot al evreilor deoarece El este atât Dumnezeu adevărat, cât şi Om. Spre deosebire de Marele Preot care putea merge înaintea lui Dumnezeu doar o dată pe an, Cristos este întotdeauna la dreapta lui Dumnezeu, intervenind pentru noi.

4:15 Isus este asemenea nouă deoarece El a experimentat fiecare fel de ispită pe care îl experimentăm noi astăzi. Dar El este diferit deoarece, deşi El a fost ispitit, El niciodată nu a păcătuit. Isus este singura fiinţă umană care a trăit fără să săvârşească vreun păcat. Acum în cer, El înţelege în întregime slăbiciunile şi ispitele noastre şi ne oferă iertare.

4:16 Rugăciunea este accesul la Dumnezeu. Unii creştini se roagă cu blândeţe cu capetele plecate, temători să ceară lui Dumnezeu să le satisfacă nevoile lor. Alţii se roagă cu dezinvoltură cu gânduri mici. Vino cu reverenţă, căci El este Regele, dar vino cu curaj neînfricat, căci El este Prietenul şi Sfătuitorul tău.