3:1, 2 David s-a simţit ca şi cum era în minoritate. Erau probabil mai mult de 10.000 de soldați împrejurul lui la acea vreme (3:6). Nu doar vedeau vrăjmașii lui David viața diferit, ei căutau în mod activ să-i facă rău. Ca împărat, David putea avea încredere în armata sa că-l va învinge pe Absalom, dar în schimb el a depins de mila lui Dumnezeu (3:4). Totuşi, el avea pace indiferent de consecinţele care apăreau, ştiind că scopul măreţ al lui Dumnezeu va triumfa. Noi putem învige frica atunci când cerem mila lui Dumnezeu în vremurile întunecate.
3:1-3 Împăratul David nu a stat pe tronul său într-un palat al puterii, dar el a alergat pentru viaţa sa din cauza răzvrătirii fiului său Absalom o mulţime de trădători. Când circumstanţele sunt împotriva noastră, este uşor să ne gândim că şi Dumnezeu este împotriva noastră. Dar David ne aminteşte că opoziţia este reală. Când totul pare să fie împotriva noastră, Dumnezeu este singurul care este de partea noastră. Dacă viaţa pare să fie împotriva ta, nu-l învinovăţi pe Dumnezeu – caută-L!
3:3 Uneori viaţa oferă puţină speranţă şi când dispare speranţa, rămâne doar disperarea. Când suntem puşi în faţa problemelor, încercărilor, suferinţelor şi morţii, ne putem simţi ca şi cum am renunţa. David fuge de fiul său iubit care a ameninţat că-l va ucide, ştiind că nu este nicio speranţă decât la Dumnezeu. Când ne simţim ca şi cum nu am avea nicio speranţă, când viaţa ne-a dezamăgit într-o vreme a disperării, noi avem o singură speranţă. Dar Dumnezeu este toată speranţa de care avem nevoie deoarece El ne-a promis că va fi scutul care ne protejează. Când ne concentrăm gândurile pe Dumnezeu, speranţa noastră este restaurată.
3:4 De ce a menţionat David Templul când el nu a fost construit decât în timpul domniei fiului său Solomon? Altă traducere spune: „munte sfânt“ sau „înălţime sfântă“. El a aranjat planurile pentru Templu şi ştia locul unde va fi construit – poalele Muntelui Moria în Ierusalim (1 Cronici 22:1). David a ştiut că Dumnezeu putea să nu fie limitat la un anume loc, dar el a scris din punct de vedere poetic, exprimând încrederea că Dumnezeu îl va auzi când se va ruga.
3:5 Somnul nu vine uşor în mijlocul crizei. David ar fi putut avea nopţi nedormite când fiul său Absalom s-a răzvrătit şi a adunat o armată ca să-l omoare. Dar el a dormit în pace, chiar în mijlocul răzvrătirii. Ce face diferenţa? Dumnezeu a strigat către Dumnezeu şi El l-a auzit. Este mult mai uşor să dormim bine atunci când noi acceptăm întreaga siguranţă că Dumnezeu este în controlul circumstanţelor. Dacă stai treaz noaptea îngrijorându-te cu privire la circumstanţe, nu schimbi nimic, cere-i ajutorul lui Dumnezeu. Apoi du-te la culcare!
3:7 Această descriere a mâniei lui Dumnezeu poate fi neobişnuită, dar ea descoperă dorinţa lui David pentru dreptate împotriva persecutorilor săi. Însuşi David a fost pălmuit şi insultat, şi aici, pur şi simplu, cere acelaşi tratament pentru vrăjmaşii săi. El face asta, nu din răzbunare proprie, ci de dragul dreptăţii lui Dumnezeu. Versetul 8 ne arată umilinţa din spatele cuvintelor lui David – el a realizat că fără Dumnezeu nu există o soluţie pentru succesul nedrept experimentat de cei răi.
DevotionTime 