DevotionTime

Eclesiastul 7-8 March 24, 2011

7:1-4 Acestea par să contrarieze sfatul precedent al lui Solomon cu privire la mâncare, băutură și a fi vesel – să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Noi ne bucurăm de ceea ce avem atunci când putem, dar realizăm că nenorocirea își face apariția. Nenorocirea ne amintește că viața este scurtă, ne învață să trăim înțelept și perfecționează caracterul nostru. Creștinismul și iudaism văd valoare în suferință și durere. Religiile răsăritene încearcă să scape de ea, grecii și romanii o disprețuiesc, dar creștinii și iudeii o văd ca un foc care curăță. Mulți suntem de acord că învățăm mai multe despre Dumnezeu din vremurile dificile decât din vremurile fericite. Încerci să eviți suferința și durerea cu orice preț? Privește durerea și încercarea ca oportunități mari ca să înveți despre Dumnezeu.

7:2, 4 Mulți oameni evită să se gândească la moarte, refuză să-i facă față și ezită să participe la funerarii. Solomon nu ne încurajează să gândim morbid, dar știe că este de ajutor uneori să ne gândim la moarte. Acest lucru ne amintește că există încă vreme pentru schimbare, timp ca să examinăm direcția vieților noastre și timp ca să ne mărturisim păcatele și să găsim iertare de la Dumnezeu. Deoarece fiecare va mori cândva, este de înțeles să-ți planifici dinainte să experimentezi mila lui Dumnezeu mai degrabă decât dreptatea Sa.

7:5, 6 Ți s-a făcut vreodată un compliment știind că nu este potrivit și numai o încercare să te flateze? Unii oameni ar dori mai degrabă să se simtă bine decât să știe adevărul. Complimentele plăcute adesea sunt evaluate mai mult ca informații utile (Proverbe 27:6). Solomon ne amintește că este mult mai bine să ne confruntăm cu criticismul sincer decât să ne tăvălim în complimente prostești.

7:8, 9 Ca să finalizezi ceea ce ai început este nevoie de muncă grea, călăuzire înțeleaptă și auto-disciplină. Oricine cu viziune poate începe un proiect mare. Dar viziunea fără înțelepciune adesea duce la proiecte și scopuri nefinalizate.

7:23-25 Solomon, cel mai înțelept om din lume, ne mărturisește cât de dificil este să acționezi și să gândești înțelept. El pune accentul că indiferent de cât de multe știi, întotdeauna există mistere pe care nu le vom înțelege niciodată. Așa că gândindu-te că ai destulă înțelepciune este un semn sigur că nu ai.

8:1 Înțelepciunea este abilitatea să vezi viața din perspectiva lui Dumnezeu și apoi să știi cea mai bună cale a acțiunii pe care o faci. Mulți suntem de acord că înțelepciunea este o calitate valoroasă, dar cum putem să o dobândim? În Proverbe 9:10, noi învățăm că putem începe să găsim înțelepciune prin reverență și teamă de Dumnezeu. Totuși, înțelepciunea este un rezultat al cunoașterii și încrederii în Dumnezeu, nu o cale de a-L găsi pe Dumnezeu. Știindu-L pe Dumnezeu, ne va determina să înțelegem și să împărtășim această cunoaștere cu alții.

8:11 Dacă Dumnezeu nu ne pedepsește imediat, nu trebuie să presupunem că Lui nu-i pasă sau că păcatul nu are consecințe. Cât de ușor este să păcătuiești când nu simți o dată consecințele. Când un copil face ceva greșit și nu este descoperit, cât de ușor va fi pentru el să facă din nou. Dar Dumnezeu știe orice rău pe care îl comitem, și într-o zi va trebui să răspundem pentru tot ceea ce am făcut (12:14).

8:12-14 Prezentarea lui Solomon, deși pesimistă, totuși ne arată că viața este în cele din urmă mai bună cu Dumnezeu. Prezența Lui nu ne ferește de toate problemele, ci ne garantează că vom avea puterea Lui atunci când ne vom întâlni cu nenorocirea. Atât destinul nostru veșnic, cât și încercările noastre prezente sunt în mâinile lui.

8:16, 17 Chiar dacă el a avut acces la toată înțelepciunea lumii, cel mai înțelept om va cunoaște foarte puțin. Există întotdeauna mai multe întrebări decât răspunsuri în viață. Permiți faptului că nu știi totul despre viitor să distrugă bucuria pe care Dumnezeu vrea să ne dea astăzi?

 

Eclesiastul 1-2 March 21, 2011

1:1-11 Solomon a avut un scop când a scris așa de sceptic și se pesimist. Aproape de sfârșitul vieții lui a privit înapoi la tot ce a făcut și majoritatea era inutil. O părere obișnuită a fost că doar oamenii buni prosperă și că doar cei răi suferă, dar că nu s-a adeverit adevărat în experiența lui. Solomon a scris această carte după ce a încercat totul și a dobândit multe, doar ca să afle că nimic departe de Dumnezeu nu l-a făcut fericit. El a vrut să-i avertizeze pe cititori cu privire la aceleași aspirații absurde. Dacă încercăm să găsim înțeles în realizările noastre mai degrabă decât în Dumnezeu, niciodată nu vom fi satisfăcuți și orice vom urmări va deveni plictisitor și obositor.

1:2 Împărăția lui Solomon, Israel, a fost în epoca de aur, dar Solomon a vrut ca oamenii lui să vadă că succesul și prosperitatea pot dispărea ca un vapor de abur într-o zi rece (Psalmul 103:14-16; Isaia 40:6-8; Iacov 4:14).

1:8-11 Mulți oameni se simt neliniștiți și nestisfăcuți. Ei se îngrijorează: (1) Dacă eu sunt în voia lui Dumnezeu, de ce sunt atât de nesatisfăcut? (2) Care este înțelesul vieții? (3) Când mă uit îanpoi la tot, voi fi mulțumit cu realizările mele? (4) De ce mă simt deziluzionat, însetat? (5) Ce voi deveni? Solomon ne testează credința, ne cheamă să găsim adevărul și însemnătatea finală în Dumnezu singuri. În timp ce arunci o privire la viața ta, așa cum a făcut Solomon, vei vedea cât de important este slujirea lui Dumnezeu mai presus de orice altă opțiune. Poate Dumnezeu îți cere să îți regândești scopurile și direcția în viață așa cum a făcut Solomon în Eclesiast.

1:16-18 Solomon subliniază două tipuri de înțelepciune în cartea Eclesiastului: (1) cunoștința, raționamentul și filosofia umană, și (2) înțelepciunea care vine de la Dumnezeu. În aceste versete Solomon vorbește despre cunoștința umană. Când cunoștința umană Îl ignoră pe Dumnezeu, doar evidențiază problemele noastre deoarece nu poate oferi răspunsuri care necesită o perspectivă și soluție eternă.

2:1 Solomon a ghidat cercetarea sa spre înțelesul vieții ca un experiment. El a început programe mărețe de lucrări publice, a cumpărat sclavi, a avut multe neveste și concubine, și-a concentrat mintea pe probleme complexe, a devenit extrem de bogat, a organizat grupuri muzicale și a susținut artele. Dar niciuna dintre acestea nu i-au dat satisfacția pe care o căuta. Noi trebuie să ne uităm dincolo de activitățile noastre la motivele pentru care le facem. Este căutarea de înțeles scopul tău în viață sau căutarea lui Dumnezeu care oferă înțeles?

2:11 Solomon a rezumat toate încercările lui de a găsi sensul vieții ca „goană după vânt“. Noi simțim cum trece vântul, dar nu-l putem prinde sau să-l păstrăm. În toate realizările noastre, chiar și cele mari, emoțiile noastre sunt doar temporare. Siguranța și valoarea de sine nu se găsesc în aceste realizări, ci dincolo de ele în dragostea lui Dumnezeu. Gândește-te la ceea ce consideri tu de valoare în viața ta – unde îți petreci timpul, energia și banii. Într-o zi vei privi înapoi și vei decide că acestea sunt „goană după vânt“.

2:16 Solomon a realizat că înțelepciunea singură nu poate garanta viața veșnică. Înțelepciunea, bogățiile și decența contează foarte puțin după moarte – și toți vor muri. Nu trebuie să ne construim viețile pe aspirații trecătoare, ci pe o fundația solidă a lui Dumnezeu, care este tot ceea ce avem nevoie cu adevărat. Aceasta este punctul de vedere al cărții Iov.

2:24-26 Ne recomandă Solomon că face din viață o petrecere mare și iresponsabilă? Nu, el ne încurajează să ne bucurăm de ceea ce facem acum și să savurăm viața deoarece vine din mâna lui Dumnezeu. Adevărata încântare în viață vine doar atunci când noi urmăm instrucțiunile lui Dumnezeu de trăire. Acei care știu cu adevărat cum să savureze viața sunt acei care iau viața de fiecare zi ca un dar din partea lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru ea și slujindu-i Lui.

 

Proverbe 11 February 15, 2011

11:4 Ziua judecăţii se referă la moarte sau la timpul când Dumnezeu stabileşte valoarea tuturor oamenilor. În ziua judecăţii fiecare dintre noi vom sta singuri, răspunzând de toate faptele noastre. În acea vreme, nicio cantitate de bogăţie sau subtilitate nu va cumpăra împăcarea cu Dumnezeu. Doar dragostea şi ascultarea noastră pentru Dumnezeu vor conta.

11:8 Acest verset, ca şi 10:3, pune în contrast două căi în viaţă, dar nu sunt destinate să fie aplicate într-un mod universal tuturor oamenilor în toate circumstanţele. Nu înseamnă că oamenii lui Dumnezeu nu vor avea niciodată probleme sau lupte. Totuşi, dacă un om urmează înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl poate scăpa de pericol, întrucât o persoană rea va cădea în propriile capcane. Chiar dacă o persoană bună suferă, el poate fi sigur că El îl va scăpa în cele din urmă de moartea veşnică.

11:9 Cuvintele pot fi folosite fie ca şi arme sau instrumente, răninnd relaţii sau construindu-le. Din păcate, adesea este mai uşor să distrugi decât să construieşti, şi majoritatea oamenilor au experimentat mai multe cuvinte distrugătoare decât cuvinte care să îi zidească. Fiecare persoană pe care o întâlneşti astăzi este fie într-o poziţie de distrugere, fie o oportunitate de zidire. Cuvintele tale vor face o diferenţă. Vor fi ele arme ale distrugerii sau instrumente pentru zidire?

11:14 Un lider bun are nevoie şi foloseşte sfătuitori înţelepţi. Perspectiva şi înţelegerea unei persoane este strict limitată; el sau ea nu poate avea toate faptele sau poate fi orbită de părtinire, impresii greşite sau emoţii. Ca să fii un lider înţelept acasă, la biserică sau la muncă, caută sfatul altora şi fii deschis la sfatul lor. Apoi, după ce ai luat în considerare toate faptele, ia o decizie.

11:19 De ce omul bun găseşte viaţa? El găseşte viaţa deoarece înţelepciunea face orele unei zile mult mai profitabile şi anii mult mai roditori (9:11). El trăieşte viaţa pe deplin în fiecare zi. De asemenea, el găseşte viaţa deoarece de obicei oamenii trăiesc mai mult atunci când trăiesc corect – o dietă, exerciţii şi odihnă corespunzătoare. În plus, acei care găsesc viaţa veşnică nu se tem de moarte (Ioan 11:25), întrucât persoana rea nu doar găseşte moartea veşnică, ci de asemenea, ratează adevărata viaţă pe pământ.

11:24, 25 Aceste două versete prezintă un paradox: că noi devenim bogaţi fiind generoşi. Lumea spune să aduni cât de mult poţi, dar Dumnezeu îi binecuvintează pe acei care îşi oferă cu sinceritate bogăţiile, timpul şi energia lor. Când le oferim, Dumnezeu ne va binecuvânta cu mai mult astfel încât să putem da şi mai mult. În plus, oferindu-ne ajutor câştigăm o perspectivă corectă asupra posesiunilor noastre. Realizăm că ele nu vor fi niciodată cu adevărat ale noastre, ci ne sunt date de către Dumnezeu ca să le folosim pentru a ajuta pe alţii. Ce vom câştiga atunci când oferim? Libertate de înrobirea posesiunilor noastre, bucuria de ajuta pe alţii şi binecuvântările lui Dumnezeu.

11:29 Una dintre cele mai resurse pe care ni le oferă Dumnezeu este familia. Familia oferă acceptare, încurajare, îndemnare şi sfătuire. Respingerea unuia din familie – fie prin mâniem fie printr-o dorinţă exagerată de independenţă – este o nebunie. Când te îndepărtezi de familia ta, te izolezi de ceea ce îţi pot oferi ei. În familia ta, luptă pentru vindecare şi înţelegere.

11:30 O persoană înţeleaptă este un model al unei vieţi pline de înţeles. Înţelegerea scopului atrage pe alţii care vor să ştie cu pot şi ei să găsească semnificaţie. Câştigându-ţi propria înţelepciune, apoi poate fi primul pas în a aduce oameni la Dumnezeu. De ce este atât de important să aducem oameni la Dumnezeu? Deoarece noi păstrăm legătura cu Dumnezeu în timp ce oferim altora viaţa veşnică.

 

Proverbe 6 February 11, 2011

Filed under: Dailies,Proverbe — DevotionTime @ 4:09 pm
Tags: , , , , ,

6:1-5 Aceste versete nu sunt împotriva generozităţii, ci împotriva resursele financiare prea extinse ale unora şi care acţionează fără responsabilitate spunând că pot aduce prosperitate. Este important să menținem o balanță între generozitate și administraţie bună. Dumnezeu vrea ca noi să-i ajutăm pe cei în nevoie, dar El nu promite că va acoperi toate costurile oricărui angajament neînţelept pe care-l facem. Este la fel de important să acţionăm cu responsabilitate astfel ca familiile noastre să nu sufere inutil.

6:6-11 Aceste ultime momente de somn sunt minunate – noi le savurăm în timp ce rezistăm începutului unei noi zile de muncă. Proverbele ne averizează împotriva căderii în această ispită. Acest lucru nu înseamnă că nu ar trebuie să ne odihnim niciodată: Dumnezeu a dat iudeilor Sabatul, o zi de odihnă şi restaurare pe săptămână. Dar noi nu ar trebui să ne odihnim atunci când ar trebui să lucrăm. Dacă lenea ne întoarce de la responsabilităţile noastre, curând sărăcia ne va opri de la odihna legitimă de care ar trebui să ne bucurăm.

6:20-24 Este natural şi bine pentru copii, în timp ce cresc spre maturitate, să lupte să devină independenţi de părinţii lor. Totuşi, tineri adulţi trebuie să aibe grijă să devină surzi la ceea ce spun părinţii lor – să respingă sfaturile lor doar atunci când s-ar putea să aibă cea mai mare nevoie. Dacă te lupţi cu o decizie sau cauţi vreo soluţie, cere părerea părinţilor sau altor adulţi pe care îi cunoşti bine. Anii lor în plus de experienţă s-ar putea să le dea înţelepciunea pe care o cauţi.

6:25-35 Unii oameni argumentează că este în regulă să încalci legea lui Dumnezeu cu privire la păcatul sexual dacă nu este nimeni rănit. Adevărul este că întotdeauna cineva este rănit. Soţii sunt devastaţi. Copiii sunt înspăimântaţi. Părinţii însuşi, chiar dacă scapă de boală sau de o sarcină nedorită, îşi pierd abilitatea să îndeplinească angajamente, să aibă încredere şi să fie cu adevărat deschişi cu o altă persoană. Legile lui Dumnezeu nu este arbitrară. Ea nu interzic binele, nu anulează buna dispoziţie; mai degrabă, ele ne avertizează împotriva distrugerii proprie prin intermediul acţiunilor neînţelepte.

 

Proverbe 4-5 February 10, 2011

Filed under: Dailies,Proverbe — DevotionTime @ 3:42 pm
Tags: , , , ,

4:3, 4 Cea mai mare responsabilitte a părinţilor este să încurajeze copiii să fie înţelepţi. Aici Solomon ne spune cum tatăl său, David, l-a încurajat să caute înţelepciunea (vezi 1 Împăraţi 2 şi 1 Cronici 28 pentru întreaga încurajare a lui David pentru fiul său). Această încurajare se poate să-l fi făcut pe Solomon să-i cerea lui Dumnezeu înţelepciune mai presus de orice (1 Împăraţi 3:9). Înţelepciunea poate fi transmisă de la părinţi la copii, de la o generaţie la alta. În cele din urmă, bineînţeles, toată înţelepciunea vine de la Dumnezeu. Părinţii pot doar să-i îndemne pe copiii lor să se întoarcă la El pentru înţelepciune. Dacă părinţii tăi niciodată nu te-au învăţat această cale, Cuvântul lui Dumnezeu poate funcţiona ca un tată iubitor şi plin de compasiune pentru tine. Poţi învăţa din Scriptură şi apoi începe un nou lanţ al înţelepciunii atunci când îţi vei creşte proprii copii.

4:7 David l-a învăţat pe Solomon ca tânăr băiat să caute înţelepciunea, a fost cel mai important lucru pe care l-a putut face. Solomon a învăţat bine această lecţie. Când Dumnezeu a apărut la noul împărat ca să-i acorde orice cerere, Solomon a ales înţelepciunea mai presus de orice (1 Împăraţi 3:9). De asemenea, noi trebuie să face din înţelepciunea lui Dumnezeu prima noastră alegere. Nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să apară la noi. Noi putem să-i cerem astăzi cu curaj înţelepciunea în rugăciune.

4:23-27 Nenorocirile noastre – sentimentele noastre de iubire şi dorinţă – determină o măsură mare a felului cum să trăim, deoarece noi întotdeauna găsim timp să facem ceea ce ne place. Solomon ne spune să ne apărăm de nenorocirile noastre, asigurându-ne că ne concentrăm pe acele dorinţe care ne ţin pe calea cea bună. Fii sigur că nenorocirile tale te împing în direcţia corectă. Pune graniţe dorinţelor tale: nu mergi după tot ceea ce vezi. Priveşte drept înainte: ţine-ţi ochii fixaţi asupra scopului tău.

5:13 Când ispita apare, este prea târziu să ceri sfat. Când dorinţa este pe deplin stimulată, oamenii nu vor sfaturi – ei vor satisfacţie. Cel mai bun timp ca să înveţi daunele şi prostiile de a merge după prostituate este cu mult înainte ca ispita să vină. Rezistenţa este uşoară dacă decizia a fost luată deja.

5:15 „Bea apă din fântâna ta“ este o imagine a fidelităţii în căsătorie. În ţările deşerte, apa este preţioasă, şi o fântână este cea mai bună posesiune a unei familii. În vremea Vechiului Testament, era considerată o crimă să furi apă din fântâna altcuiva, aşa cum era o crimă să ai relaţii sexuale cu soţia altui bărbat.

5:18-20 Dumnezeu nu a intenţionat fidelitatea în căsătorie ca să fie plictiseală, lipsită de viaţă, lipsită de plăcere şi monoton. Sexul este un cadou pe care Dumnezeu îl oferă oamenilor căsătoriţi pentru bucurie reciprocă. Adevărata bucurie vine atunci când noi decidem să găsim plăcere în relaţia pe care ne-a dat-o sau ne-o va da Dumnezeu şi să ne determinăm pe noi înşine să fim plăcuţi pentru acel pe care ni-l oferă Dumnezeu să-l iubim.

 

Proverbe 3 February 9, 2011

3:3 Două caracteristice importante ale caracterului sunt loialitaea şi bunătatea. Ambele implică atât acţiuni, cât şi atitudini. O persoană loială nu doar simte dragostea; de asemenea, ea acţionează cu responsabilitate şi credinţă. O persoană blândă nu doar îi pasă de alţii în inima ei; de asemenea, ea îi ajută. Gândurile şi cuvintele nu sunt de ajuns – vieţile noaster dezvăluie dacă suntem cu adevăr loiali şi blânzi. Acţiunile tale corespund cu atitudinile tale?

3:4, 5 Când avem de luat o decizie importantă, uneori ne simţim că nu putem avea încredere în nimeni – nici măcar în Dumnezeu. Dar Dumnezeu ştie ce este cel mai bine pentru noi. El este un judecător mai bun a ceea ce vrem noi chiar decât suntem noi. Noi trebuie să ne încredem în El în totalitate în orice alegere pe care o facem. Acest lucru nu înseamnă că nu putem studia opţiunile şi să luăm decizii inteligente sau că noi nu ar trebui să avem încredere în abilitarea noastră. Totuşi, înseamnă că noi nu trebuie să fim înţelepţi în proprii noştri ochi. Noi trebuie să fim întotdeauna doritori să ascultăm de alţii şi să fim corectaţi de alţii. Adu-ţi deciziile înaintea lui Dumnezeu în rugăciune; foloseşte Biblia ca şi călăuză; și apoi fă ceea ce este bine.

3:6 Ca să avem succes, Solomon spune că noi trebuie să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa noastră. Cu o mie de ani mai târziu, Isus pune accentul pe acelaşi adevăr (Matei 6:33). Uită-te la valorile şi priorităţile tale. Ce este important pentru tine? Unde se află Dumnezeu în această listă? Ţine-L pe prima poziţie în tot ceea ce faci; apoi El va încununa eforturile tale cu succes deoarece tu vei lucra ca să îndeplineşti scopurile Lui.

3:9, 10 Mulţi oameni îi oferă lui Dumnezeu resturile lor. Dacă ei îşi pot permite să doneze orice, ei fac astfel. Mulţi dintre aceşti oameni sunt sinceri şi contribuie de bună voie, dar cu toate acestea atitudinea lor este ruşinoasă. Este mai bine să-i dăm lui Dumnezeu prima parte din veniturile noastre. Acest lucru demonstrează că Dumnezeu, nu posesiunile, au primul loc în viaţa noastră şi că resursele noastre aparţin Lui (noi suntem doar managerii resurselor lui Dumnezeu). Oferind lui Dumnezeu primul loc ne ajută să cucerim lăcomia, ne ajută să administrăm într-un mod corespunzător resursele lui Dumnezeu şi descoperă binecuvântările speciale ale lui Dumnezeu pentru noi.

3:11, 12 Cuvântul pentru pedeapsă în acest capitol este tradus si „disciplină“ – a învăța și a instrui. Disciplina sună negativ pentru mulţi oameni, deoarece unele discipline nu sunt iubite. Totuşi, Dumnezeu este sursa întregii dragoste. El nu ne pedepseşte pentru că El se bucură provocând durere, ci pentru că El este preocupat în mod profund de creşterea noastră. El ştie că pentru a deveni puternici şi buni din punct de vedere moral, noi trebuie să învăţăm diferenţa dintre bine şi rău. Disciplina Sa plină de iubire ne dă posibilitatea să facem acest lucru.

3:11, 12 Este dificil să ştim când Dumnezeu ne va disciplina până când ne uităm mai târziu înapoi la situaţie. Bineînţeles. nu toate lucrurile rele care ni se întâmplă vin direct de la Dumnezeu. Dar dacă noi ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, refuzând în mod repetat când El identifică unele păcate în vieţile noastre, noi putem să pretindem cu siguranţă că Dumnezeu foloseşte vinovăţia, crizele sau experinţele rele ca să ne încurajeze să ne întoarcem la El. Totuşi, uneori vremurile dificile vin atunci când nu există vreun păcat flagrant în vieţile noastre. Atunci răspunsul nostru trebuie să fie răbdare, integritate şi încredere că Dumnezeu ne va arăta ce să facem.

3:13-15 Cum devin oamenii plini de succes în viaţa lor de familie, în afaceri sau în atletism? Prin muncă grea şi disciplină consecventă. Viaţa creştină este aproape la fel. Unii oameni cred că este prea multă muncă, dar realizarea oricărui lucru care merită necesită muncă grea. A fi creştin nu este o scurtătură spre o viaţă uşoară. Atunci când cauţi înţelepciunea, lucrând din greu ca să o aplici şi trăind aşa cum cere Dumnezeu, vei descoperi că niciun succes pământesc nu se poate compara cu bucuria vieţii de creştin.

3:16, 17 Proverbele sunt afirmaţii puternice despre beneficiile înţelepciunii, care includ viaţa lungă, onoare şi pace. Dacă acestea nu ţi se întâmplă ţie, acest lucru nu înseamnă că ai puţină înţelepciune? Nu neapărat. În schimbul garanţiilor, aceste adevăruri sunt principii generale care te fac să gândeşti. Într-o lume perfectă, comportamentul înţelept întotdeauna va aduce aceste beneficii. Chiar în lumea noastră cu probleme, trăind înţelept de obicei are ca rezultat binecuvântări evidente – dar nu întotdeauna. Uneori intervine păcatul şi binecuvântările trebuie amânate până când Isus revine să-şi stabilească împărăţia Sa eternă. Fie că vedem sau nu beneficiile imediate noi trebuie „să ştim că aceste lucruri sunt adevărate prin credinţă, nu prin vedere“ (2 Corinteni 5:7). Putem fii siguri că înţelepciunea finală duce la binecuvântare.

3:21 Care este diferenţa dintre înţelepciune şi simţul realităţii? Simţul realităţii este abilitatea oferită de Dumnezeu tuturor oamenilor ca să gândească şi să facă alegeri corecte. Totuşi, înţelepciunea El o oferă doar acelor care Îl urmează. Înţelepciunea include simţul realităţii, dar merge dincolo de acesta. De acemenea include cunoştinţa că vine din instruire, antrenare şi disciplină; înţelegerea că vine din gânduri, discreţie şi discernământ; şi gândul că rezultatele vin din cunoaşterea şi aplicarea adevărurilor lui Dumnezeu.

3:27, 28 Este uşor să intri în datorie şi este greu să scapi de ea. Din păcate, a fi dator unui prieten poate distruge încrederea şi poate despărţii chiar şi cei mai buni prieteni. Fii la fel de doritor să plăteşti împrumuturi tale cât ai fost să le faci, şi plăteşte înapoi înainte de termen, dacă este posibil.

3:30 Acest verset implică faptul că există un timp pentru luptă. Nedreptatea trebuie combătută, păcatul rezistat şi răul confruntat oricând apare acestea. Dar nu irosi vreme şi energie pe lupte inutile, argumentând despre probleme banale sau inconveniente personale. Salvează-ţi energia pentru adevăratele bătălii împotriva păcatului şi vrăjmaşilor lui Dumnezeu.

 

Proverbe 1-2

1:1 Cartea Psalmilor este pentru viaţa de părtăşie, cartea Proverbelor este pentru viaţa de fiecare zi. Proverbele oferă sugestii practice pentru trăire eficace. Această carte nu este doar o colecţie de ziceri plăcute; aceasta conţine gânduri spirituale adânci trase din experineţă. Un proverb este vorbă scurtă, înţeleaptă, uşor de memorat care cheamă o persoană la acţiune. Acesta nu argumentează despre convingerile spirituale şi morale de bază; acesta îşi asumă că noi deja le deţinem. Cartea Proverbelor pune accentul pe Dumnezeu – caracterul, lucrările şi binecuvântările Lui şi modul în care noi putem trăi într-o relaţia apropiată cu El.

1:1 Solomon, al treilea împărat al lui Israel, fiul marelui împărat David, a domnit în timpul vârstei de aur al lui Israel. Când Dumnezeu i-a acordat o singură dorinţă, el a cerut înţelepciune (1 Împăraţi 3:5-14). Lui Dumnezeu i-a plăcut această cerere, şi El nu doar că l-a făcut pe Solomon înţelept, ci de asemenea, i-a dat mari bogăţii, putere şi pace. Solomon a construit gloriosul Templu din Ierusalim (1 Împăraţi 6) şi a scris mare parte din cartea Proverbelor.

1:7-9 În acest stadiu al informaţiei, cunoştinţa este bogată, dar înţelepciunea este insuficientă. Înţelepciunea înseamnă mult mai mult decât o simplă cunoaştere a multor lucruri. Este o atitudine de bază ce afectează orice aspect al vieţii. Primul pas spre înţelepciune este să ne încredem şi să-L respectăm pe Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu trebuie să fie fundaţia pentru înţelegerea ta asupra lumii, atitudinile şi acţiunile tale. Încrede-te în Dumnezeu şi El te va face cu adevărat înţelept.

1:7-9 Acţiunile noastre vorbesc mai tare decât cuvintele noastre. Acest lucru este în mod special adevărat în casă. Copiii învaţă valorile, moralurile şi priorităţile din observarea acţiunilor şi reacţiilor zilnice ale părinţilor lor. Dacă părinţii expun o mare reverenţă pentru şi depind de Dumnezeu, copiii vor molipsi aceste atitudini. Arată reverenţă pentru Dumnezeu trăind în mod corect înaintea copiilor tăi. Învaţă-i trăirea corectă prin oferirea închinării unui loc important în viaţa familiei tale şi prin citirea Bibliei împreună.

1:9 Unul dintre cele mai enervante tipuri de oameni este cel care le ştie pe toate, o persoană care are o opinie dogmatică despre orice şi care este la curent cu tot ce este nou. Solomon numeşte un asftel de tip de oameni nebun. Nu fii unul care le ştie pe toate. În schimb, fii deschis să-i sfătuişti pe ceilalţi, în special pe acei pe care îi cunoşti bine şi cărora le poţi da sfaturi şi gânduri valoroase. Învaţă cum să înveţi de la alţii. Aminteşte-ţi că doar Dumnezeu le cunoaşte pe toate.

1:10-19 Păcatul este atractiv deoarece oferă o cale repede spre prosperitate şi ne face să ne simţim „unul din mulţime“. Atunci când mergem împreună cu alţii şi refuzăm să ascutăm adevărul, dorinţele noastre devin stăpânii noştri şi vom face orice ca să le satisfacem. Dar păcatul, chiar dacă este atractiv, este fatal. Trebuie să învăţăm să facem alegeri, nu pe baza cererilor bătătoare la ochi sau plăcerilor de scurtă durată, ci în vederea efectelor de lungă durată. Uneori acest lucru înseamnă să-i cârmuim clar pe cei care vor vrea să ne ducă în activităţi pe care le ştim că sunt greşite. Nu putem fi prietenoşi cu păcatul şi să ne aşteptăm ca vieţile noastre să rămână neafectate. Întoarce-te şi aleargă – acest lucru nu este laş; este un curaj extrem.

1:20 Imaginea înțelepciunii strigând pe străyi este o personificare – un instrument literar de a face înţelepciunea să devină reală pentru noi. Înţelepciunea nu este o fiinţă separată, este mintea lui Dumnezeu dezvăluită. Citind despre misiunea pământească a lui Isus Cristos din naraţiunile evangheliilor, putem vedea înţelepciunea în acţiune. Pentru a înţelege cum putem deveni înţelepţi, noi putem asculta înţelepciunea chemându-ne şi instruindu-ne din cartea Proverbelor.

1:22 În cartea Proverbelor, un nebun nu este unul cu deficienţă mentală, ci unul cu un caracter deficitar. El nu este prost sau stupid, el este inapt să spună binele din rău sau corect din greșit.

1:23-28 Ca să auzi sfatul înţelepciuni, noi trebuie să fim doritori să ascultăm. Nu putem lăsa ca mânia să stea în calea noastră. Mândria este gândirea mult mai mult la propriile noastre dorinţe şi înţelepciune decât la ale lui Dumneze. Dacă ne gândim că ştim mai bine decât Dumnezeu, noi cădem într-o mândrie prostească. Când simţim că nu mai avem nevoie de direcţia lui Dumnezeu, noi ignorăm puntea care ne conectează pe noi la El – smerenia.

2:3-6 Înţelepciunea este atât darul oferit de Dumnezeu, cât şi o căutare activă. Punctul de început al înţelepciunii este Dumnezeu şi Cuvântul Său dezvăluit, o comoară de „cunoştinţă şi pricepere“ (2:6). În acest sens, este cadoul Lui pentru noi. Dar El îl oferă doar celor care îl caută în mod serios. Calea spre înţelepciune este obositoare. Când suntem pe ea, descoperim că adevărata înţelepciune este a lui Dumnezeu şi că nu o putem crea prin propriile noastre eforturi. Dar pentru că înţelepciunea lui Dumnezeu este ascunsă de cei rebeli şi nebuni, necesită efort ca să o găseşti şi să o foloseşti.

2:3-5 Aceste versete evidenţiază două modalităţi în care să răspundem lui Dumnezeu, modalităţi care corespund celor două aspecte de bază a naturii Lui. Prima, noi avem reverenţă şi teamă pentru El. În acelaşi timp, noi avem încredere şi ne încredem în El. Reverenţa noastră pentru Dumnezeu recunoaşte transcedenţa Lui – perfecţiunea şi putera Lui peste lumea creată de El. Încrederea noastră este responsabilitatea noastră pentru statornicia Lui – prezenţa Lui de fiecare zi în viaţa noatră.

2:9, 10 Înţelepciunea bine printr-un proces constant de creştere. În primul rând, noi trebui să-L credem şi să-L onorăm pe Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie să realizăm că Biblia descoperă înţelepciunea lui Dumnezeu pentru noi. În al treilea rând, trebuie să facem o serie de alegeri corecte pe tot parcursul vieţii. În al patrulea rând, când păcătuim sau facem alegeri greşite, trebuie să învăţăm din eşecurile noatre. Oamenii nu dezvoltă toate asptectele înţelepciunii o singură dată. De exemplu, unii oameni au mai multe gânduri decât discreţie; alţii au mai mult cunoaştere decât în mod normal. Dar noi putem să ne rugăm pentru toate aspectele înțelepciunii și să căutăm să le dezvoltăm în viețile noastre.

2:16, 17 Două dintre cele mai dificile păcate cărora trebuie să rezistă sunt mândria şi imoralitatea sexuală. Mândria spune: „Merit acest lucru“; dorinţa sexuală spune: „Am nevoie de acest lucru“. În combinaţie, dorinţa lor este fatală. De fapt, Solomon spune că doar bazându-ne pe puterea lui Dumnezeu le putem învinge. Mândria face apel la capul sec, ademenirea sexuală la inima goală. Căutându-L pe Dumnezeu putem să ne umplem capul cu înţelepciunea Sa şi inimile noastre cu dragostea Lui. Nu fii nebun – aminteşte-ţi că Dumnezeu vorbeşte despre cei care sunt şi cei care vor să fie. Cere-i putere să rezişti acestor ispite.