DevotionTime

Eclesiastul 9-10 March 25, 2011

9:5, 10 Când Solomon spune că morții nu știu nimic și acolo în moarte nu există muncă, planuri, cunoaștere sau înțelegere, el nu compară viața cu cea de după moarte, ci viața și moartea. O dată ce mori, nu poți schimba ceea ce ai făcut sau să planifici dintr-odată să devii o persoană mai bună. Învierea la o viață nouă după moarte era un concept confuz pentru credincioșii Vechiului Testament. Acesta s-a clarificat doar după învierea lui Cristos din moarte.

9:7-10 Considerând incertitudinile viitorului și certitudinea morții, Solomon ne recomandă să ne bucurăm de viață ca și un cadou din partea lui Dumnezeu. Se poate că el critică pe cei care amână toate plăcerile prezente pentru a acumula bogăție, mai mult ca acei care sunt prinși în cursa zilei de astăzi. Solomon întreabă: „Ce este cu adevîrat valoros în averea ta?“ Este important să ne bucurăm de cadourile lui Dumnezeu atunci când suntem capabil, deoarece viitorul este așa de nesigur.

9:9 De asemenea, Solomon a scris un proverb despre căsătorie: „Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul“. (Proverbe 18:22). Cât de trist este să fii căsătorit și să nu fie apreciat și să te bucuri de binecuvântările pe care ți le dă Dumnezeu.

9:11 Nu este dificil să te gândești la casurile unde cel mai rapid sau cel mai puternic nu câștigă, înțeleptul rămâne sărac și expertul nu este recunoscut pentru talentele sale. Unii văd astfel de exemple și numesc viața necorectă și au dreptate. Omenirea are o viață strâmbă, făcând exact ce nu a intenționat Dumnezeu. Solomon încearcă să reducă așteptările noastre despre această lume imperfectă. Cartea Proverbelor pune accentul pe modul în care lucrurile ar trebui să lucreze dacă toată lumea ar trăi corect; Eclesiastul ne spune că se întâmplă adesea mai puțin decât în lumea perfectă. Trebuie să ne ținem perspectivele aducându-ne aminte că trăim într-o lume decăzută.

9:15-18 Societatea noastră onorează bogăția, atracția și succesul mai presus decât înțelepciunea. Este trist să vezi oameni luptându-se să pară importanți în ochii oamenilor în timp ce-și ruinează relația cu Dumnezeu.

10:5-9 Descriind aceste circumstanțe care nu sunt corecte sau care nu au sens, Solomon spune că înțelepciunea singură nu poate aduce dreptate. Solomon continuă să clădească pe concluzia lui că tot ce avem (de la înțelepciune pănâ la bogății) este nimic fără Dumnezeu. Și oricât de puțin am avea, atunci când îl folosește Dumnezeu, devine tot ce am fi putut vrea vreodată.

10:10 Încercând să faci orice fără să ai cele necesare este ca și cum ai toca cu un topor uzat. Dacă uneltele tale sunt uzate, ascute-le ca să faci o treabă mai bună. În mod similar, dacă îți lipsesc abilități, ar trebui să le ascuți prin pregătire si practică. În fiecare situație, ascuțirea toporului înseamnă recunoașterea locului unde există o problemă, dobândirea sau netezirea abilităților (sau uneltelor) ca să facă o treabă mai bună și apoi să iasă afară și să lucreze. Găsește porțiunile din viața ta unde „toporul“ tău este uzat și ascute-ți abilitățile astfel încât să poți fi mai activ pentru lucrarea lui Dumnzeu.

10:16-19 Atunci când evreii aveau lideri imaturi și iresponsabili, națiunea lor cădea. Cărțile 1 și 2 Împărați descriu declinul împărățiile atunci când liderii au fost preocupați doar de ei înșiși. Versetul 18 punctează problema de bază a acestor lideri egoiști – lenea.

10:19 Liderii conducători, oamenii de afaceri, familiile, chiar și bisericile sunt prinși în capcana de a gândi că banii sunt răspunsul la orice problemă. Scriptura recunoaște că banii sunt necesari pentru supraviețuire, dar ne avertizează împotriva iubirii de bani (vezi Matei 6:24; 1 Timotei 6:10; Evrei 13:5). Banii sunt periculoși deoarece ne păcălesc să gândim că bogăția este cea mai ușoară cale de a avea tot ce vrei. Iubirea de bani este păcătoasă deoarece noi ne încredem în ei, mai degrabă decât în Dumnezeu, ca să ne rezolve problemele.

 

Evrei 2 March 8, 2011

2:1-3 Ascultarea este un lucru greu. Ea implică minţile, trupurile şi simţurile noastre. Ascultarea de Cristos nu înseamnă pur şi simplu doar auzirea, ci de asemenea, răspunderea în supunere (vezi Iacov 1:22-25). Noi trebuie să perseverăm în ascultarea de Cristos.

2:3 Martorii oculari ai lucrării lui Isus au lăsat moştenire învăţăturile Lui cititorilor acestei cărţi. Aceşti cititori erau a doua generaţie de credincioşi care nu L-au văzut pe Cristos în carne. Ei erau asemenea nouă; noi nu L-am văzut pe Isus în persoană, dar ne bazăm credinţa în Isus pe mărturiile martorului ocular notate în Biblie.

2:3 O temă centrală a cărţii Evrei este că Isus este infinit mai mare decât toţi alţii propuşi însemnaţi pentru Dumnezeu. Credinţa ta anterioară a fost bună, spune autorul cititorilor săi evrei, dar Cristos este incomparabil mai bun. Aşa cum Cristos este mai mare decât îngerii, aşa mesajul Lui este mult mai important decât al lor. Nu-i întoarce spatele lui Cristos în încercarea de a scăpa de problemele tale.

2:4 În care Faptelor Apostolilor, minunile şi darurile Duhului autentifică Evanghelia oriunde este ea predicată (vezi Fapte 9:31-42; 14:1-20). Pavel, care abordează darurile spirituale în Romani 12, 1 Corinteni 12-14 şi Efeseni 4, spune că scopul darurilor spirituale este de a zidi biserica, de a o face mai puternică şi mai matură. Când vedem darurile Duhul într-un persoană sau într-o comunitate, ştim că Dumnezeu este cu adevărat prezent. Aşa cum noi primim darurile Lui, ar trebui să-L recunoaştem şi să-I mulţumim pentru ele.

2:9 Dumnezeu i-a dat în custodie lui Isus totul şi Isus s-a dezvăluit pe Sine nouă. Încă nu-L putem vedea pe Isus domnind peste pământ, dar putem să ni-L imaginăm în slava Lui cerească. Când suntem confuzi cu privire la ziua de mâine şi anxioşi cu privire la viitor, luptă să menţii o imagine clară a lui Isus Cristos – cine este El, ce face El şi ce va face El pentru noi chiar acum. Acest lucru îţi va oferi stabilitate în deciziile tale de zi cu zi.

2:9-10 Bunătatea lui Dumnezeu l-a condus pe Cristos la moartea Sa – ce juxtapunere minunată de idei! Totuşi bunătatea poate şi adesea implică sacrificiu şi durere. Isus nu a venit în lume ca să câştige statut şi putere politică, ci să sufere şi să moară astfel încât noi să putem trăi cu adevărat. Dacă acest lucru este greu de înţeles, probabil este timpul să ne evaluăm propriile motivaţii. Suntem mai interesaţi de putere sau de supunerea faţă de autorităţi, de dominaţie sau de slujire, de a da sau de a primi? Dacă bunătatea, nu egoismul, ne motivează, se poate să avem de suferit.

2:10 Suferinţa lui Isus l-a făcut un lider perfect (vezi 5:8, 9) şi suferinţa noastră poate să ne facă nişte slujitori mai buni ai lui Dumnezeu. Oamenii care cunosc durerea sunt capabili să ajute cu sensibilitate pe acei dintre fraţii şi surorile care suferă. Când suferi, întreabă-te cum poate experienţa ta să te ajute să-L slujeşti pe Cristos mai bine.

2:11-13 Adesea Psalmii privesc înainte spre Cristos şi spre lucrarea Lui în lume. Aici este citat o parte din Psalmul 22, un psalm mesianic. Deoarece Dumnezeu i-a adoptat pe toţi credincioşii ca fiind copiii Lui, Isus îi numeşte fraţii Lui.

2:14 Isus a fost o persoană umană, aşa că El putea muri, putea trece prin aceleaşi ispite cu care ne confruntăm noi şi El putea să fie intermediar între Dumnezeu şi fiinţele umane. El s-a identificat cu noi aşa că noi putem să ne identificăm cu Dumnezeu.

2:14 Prin moarte, Isus a devenit sacrificiul nostru şi ne-a eliberat de la moarte. Prin învierea din morţi, El a înfrânt moartea, vrăjmaşul (vezi Romani 6:5-11; 1 Corinteni 15).

2:14, 15 Moartea şi învierea lui Cristos ne eliberează de frica morţii deoarece moartea a fost înfrântă. Este cineva din cei pe care îi iubeşti care are nevoie de eliberarea de frica morţii pe care doar Cristos o poate da? Toţi cei care trăiesc în groaza morţii ar trebui să aibe oportunitatea de a cunoaşte adevărul despre victoria lui Cristos. Cum poţi împărtăşi această înţelegere cu cei apropiaţi ţie?

2:16, 17 În Vechiul Testament, Marele Preot era un mijlocitor între Dumnezeu şi poporul Său. Slujba lui era să aducă animale ca jertfe în mod regulat potrivit cu legea şi să intervină înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele poporului. Isus Cristos este acum Marele Preot al nostru. El o dată pentru totdeauna a plătit pedeapsa pentru toate păcatele noastre prin propria sa moarte sacrifială şi în mod continuu El intervine în credinţa noastră înaintea lui Dumnezeu. Noi suntem izbăviţi de dominaţia păcatului atunci când ne dedicăm în întregime pe noi înşine lui Cristos, să ne încredem complet în ceea ce El face pentru noi.

2:18 Ştiind că Cristos a suferit şi a fost ispitit să ne ajute să trecem prin propria noastră suferinţă. Ştim că El înţelege luptele noastre şi noi credem că El ne ajută să supravieţuim suferinţei şi să învingem ispita. Când te confrunţi cu încercări, vino la Isus! El îţi înţelege nevoile şi este capabil să te ajute (vezi 4:14-16).

 

Psalmul 17 January 28, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 11:10 am
Tags: , , , , , , , ,

17:3 A spus David că este fără păcat? Declaraţia lui David nu a fost o presupunere mândră a purităţii, a fost o neînţelegere al relaţiei lui cu Dumnezeu. În 14:3 David spune: „toţi s-au rătăcit“. El a realizat că a comis într-adevăr păcat, cum fac toţi oamenii, dar relaţia lui cu Dumnezeu era una a părtşiei şi a pocăinţei constante şi a iertării. Totuşi, bunătatea sa vine din a căuta să-L cunoască pe Dumnezeu într-un mod intim. Prin contrast, nebunii (14:1-3) sunt răi deoarece ei L-au respins pe Dumnezeu şi astfel nu s-au pocăit sau nu au primit iertarea lui Dumnezeu.

17:8 „Umbra aripilor Tale“ este o figură de stil care simbolizează protecţia lui Dumnezeu. El ne păzeşte la fel cum o mamă îşi protejează tinerii ei acoperindu-i cu aripile ei. Moise a folosit aceeaşi metaforă în Deuteronom 32:11.

17:8 David i-a cerut lui Dumnezeu să-l preţuiască la fel de mult ca pe ochii Săi şi lase ca măsura cu care îl preţuieşte să fie, de asemenea, o măsură de protecţie. Noi nu trebuie să deducem că oarecum am ratat protecţia lui Dumnezeu dacă experimentăm probleme. Protecţia lui Dumnezeu are scopuri mult mai mari decât evitarea durerii; este să ne facă slujitori mult mai buni pentru El. Dumnezeu ne protejează văzându-ne prin circumstanţe, nu ajutându-ne să scăpăm de ele.

17:13-15 Noi ne înșelăm pe noi înșine când măsurăm bucuria sau mulțumirea în viață prin cantitatea bogăției pe care o posedăm. Când punem bogățiile în vârful sistemului nostru de valori, confortul zilei de astăzi pune în umbră valoarea eternă a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Ne gândim că vom fi bucuroşi sau mulţumiţi când devenim bogaţi, doar ca să descoperim că ele nu aduc nimic, doar plăceri trecătoare. Adevărata măsurare a bucuriei sau mulţumirii este una eternă. Vei găsi adevărata buncurie dacă îţi vei pune bogăţiile eterne mai presus de bogăţiile pământeşti.

17:15 David a crezut în viaţa de după moarte. Există versete importante în Vechiul Testament care susţin această concepţie că „treaz“ se referă la speranţa în înviere. Unele dintre ele sunt: Iov 19:25-27; Psalmii 11:7; 49:15; 73:23; 139:17, 18; Isaia 26:19; şi Daniel 12:2, 13.

 

Iov 19-20 January 24, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 11:07 am
Tags: , , , , , , , ,

19:3-5 Este ușor să subliniezi greșelile și păcatele altora. Prietenii lui Iov l-au acuzat de păcatul care l-a făcut să se simtă vinovat, nu l-au încurajat sau corectat. Dacă simţim că trebuie să prevenim pe cineva, ar trebui să fim siguri că ne confruntăm cu persoana deoarce o iubi, nu pentru că suntem contrariaţi, deranjaţi sau căutăm să-l învinuim,

19:6 Iov a simţit că Dumnezeu l-a tratat ca un vrăjmaş atunci când, de fapt, Dumnezeu a fost prietenul lui şi s-a gândit foarte mult la el (1:8; 2:3). În mijlocul dificultăţii, Iov a arătat spre persoana greşită. Acesta a fost Satan, nu Dumnezeu, care era duşmanul lui Iov. Majoritatea israeliţilor cred că atât binele, cât şi răul vin de la Dumnezeu; de asemenea, ei gândesc că oamenii sunt răsplătiţi pentru propriile lor destine. Dar puterea răului pierde în cadrul lumii pentru multa suferinţă pe care o experimentăm.

19:25-27 Din inima cărţii lui Iov vine sunetul afirmaţiei lui de încredere:„Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte.“ În Israelul antic un răscumpărător era un membru al familiei care cumpăra calea robului spre libertate sau care avea grijă de văduvă (vezi Rut 3:1). Ce credinţă extraordinară a avut Iov, mai ales în lumina faptului că el nu a ştiut de conferinţa dintre Dumnezeu şi Satan. Iov s-a gândit că Dumnezeu a adus toate aceste dezastre asupra lui! Făcând faţă morţii şi decăderii, Iov încă se aştepta ca să-L vadă pe Dumnezeu – şi el se aştepta să se întâmple în trupul lui. Când cartea lui Iov a fost scrisă, Israel nu avea o doctrină bine dezvoltată despre înviere. Deşi Iov s-a luptat cu ideea că Dumnezeu era împotriva lui, el a crezut hotărât că în final Dumnezeu va fi în spatele lui. Această durere a fost aşa de puternică încât Iov a devenit unul dintre primii care au vorbit despre învierea trupului (vezi, de asemenea, Psalmul 16:10; Isaia 26:19; Daniel 12:2, 13).

19:26 Unele traduceri ale Bibliei spun: „Atunci chiar şi fără trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu“, aceasta nu se potriveşte bine cu 19:27, unde Iov spune că el Îl va vedea pe Dumnezeu cu proprii lui ochi. Mulţi traducători de astăzi sunt de acord că cea mai bună traducere este: „în trupul meu Îl voi vedea pe Dumnezeu“. În situaţia lui Iov, acest lucru părea improbabil că se va întâmpla, în trupul lui, să-L vadă pe Dumnezeu. Şi acest lucru este doar punctul credinţei lui Iov! El a fost încrezător că dreptatea lui Dumnezeu va triumfa, chiar dacă va fi nevoie de o minune cum e învierea ca să se împlinească.

20:1 Discursul lui Ţofar descoperă din nou presupunerea sa falsă, deoarece el îşi bazează argumentele pur şi simplu pe ideea că Iov a fost un ipocrit rău. Ţofar spune că dacă Iov ar fi fost bun pentru o perioadă, el nu ar fi trăit în dreptate, aşa că Dumnezeu i-a luat bogăţia. Potrivit cu Ţofar, calamităţile lui Iov dovedesc răutatea lui.

20:6, 7 Deşi Ţofar a greşit în acest şuvoi de cuvinte împotriva lui Iov, el a avut dreptate când a vorbit despre sfârşitul ultim al oamenilor răi. În primul rând, păcatul pare agreabil şi atractiv. Minţind, furând sau asuprind pe alţii adesea aduce durere remporară pentru cei care practică aceste păcate. Unii chiar trăiesc mult timp cu durerea obţinută prin mijloace necinstite. Dar la final, dreptatea lui Dumnezeu va triumfa. Ceea ce i-a scăpat lui Ţofar a fost că judecata pentru aceste păcate poate nu vine în toată viaţa păcătosului. Pedepsirea poate fi amânată până la ultima judecată, când păcătoşii vor fi aruncaţi definitiv departe de Dumnezeu. Nu trebuie să fim impresionaţi de succesul sau puterea oamenilor răi. Judecata lui Dumnezeu asupra lor este sigură.

 

Psalmul 8 January 17, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 12:21 am
Tags: , , , , , ,

8:1 Fragmente din acest psalm sunt citate în Noul Testament ca aplicare la Cristos (1 Corinteni 15:27; Evrei 2:6-8). Isus a devenit un bărbat care era un pic mai mic decât un înger (8:5) şi El îi va învia pe toţi care cred în El mai presus de îngeri atunci când El va veni să domnească peste ceruri şi pământ nou. Isus este singurul este singurul om care l-a reflectat perfect imaginea lui Dumnezeu (Galateni 2:20; Coloseni 1:15).

8:2 Copiii sunt capabil să se încreadă şi să-L laude pe Dumnezeu fără îndoieli sau revervă. În timp ce îmbătrânim, aflăm acest lucru tot mai dificil să-l practicăm. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi dea o atitudinea ca a unui copil, eliminând aceste bariere ca să ai o umblare mai profundă cu El.

8:3-5 Când ne uităm la minunile creaţiei, ne minunăm de modul în care Dumnezeu a putut fi preocupat de oameni care L-au dezamăgit în mod constant. Totuşi Dumnezeu ne-a creat puţin mai prejos decât pe Sine. Data viitoare când pui sub semnul întrebării preţul tău ca şi persoană sau te simți jos, amintește-ți că Dumnezeu te-a considerat a fi foarte valoros. Noi avem un mare preţ deoarece noi purtăm semnătura Creatorului (vezi Genesa 1:26, 27). Deoarece Dumnezeu a declarat deja cât de preţioşi suntem pentru El, noi putem fi liberi faţă de sentimentele de inutilitate.

8:3, 4 Ca să onorăm maiestatea lui Dumnezeu, noi trebuie să ne vedem pe noi înşine în lumina măreţiei lui. Când ne uităm la creaţie, ne simţin mici în comparaţie cu ea. Smerenia înseamnă onoarea corespunzătoare pentru Dumnezeu, nu auto-dezaprobvare.

8:6 Dumnezeu a dat omenirii o autoritate extraordinară – de a fi responsabilă de întregul pământ. Dar cu o mare autoritate vine marea responsabilitate. Dacă avem un animal de companie, noi avem autoritatea de a facem tot ce dorim, dar de asemenea, noi avem responsabilitatea să-l hrănim şi să-i purtăm de grijă în sănătate și în boală. Cum tratezi tu creația lui Dumnezeu? Foloseşte-ţi resursele cu înţelepciune pentru că Dumnezeu deţine răspunderea ta pentru administraţia ta.