DevotionTime

Iov 25-26 January 27, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:37 pm
Tags: , , , , , ,

25:1 Ultimul discrus al lui Bildad a fost slăbuţ. A evitat exemplele lui Iov de prosperitate a celor răi. În loc de a încerca să-l refuze pe Iov, Bildad l-a acuzat pe Iov de mândrie deoarece el a susţinut că suferinţa lui nu era rezultatul unui păcat. Iov niciodată nu a susţinut că este fără păcat, ci doar că păcatul lui nu putea fi cauza problemei lui prezente.

25:6 Este important să înţelegi că Bildad, nu Dumnezeu, a numit omul vierme. Fiinţele umane sunt create în imaginea lui Dumnezeu (Genesa 1:26, 27). Psalmul 8:5 spune că omul este „cu puţin mai pe jos decât Dumnezeu“. Bildad se poate să fi folosit o descriere peotică ca să pună în contrast valoarea şi puterea lui Dumnezeu.

26:1 Iov avea o distincţie de a oferi cel mai lung discurs în carte – şase capitole – ţesând împreună imagini ale tainei şi puterii lui Dumnezeu într-un poem minunat al încrederii. Începând cu respingera ultimului răspuns al lui Bildad (Iov 25), apoi Iov i-a spus lui Bildad şi prietenilor lui că ei probabil nu ştiu totul despre Dumnezeu. Înţelepciunea nu-şi are originea în această viaţă sau în mintea umană – vine din Dumnezeu (28:27, 28). Iov îşi apără viaţa dreaptă şi onestă. În timp ce a recunoscut că el nu este perfect, Iov susţine că motivaţiile sale sunt corecte.

26:2-4 Cu un mare sarcasm, Iov a atacat comentariile prietenilor săi. Explicaţiile lor teologice au eşuat să aducă vreun ajutor deoarece ei nu erau capabili să transforme cunoştinţele lor într-un sfat util. Când avem de a face cu oamenii, este mult mai important să-i iubim şi să-i înţelegem mai mult decât să-i analizăm sau să le dăm sfaturi. Compasiunea produce rezultate mai măreţe decât critica sau învinuirea.

Advertisements
 

Iov 3-4 January 14, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:02 am
Tags: , , , , , , , , ,

3:1 Răspunsul lui Iov la cel de-al doilea test – nenorocirea fizică – a fost într-un contrast puternic cu atitudinea lui după primul test (1:20-22). Iov încă nu l-a blestemat pe Dumnezeu, dar el a blestemat ziua lui de naştere. El a simţit că ar fi fost mai bine să nu se fi născut decât să fie uitat de Dumnezeu. Iov a fost zbuciumat emoţional, fizic şi spiritual; suferinţa lui a fost omniprezentă şi adâncă.

3:11 Iov a experimentat o durere fizică extraordinară precum şi durerea pierderii familiei şi posesiunilor. El nu poate fi învinuit pentru că dorea să moară. Durerea lui Iov l-a pus la răscrucea credinţei sale, nimicind multe neînţelegeri despre Dumnezeu (El a promis că te va îmbogăţi, că te va ţine întotdeauna departe de probleme sau că îi va proteja pe cei dragi nouă). La punctul del mai mare al disperării sale, Iov fost condus înapoi la bazele credinţei lui în Dumnezeu. El a avut doar două opţiuni: (1) el putea să-l blesteme pe Dumnezeu şi să renunţe sau (2) el putea să se încreadă în Dumnezeu şi să atragă putere de la El ca să continue.

3:23-26 Iov a avut grijă să nu se închine posesiunilor materiale, ci să se închine doar lui Dumnezeu. Acum el a fost copleşit de camalităţi care au batjocorit toate precauţiile lui şi el a plâns în legătură cu durerea lui care a venit în ciuda trării lui drepte. Toate principiile după care a trăit el au fost fărâmiţate şi Iov a început să-şi piardă perspectiva. Durerea şi încercarea, fie de durată, fie temporară, nu distruge scopul real al vieţii (Eclesiastul 3:11). Viaţa nu este dată pur şi simplu pentru bucurie şi împlinire personală, ci în primul rând pentru a da glorie şi onoare lui Dumnezeu. Valoarea şi înţelesul vieţii nu sunt bazate pe ce simţim, ci pe o realitate care nu poate fi anulată – Dumnezeu ne iubeşte. Nu înţelege greşit că dacă Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat, El nu va permite să suferim. De fapt, opusul poate fi adevărat. Nu există o relaţie între nivelul suferinţei tale şi măsura dragostei lui Dumnezeu (Romani 8:398, 39).

4:1 Elifaz a pretins că era un om cu cunoştinţe mari (4:12; 5:27); tot ce a spus el a fost bazat pe experienţa sa personală (4:8; 5:27). El a argumentat că suferinţa este un rezultat direct al păcatului şi că dacă Iov îşi va mărturisi păcatul, suferinţa lui va lua sfârşit. Elifaz a văzut suferinţa ca pedeapsa lui Dumnezeu care ar trebui să fie binevenită cu scopul de a aduce o persoana înapoi la Dumnezeu. În unele cazuri, desigur, acest lucru poate fi adevărat (Galateni 6:7, 8), dar acest lucru nu era adevărat cu privire la Iov. Deşi Elifaz a avut multe comentari bune şi adevărate, el a făcut trei ipoteze greşite: (1) o persoană bună şi inocentă nu suferă niciodată; (2) acel care suferă sunt pedepsiţi pentru păcatele lor din trecut; şi (3) Iov, deoarece suferea, a făcut ceva greşit în ochii lui Dumnezeu.

4:7, 8 O parte din ce a zis Elifaz este adevărat şi o parte este fals. Este adevărat că acei care promovează păcatul şi necazul vor fi pedepsiţi în cele din urmă; este fals că oricine este bun şi inocent nu va suferi niciodată. Toate materialele scrise şi citate din Biblie sunt acolo prin alegerea lui Dumnezeu. Unele sunt acolo ca înregistrare a ceea ce au spus sau făcut oamenii, dar nu ca un exemplu de urmat. Păcatele, înfrângerile, gândurile rele şi neînţelegerile despre Dumnezeu sunt parte a Cuvântului inspirat în mod divin, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să urmăm exemplele greşite doar pentru că ele sunt în Biblie. Biblia ne oferă învăţături şi exemple a ceea ce ar trebui să facem, precum şi ce nu ar trebui să facem. Comentariile lui Elifaz sunt un exemplu a ceea ce ar trebui să evităm să facem – tendinţa de a produce ipoteze false despre alţii bazate pe propria noastră experienţă.

4:13 Viziunea lui Elifaz putea fi un simplu vis sau putea fi o viziune supranaturală. Deşi Elifaz a pretins că viziunea lui este de o inspiraţie divină, existp îndoială că aceasta vine de la Dumnezeu (42:7). Indiferent de sursa viziunii, ea este rezumată în 4:17. La suprafaţă, această declaraţie este complet adevărată – un simplu om nu se poate compara cu Dumnezeu şi nu ar trebui să încerce să-L întrebe pe Dumnezeu cu privire la motivele şi acţiunile Sale. Totuşi, Elifaz a luat acest gând şi l-a expus mai târziu exprimându-şi propriile opinii. Concluzia lui (5:18) arată o vedere foarte limitată a motivului pentru care suferă Iov. Este uşor pentru învăţători, consilieri şi prieteni bine intenţionaţi să înceapă cu un fragment din adevărul lui Dumnezeu, dar să încheie cu înţelepciunea omenească.

4:18, 19 Într-adevăr fac îngerii greşeli? Aminteşte-ţi că Elifaz a vorbit, nu Dumnezeu, aşa că noi trebuie să fim atenţi în legătură cu clădirea cunoştinţelor noastre despre lumea spirituală din opiniile lui Elifaz. În plus, cuvântul tradus „greşeală“ este folosit doar aici şi înţelesul lui este neclar. Putem salva credibilitatea lui Elifaz spunând că el avea în vedere îngerii căzuţi, dar acest pasaj nu are în vedere învăţătura despre îngeri. Ceea ce a spus Elifaz este că fiinţele umane căzute sunt mult sub Dumnezeu şi îngeri. Elifaz a avut dreptate cu privire la măreţia lui Dumnezeu, dar el nu a înţeles scopurile mai măreţe ale lui Dumnezeu în ceea ce priveşte suferinţa.