DevotionTime

Eclesiastul 7-8 March 24, 2011

7:1-4 Acestea par să contrarieze sfatul precedent al lui Solomon cu privire la mâncare, băutură și a fi vesel – să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Noi ne bucurăm de ceea ce avem atunci când putem, dar realizăm că nenorocirea își face apariția. Nenorocirea ne amintește că viața este scurtă, ne învață să trăim înțelept și perfecționează caracterul nostru. Creștinismul și iudaism văd valoare în suferință și durere. Religiile răsăritene încearcă să scape de ea, grecii și romanii o disprețuiesc, dar creștinii și iudeii o văd ca un foc care curăță. Mulți suntem de acord că învățăm mai multe despre Dumnezeu din vremurile dificile decât din vremurile fericite. Încerci să eviți suferința și durerea cu orice preț? Privește durerea și încercarea ca oportunități mari ca să înveți despre Dumnezeu.

7:2, 4 Mulți oameni evită să se gândească la moarte, refuză să-i facă față și ezită să participe la funerarii. Solomon nu ne încurajează să gândim morbid, dar știe că este de ajutor uneori să ne gândim la moarte. Acest lucru ne amintește că există încă vreme pentru schimbare, timp ca să examinăm direcția vieților noastre și timp ca să ne mărturisim păcatele și să găsim iertare de la Dumnezeu. Deoarece fiecare va mori cândva, este de înțeles să-ți planifici dinainte să experimentezi mila lui Dumnezeu mai degrabă decât dreptatea Sa.

7:5, 6 Ți s-a făcut vreodată un compliment știind că nu este potrivit și numai o încercare să te flateze? Unii oameni ar dori mai degrabă să se simtă bine decât să știe adevărul. Complimentele plăcute adesea sunt evaluate mai mult ca informații utile (Proverbe 27:6). Solomon ne amintește că este mult mai bine să ne confruntăm cu criticismul sincer decât să ne tăvălim în complimente prostești.

7:8, 9 Ca să finalizezi ceea ce ai început este nevoie de muncă grea, călăuzire înțeleaptă și auto-disciplină. Oricine cu viziune poate începe un proiect mare. Dar viziunea fără înțelepciune adesea duce la proiecte și scopuri nefinalizate.

7:23-25 Solomon, cel mai înțelept om din lume, ne mărturisește cât de dificil este să acționezi și să gândești înțelept. El pune accentul că indiferent de cât de multe știi, întotdeauna există mistere pe care nu le vom înțelege niciodată. Așa că gândindu-te că ai destulă înțelepciune este un semn sigur că nu ai.

8:1 Înțelepciunea este abilitatea să vezi viața din perspectiva lui Dumnezeu și apoi să știi cea mai bună cale a acțiunii pe care o faci. Mulți suntem de acord că înțelepciunea este o calitate valoroasă, dar cum putem să o dobândim? În Proverbe 9:10, noi învățăm că putem începe să găsim înțelepciune prin reverență și teamă de Dumnezeu. Totuși, înțelepciunea este un rezultat al cunoașterii și încrederii în Dumnezeu, nu o cale de a-L găsi pe Dumnezeu. Știindu-L pe Dumnezeu, ne va determina să înțelegem și să împărtășim această cunoaștere cu alții.

8:11 Dacă Dumnezeu nu ne pedepsește imediat, nu trebuie să presupunem că Lui nu-i pasă sau că păcatul nu are consecințe. Cât de ușor este să păcătuiești când nu simți o dată consecințele. Când un copil face ceva greșit și nu este descoperit, cât de ușor va fi pentru el să facă din nou. Dar Dumnezeu știe orice rău pe care îl comitem, și într-o zi va trebui să răspundem pentru tot ceea ce am făcut (12:14).

8:12-14 Prezentarea lui Solomon, deși pesimistă, totuși ne arată că viața este în cele din urmă mai bună cu Dumnezeu. Prezența Lui nu ne ferește de toate problemele, ci ne garantează că vom avea puterea Lui atunci când ne vom întâlni cu nenorocirea. Atât destinul nostru veșnic, cât și încercările noastre prezente sunt în mâinile lui.

8:16, 17 Chiar dacă el a avut acces la toată înțelepciunea lumii, cel mai înțelept om va cunoaște foarte puțin. Există întotdeauna mai multe întrebări decât răspunsuri în viață. Permiți faptului că nu știi totul despre viitor să distrugă bucuria pe care Dumnezeu vrea să ne dea astăzi?

 

Evrei 6 March 13, 2011

6:1, 2 Certitudinile de bază sunt esenţiale pentru toţi credincioşii. Aceste principii că toţi creştinii trebuie să includă cunoşterea căinţei, botezului, credinţei etc. Noi trebuie să mergem mai departe spre o teologie mai completă, spre o înţelegere mai profundă a credinţei. Şi acest lucru este ceea ce autorul intenţionează să facă (6:3). Creştinii ar trebui să-i înveţe pe noii creştini bazele, şi apoi, acţionând pe baza a ceea ce ştiu, ar trebui să înveţe chiar mai multe din Cuvântul lui Dumnezeu.

6:3 Aceşti creştini aveau nevoie să meargă înainte în înţelegerea lui Cristos ca cel mai bun Mare Preot şi împlinirea tuturor profeţiilor Vechiului Testament. Mai degrabă decât să argumenteze despre meritele respective ale iudaismului şi creştinismului, ei aveau nevoie să depindă de Cristos şi viaţa eficientă din partea Lui.

6:4-6 În primul secol, un păgân care cerceta creştinismul şi apoi se întorcea înapoi la păgânism se rupea în mod clar de biserică. Dar pentru creştinii evrei care decideau să se întoarcă la iudaism, ruperea era mai puţin evidentă. Stilul lor de viaţă rămânea aproape neschimbat. Dar prin întoarcerea deliberată de la Cristos, ei se desmoşteneau pe sine însuşi de iertarea lui Dumnezeu. Acei care perseverau în credinţă erau adevăraţi sfinţi; acei care continuau să-L respingă pe Cristos erau necredincioşi, indiferent de modul în care se comportau ei.

6:6 Unii cred că acest verset se referă la credincioşii care s-au întors de la salvarea lor. Alţii cred că acesta se referă la necredincioşii care au fost aproape de mântuire, apoi s-au întors înapoi. Ambele căi, acei care L-au respins pe Cristos nu vor fi salvaţi. Cristos a murit o dată pentru toţi. El nu va fi crucificat din nou. În afară de crucea Sa, nu există altă cale de mântuire. Dar autorul nu crede cu adevărat că cititorii săi sunt în pericolul ratării mântuirii (vezi 6:9).

6:7, 8 Pământul care produce roade bune primeşte purtare de grijă, dar pământul care produce spini şi mărăcini va fi ars astfel încât fermierul să o poată lua de la început. Viaţa unui creştin neroditor sfârşeşte sub condamnarea lui Dumnezeu. Noi nu suntem mântuiţi prin fapte sau obiceiuri, dar ceea ce facem este mărturia credinţei noastre. Fiind roditor pentru Cristos este o treabă serioasă.

6:12 Speranţa îi ţine pe creştini departe de a se simţi slabi sau de a deveni plictisiţi. Ca şi un atlet, antrenarea grea sau alergarea bună, amintesc de răsplătirile care ne aşteaptă înainte (Filipeni 3:14).

6:15 Avraam a aşteptat răbdător – au trecut 25 de ani de când Dumnezeu i-a promis un fiu (Genesa 17:16) până la naşterea lui Isaac (Genesa 21:1-3).

6:17 Promisiunile lui Dumnezeu sunt neschimbabile şi demne de încredere deoarece Dumnezeu este neschimbabil şi demn de încredere. Când Dumnezeu a promis lui Avraam un fiu, El a făcut un legământ în propriul Său nume. Legământul a fost la fel de bun ca şi numele Său, şi numele Său a fost la fel de bun ca natura Sa divină.

6:18, 19 Dumnezeu întrupează tot adevărul, şi totuşi El nu poate minţi. Deoarece Dumnezeu este adevăr, tu poţi fii în siguranţă în promisiunile Lui; nu trebuie să te îngrijorezi dacă El îşi va schimba planurile. Pentru căutătorii adevăraţi care vin la Dumnezeu cu credinţă, Dumnezeu le oferă o promisiune necondiţionată a acceptării. Când îi ceri lui Dumnezeu cu toată generozitatea, sinceritatea şi onestitatea inimii să te salveze din păcatele tale, El o va face. Această garanţie ar trebui să-ţi ofere curaj şi speranţă.

6:19, 20 Perdeaua se referă în text la a despărţi intrarea în Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor, cele două încăperi interioare ale Cortului Întâlnirii. Această perdea prevenea pe oricine de la a intra, a se uita înăuntru sau chiar de a arunca o privire trecătoare în interiorul Sfintei Sfintelor (vezi şi 9:1-8). Marele Preot putea intra în Sfânta Sfintelor doar o dată pe an ca să stea înaintea prezenţei lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele întregii naţiuni. Dar Cristos este în prezenţa lui Dumnezeu tot timpul, nu doar o dată pe an, ca şi Marele Preot care putea să pledeze pentru noi.

 

Date generale – EVREI March 7, 2011

Filed under: Overviews — DevotionTime @ 11:58 am
Tags: , ,

Scop: să prezinte suficienţa şi superioritatea lui Cristos

Autor: Pavel, Luca, Barnaba, Apolo, Sila, Filip, Priscila şi alţii au fost sugeraţi deoarece numele autorului nu este oferit în textul biblic. Oricine vorbeşte lui Timotei ca „frate“ (13:23).

Destinatari: creştinii evrei care probabil s-au întors la iudaism, probabil datorită imaturităţii, datorită lipsei de înţelegere a adevărurilor biblice. Ei par a fi „a doua generaţie“ de creştini (2:3).

Data scrierii: probabil înaintea distrugerii Templului din Ierusalim în 70 î.Hr., întrucât se face referire la sacrificii şi ceremonii religioase în această carte, dar nu se menţinează distrugerea Templului.

Cadru: aceşti creştini evrei probabil erau în cursul unei persecuţii aspre, atât socială, cât şi fizică, de la evrei până a romani. Cristos nu s-a întors ca să-şi stabilească Împărăţia şi oamenii aveau nevoie să fie asiguraţi că creştinismul era adevărat şi că Isus este cu adevărat Mesia.

Verset-cheie: „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte“ (1:3).

Oameni cheie: bărbaţii şi femeile credinţei din Vechiul Testament (capitolul 11)

Trăsături speciale: deşi Evrei este numită „o scrisoare“ (13:22), are forma şi conţinutul unei predici.