DevotionTime

Eclesiastul 9-10 March 25, 2011

9:5, 10 Când Solomon spune că morții nu știu nimic și acolo în moarte nu există muncă, planuri, cunoaștere sau înțelegere, el nu compară viața cu cea de după moarte, ci viața și moartea. O dată ce mori, nu poți schimba ceea ce ai făcut sau să planifici dintr-odată să devii o persoană mai bună. Învierea la o viață nouă după moarte era un concept confuz pentru credincioșii Vechiului Testament. Acesta s-a clarificat doar după învierea lui Cristos din moarte.

9:7-10 Considerând incertitudinile viitorului și certitudinea morții, Solomon ne recomandă să ne bucurăm de viață ca și un cadou din partea lui Dumnezeu. Se poate că el critică pe cei care amână toate plăcerile prezente pentru a acumula bogăție, mai mult ca acei care sunt prinși în cursa zilei de astăzi. Solomon întreabă: „Ce este cu adevîrat valoros în averea ta?“ Este important să ne bucurăm de cadourile lui Dumnezeu atunci când suntem capabil, deoarece viitorul este așa de nesigur.

9:9 De asemenea, Solomon a scris un proverb despre căsătorie: „Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul“. (Proverbe 18:22). Cât de trist este să fii căsătorit și să nu fie apreciat și să te bucuri de binecuvântările pe care ți le dă Dumnezeu.

9:11 Nu este dificil să te gândești la casurile unde cel mai rapid sau cel mai puternic nu câștigă, înțeleptul rămâne sărac și expertul nu este recunoscut pentru talentele sale. Unii văd astfel de exemple și numesc viața necorectă și au dreptate. Omenirea are o viață strâmbă, făcând exact ce nu a intenționat Dumnezeu. Solomon încearcă să reducă așteptările noastre despre această lume imperfectă. Cartea Proverbelor pune accentul pe modul în care lucrurile ar trebui să lucreze dacă toată lumea ar trăi corect; Eclesiastul ne spune că se întâmplă adesea mai puțin decât în lumea perfectă. Trebuie să ne ținem perspectivele aducându-ne aminte că trăim într-o lume decăzută.

9:15-18 Societatea noastră onorează bogăția, atracția și succesul mai presus decât înțelepciunea. Este trist să vezi oameni luptându-se să pară importanți în ochii oamenilor în timp ce-și ruinează relația cu Dumnezeu.

10:5-9 Descriind aceste circumstanțe care nu sunt corecte sau care nu au sens, Solomon spune că înțelepciunea singură nu poate aduce dreptate. Solomon continuă să clădească pe concluzia lui că tot ce avem (de la înțelepciune pănâ la bogății) este nimic fără Dumnezeu. Și oricât de puțin am avea, atunci când îl folosește Dumnezeu, devine tot ce am fi putut vrea vreodată.

10:10 Încercând să faci orice fără să ai cele necesare este ca și cum ai toca cu un topor uzat. Dacă uneltele tale sunt uzate, ascute-le ca să faci o treabă mai bună. În mod similar, dacă îți lipsesc abilități, ar trebui să le ascuți prin pregătire si practică. În fiecare situație, ascuțirea toporului înseamnă recunoașterea locului unde există o problemă, dobândirea sau netezirea abilităților (sau uneltelor) ca să facă o treabă mai bună și apoi să iasă afară și să lucreze. Găsește porțiunile din viața ta unde „toporul“ tău este uzat și ascute-ți abilitățile astfel încât să poți fi mai activ pentru lucrarea lui Dumnzeu.

10:16-19 Atunci când evreii aveau lideri imaturi și iresponsabili, națiunea lor cădea. Cărțile 1 și 2 Împărați descriu declinul împărățiile atunci când liderii au fost preocupați doar de ei înșiși. Versetul 18 punctează problema de bază a acestor lideri egoiști – lenea.

10:19 Liderii conducători, oamenii de afaceri, familiile, chiar și bisericile sunt prinși în capcana de a gândi că banii sunt răspunsul la orice problemă. Scriptura recunoaște că banii sunt necesari pentru supraviețuire, dar ne avertizează împotriva iubirii de bani (vezi Matei 6:24; 1 Timotei 6:10; Evrei 13:5). Banii sunt periculoși deoarece ne păcălesc să gândim că bogăția este cea mai ușoară cale de a avea tot ce vrei. Iubirea de bani este păcătoasă deoarece noi ne încredem în ei, mai degrabă decât în Dumnezeu, ca să ne rezolve problemele.

 

Eclesiastul 7-8 March 24, 2011

7:1-4 Acestea par să contrarieze sfatul precedent al lui Solomon cu privire la mâncare, băutură și a fi vesel – să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Noi ne bucurăm de ceea ce avem atunci când putem, dar realizăm că nenorocirea își face apariția. Nenorocirea ne amintește că viața este scurtă, ne învață să trăim înțelept și perfecționează caracterul nostru. Creștinismul și iudaism văd valoare în suferință și durere. Religiile răsăritene încearcă să scape de ea, grecii și romanii o disprețuiesc, dar creștinii și iudeii o văd ca un foc care curăță. Mulți suntem de acord că învățăm mai multe despre Dumnezeu din vremurile dificile decât din vremurile fericite. Încerci să eviți suferința și durerea cu orice preț? Privește durerea și încercarea ca oportunități mari ca să înveți despre Dumnezeu.

7:2, 4 Mulți oameni evită să se gândească la moarte, refuză să-i facă față și ezită să participe la funerarii. Solomon nu ne încurajează să gândim morbid, dar știe că este de ajutor uneori să ne gândim la moarte. Acest lucru ne amintește că există încă vreme pentru schimbare, timp ca să examinăm direcția vieților noastre și timp ca să ne mărturisim păcatele și să găsim iertare de la Dumnezeu. Deoarece fiecare va mori cândva, este de înțeles să-ți planifici dinainte să experimentezi mila lui Dumnezeu mai degrabă decât dreptatea Sa.

7:5, 6 Ți s-a făcut vreodată un compliment știind că nu este potrivit și numai o încercare să te flateze? Unii oameni ar dori mai degrabă să se simtă bine decât să știe adevărul. Complimentele plăcute adesea sunt evaluate mai mult ca informații utile (Proverbe 27:6). Solomon ne amintește că este mult mai bine să ne confruntăm cu criticismul sincer decât să ne tăvălim în complimente prostești.

7:8, 9 Ca să finalizezi ceea ce ai început este nevoie de muncă grea, călăuzire înțeleaptă și auto-disciplină. Oricine cu viziune poate începe un proiect mare. Dar viziunea fără înțelepciune adesea duce la proiecte și scopuri nefinalizate.

7:23-25 Solomon, cel mai înțelept om din lume, ne mărturisește cât de dificil este să acționezi și să gândești înțelept. El pune accentul că indiferent de cât de multe știi, întotdeauna există mistere pe care nu le vom înțelege niciodată. Așa că gândindu-te că ai destulă înțelepciune este un semn sigur că nu ai.

8:1 Înțelepciunea este abilitatea să vezi viața din perspectiva lui Dumnezeu și apoi să știi cea mai bună cale a acțiunii pe care o faci. Mulți suntem de acord că înțelepciunea este o calitate valoroasă, dar cum putem să o dobândim? În Proverbe 9:10, noi învățăm că putem începe să găsim înțelepciune prin reverență și teamă de Dumnezeu. Totuși, înțelepciunea este un rezultat al cunoașterii și încrederii în Dumnezeu, nu o cale de a-L găsi pe Dumnezeu. Știindu-L pe Dumnezeu, ne va determina să înțelegem și să împărtășim această cunoaștere cu alții.

8:11 Dacă Dumnezeu nu ne pedepsește imediat, nu trebuie să presupunem că Lui nu-i pasă sau că păcatul nu are consecințe. Cât de ușor este să păcătuiești când nu simți o dată consecințele. Când un copil face ceva greșit și nu este descoperit, cât de ușor va fi pentru el să facă din nou. Dar Dumnezeu știe orice rău pe care îl comitem, și într-o zi va trebui să răspundem pentru tot ceea ce am făcut (12:14).

8:12-14 Prezentarea lui Solomon, deși pesimistă, totuși ne arată că viața este în cele din urmă mai bună cu Dumnezeu. Prezența Lui nu ne ferește de toate problemele, ci ne garantează că vom avea puterea Lui atunci când ne vom întâlni cu nenorocirea. Atât destinul nostru veșnic, cât și încercările noastre prezente sunt în mâinile lui.

8:16, 17 Chiar dacă el a avut acces la toată înțelepciunea lumii, cel mai înțelept om va cunoaște foarte puțin. Există întotdeauna mai multe întrebări decât răspunsuri în viață. Permiți faptului că nu știi totul despre viitor să distrugă bucuria pe care Dumnezeu vrea să ne dea astăzi?

 

Evrei 7 March 14, 2011

Filed under: Dailies,Evrei — DevotionTime @ 12:43 am
Tags: , , , , , , ,

7:1 Melhisedec înseamnă „împăratul dreptăţii“ şi Salem înseamnă „pace“.

7:2 Scriitorul cărţii Evrei a folosit această istorisire ca să ne arate că există cineva mai mare decât Avraam, tatăl naţiunii evreilor, şi Levi (descendentul lui Avraam). Totuşi, preoţia ebraică (formată din descendenţii lui Levi) a fost inferioară preoţiei lui Melhisedec (un model al preoţiei lui Cristos).

7:3-10 Melhisedec a fost un preot al Dumnezeu celui Preaînalt. El era preot pentru totdeauna (Psalmul 110:4) deoarece preoţia sa nu a fost notată de la început până la final – el a fost preot al lui Dumnezeu în Salem (Ierusalim) cu mult timp înaintea naţiunii lui Israel şi înainte ca să înceapă sistemul levitic.

7:11-16 Rolul de Mare Preot al lui Cristos a fost superior oricărui preot al lui Levi, deoarece Mesia a fost preotul de cel mai mare rang (Psalmul 110:4). Jertfele animale se repetau şi ofereau doar iertare temporară; jertfa lui Cristos a fost oferită o dată şi oferă iertare totală şi permanentă. Sub noul legământ, preoţia leviţilor a fost anulată în favoarea rolului lui Cristos ca Mare Preot.

7:18, 19 Legea nu a fost proiectată să salveze oameni, ci să descopere păcatul (vezi Romani 3:20; 5:20) şi să arate spre Cristos (vezi Galateni 3:4, 25). Mântuirea vine prin Cristos, a cărui sacrificiu aduce iertare pentru păcatele noastre.

7:22-24 Acest nou aranjament este de asemenea numit noul legământ sau noul testament. Este nou deoarece ne permite să mergem direct la Dumnezeu prin Cristos, fără să ne mai bazăm pe jertfele animale şi preoţii să asigure iertarea lui Dumnezeu. Acest nou legământ este mai bun deoarece, în timp ce preoţii mor, Cristos trăieşte pentru totdeauna. Preoţii şi jertfele nu pot salva oameni, ci doar Cristos mântuieşte cu adevărat.

7:25 Ce înseamnă că Isus este capabil să ne mântuiască definitiv? Nimeni altcineva nu poate adăuga la ceea ce face Isus ca să ne salveze; păcatele din trecut, prezent şi viitor sunt toate iertate şi Isus este cu Tatăl ca un semn că păcatele noastre sunt iertate. Dacă eşti creştin, aminteşte-ţi că Cristos a plătit preţul pentru păcatele tale o dată pentru toate. (Vezi de asemenea 9:25, 26.)

7:25 Ca şi Mare Preot al nostru, Cristos este apărătorul nostru, mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Marele Preot al Vechiului Testament a venit înaintea lui Dumnezeu o dată pe an ca să invoce iertare pentru păcatele naţiunii; Cristos face intervenţii continue înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Prezenţa lui Cristos în cer cu Tatăl ne asigură că păcatele noastre au fost plătite şi iertate (vezi Romani 8:33, 34; Evrei 2:17, 18; 4:15, 16).

7:25 În vremurile Vechiului Testament când animalele erau sacrificate, ele erau tăiate în bucăţi, unele părţi spălate, grăsimea ars, sângele stropit şi carnea era fiartă. Sângele cerea ispăşire pentru păcate, şi Dumnezeu accepta sângele animalelor ca să acopere păcatele oamenilor (Levitic 17:11). Deoarece sistemul jertfelor, israeliţii în general ştiau că păcatul costa şi că ei însuşi erau păcătoşi. O problemă cu lumea astăzi este că majoritatea oamenilor nu realizează cât de costisitor a fost pentru Cristos să câştige iertarea noastră – L-a costat propriul sânge (1 Petru 1:18, 19).

7:27 Deoarece Isus a murit o dată pentru totdeauna, El a încheiat toate sacrificiile. El a iertat păcatele – trecute, prezente şi viitoare. Evreii nu aveau nevoie să se întoarcă înapoi la vechiul sistem deoarece Cristos, jertfa perfectă, a încheiat lucrarea de răscumpărare. Nu ai nevoie să cauţi altă cale de iertare a păcatelor – Cristos este jertfa finală pentru tine.

7:28 Aceste versete ajută să explice de ce Isus a murit. În timp ce înţelegem mai bine sistemul jertfelor evreilor, vedem că moartea lu Isus a slujit ca un legământ perfect pentru păcatele noastre. Moartea sa ne aduce viaţă veşnică. Cât de cruzi, cât de reci, cât de încăpăţânaţi sunt acei care refuză să accepte această moarte, cel mai mare cadou al lui Dumnezeu.

 

Evrei 2 March 8, 2011

2:1-3 Ascultarea este un lucru greu. Ea implică minţile, trupurile şi simţurile noastre. Ascultarea de Cristos nu înseamnă pur şi simplu doar auzirea, ci de asemenea, răspunderea în supunere (vezi Iacov 1:22-25). Noi trebuie să perseverăm în ascultarea de Cristos.

2:3 Martorii oculari ai lucrării lui Isus au lăsat moştenire învăţăturile Lui cititorilor acestei cărţi. Aceşti cititori erau a doua generaţie de credincioşi care nu L-au văzut pe Cristos în carne. Ei erau asemenea nouă; noi nu L-am văzut pe Isus în persoană, dar ne bazăm credinţa în Isus pe mărturiile martorului ocular notate în Biblie.

2:3 O temă centrală a cărţii Evrei este că Isus este infinit mai mare decât toţi alţii propuşi însemnaţi pentru Dumnezeu. Credinţa ta anterioară a fost bună, spune autorul cititorilor săi evrei, dar Cristos este incomparabil mai bun. Aşa cum Cristos este mai mare decât îngerii, aşa mesajul Lui este mult mai important decât al lor. Nu-i întoarce spatele lui Cristos în încercarea de a scăpa de problemele tale.

2:4 În care Faptelor Apostolilor, minunile şi darurile Duhului autentifică Evanghelia oriunde este ea predicată (vezi Fapte 9:31-42; 14:1-20). Pavel, care abordează darurile spirituale în Romani 12, 1 Corinteni 12-14 şi Efeseni 4, spune că scopul darurilor spirituale este de a zidi biserica, de a o face mai puternică şi mai matură. Când vedem darurile Duhul într-un persoană sau într-o comunitate, ştim că Dumnezeu este cu adevărat prezent. Aşa cum noi primim darurile Lui, ar trebui să-L recunoaştem şi să-I mulţumim pentru ele.

2:9 Dumnezeu i-a dat în custodie lui Isus totul şi Isus s-a dezvăluit pe Sine nouă. Încă nu-L putem vedea pe Isus domnind peste pământ, dar putem să ni-L imaginăm în slava Lui cerească. Când suntem confuzi cu privire la ziua de mâine şi anxioşi cu privire la viitor, luptă să menţii o imagine clară a lui Isus Cristos – cine este El, ce face El şi ce va face El pentru noi chiar acum. Acest lucru îţi va oferi stabilitate în deciziile tale de zi cu zi.

2:9-10 Bunătatea lui Dumnezeu l-a condus pe Cristos la moartea Sa – ce juxtapunere minunată de idei! Totuşi bunătatea poate şi adesea implică sacrificiu şi durere. Isus nu a venit în lume ca să câştige statut şi putere politică, ci să sufere şi să moară astfel încât noi să putem trăi cu adevărat. Dacă acest lucru este greu de înţeles, probabil este timpul să ne evaluăm propriile motivaţii. Suntem mai interesaţi de putere sau de supunerea faţă de autorităţi, de dominaţie sau de slujire, de a da sau de a primi? Dacă bunătatea, nu egoismul, ne motivează, se poate să avem de suferit.

2:10 Suferinţa lui Isus l-a făcut un lider perfect (vezi 5:8, 9) şi suferinţa noastră poate să ne facă nişte slujitori mai buni ai lui Dumnezeu. Oamenii care cunosc durerea sunt capabili să ajute cu sensibilitate pe acei dintre fraţii şi surorile care suferă. Când suferi, întreabă-te cum poate experienţa ta să te ajute să-L slujeşti pe Cristos mai bine.

2:11-13 Adesea Psalmii privesc înainte spre Cristos şi spre lucrarea Lui în lume. Aici este citat o parte din Psalmul 22, un psalm mesianic. Deoarece Dumnezeu i-a adoptat pe toţi credincioşii ca fiind copiii Lui, Isus îi numeşte fraţii Lui.

2:14 Isus a fost o persoană umană, aşa că El putea muri, putea trece prin aceleaşi ispite cu care ne confruntăm noi şi El putea să fie intermediar între Dumnezeu şi fiinţele umane. El s-a identificat cu noi aşa că noi putem să ne identificăm cu Dumnezeu.

2:14 Prin moarte, Isus a devenit sacrificiul nostru şi ne-a eliberat de la moarte. Prin învierea din morţi, El a înfrânt moartea, vrăjmaşul (vezi Romani 6:5-11; 1 Corinteni 15).

2:14, 15 Moartea şi învierea lui Cristos ne eliberează de frica morţii deoarece moartea a fost înfrântă. Este cineva din cei pe care îi iubeşti care are nevoie de eliberarea de frica morţii pe care doar Cristos o poate da? Toţi cei care trăiesc în groaza morţii ar trebui să aibe oportunitatea de a cunoaşte adevărul despre victoria lui Cristos. Cum poţi împărtăşi această înţelegere cu cei apropiaţi ţie?

2:16, 17 În Vechiul Testament, Marele Preot era un mijlocitor între Dumnezeu şi poporul Său. Slujba lui era să aducă animale ca jertfe în mod regulat potrivit cu legea şi să intervină înaintea lui Dumnezeu pentru păcatele poporului. Isus Cristos este acum Marele Preot al nostru. El o dată pentru totdeauna a plătit pedeapsa pentru toate păcatele noastre prin propria sa moarte sacrifială şi în mod continuu El intervine în credinţa noastră înaintea lui Dumnezeu. Noi suntem izbăviţi de dominaţia păcatului atunci când ne dedicăm în întregime pe noi înşine lui Cristos, să ne încredem complet în ceea ce El face pentru noi.

2:18 Ştiind că Cristos a suferit şi a fost ispitit să ne ajute să trecem prin propria noastră suferinţă. Ştim că El înţelege luptele noastre şi noi credem că El ne ajută să supravieţuim suferinţei şi să învingem ispita. Când te confrunţi cu încercări, vino la Isus! El îţi înţelege nevoile şi este capabil să te ajute (vezi 4:14-16).

 

Iov 17-18 January 22, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 1:08 am
Tags: , , , , ,

17:10 Cei trei prieteni ai lui Iov au avut reputaţia de a fi înţelept, dar Iov a spus că niciunul dintre ei nu a arătat înţelepciune. Dar Dumnezeu susţine cererea lui Iov în 42:7, unde El îi condamnă pe acei oameni pentru descrierea Lui falsă. În mod evident acești oameni au avut o falsă părere despre înțelepciune. Ei au presupus că deoarece ei erau prosperi și aveau succes, Dumnezeu trebuia să fie mulțumit cu modalitatea în care trăiau și gândeau ei. Totuși, Iov le-a spus prietenilor că ei au început cu o idee greşită. Succesul pământesc şi prosteritatea nu dau dovadă de credinţă în Dumnezeu. De asemenea, probleme şi nenorocirile nu dau dovadă de lipsă de credinţă. Oamenii cu adevărat înţelepţi ştiu că înţelepciunea vine doar de la Dumnezeu, nu din succesul sau eşecul uman. Şi oamenii cu adevărat înţelepţi nu-l vor părăsi niciodată pe Dumnezeu. În cele din urmă, Dumnezeu dovedeşte că Iov era mai înţelept decât oricare dintre prietenii lui.

17:15 Iov și-a pierdut orice speranţă de restaurare viitoare a bogăţiei şi familiei şi s-a înfăşurat în gândurile morţii şi restul din nenorocirea şi durerea promise. Răsplătirile despre care vorbeau prietenii lui Iov erau toate legate de această viaţă prezentă. Ei erau tăcuţi cu privire la posibilitatea vieţii după moarte. Noi trebuie să avem grijă să evităm vizualizarea vieţii în termenii acestei lumi prezente, deoarece Dumnezeu promite credinţă care nu se termină în viitor.

18:1 Bildad s-a gândit că știa cum ar trebui să fie condus universul și el vede viața lui Iov ca o ilustrare a consecințelor păcatului. El a respins partea lui Iov din poveste deoarece nu se potrivea cu perspectiva lui asupra vieții. A fost mai ușor pentru Bildad să condamne deoarece greșelile lui erau evidente; totuși, din păcate, adesea noi acționăm în același mod când ideile noastre sunt amenințate.

18:14 „Împăratul spaimelor“ era o figură de stil care se referă la moarte. Bildad a văzut moartea ca un mare devorator (18:13), dar Biblia ne învaţă că Dumnezeu are puterea să înghită chiar şi moartea (Psalmul 49:15; 1 Corinteni 15:55, 56).

18:21 Al doilea discurs al lui Bildad nu era cu nimic diferit de primul, cu excepţia că acesta a fost mai dur, ca şi al lui Elifaz. Când facem faţă dificultăţilor, durerii şi suferinţei, noi putem să ne aşteptăm la bunele intenţii ale lui Bildad să vină şi ele, citând proverbe şi oferind sfaturi şi să nu ne chiar asculte sau să se identifice cu durerea noastră. Mai degrabă decât să caută să înţeleagă, ei oferă răspunsuri lipsite de ajutor şi banale. Când primim astfel de sfaturi inutile, ascultăm politicoşi. Apoi când sortăm sfaturile ajutătoare din cuvintele goale, vorbim cu Dumnezeu despre ce am discutat. Când oferim sfaturi, să evităm cuvintele goale şi cantitative. Este mult mai important să transmitem purtare de grijă şi sprijin decât să ne îngrijorăm cu privire la a spune lucruri drepte.

 

Iov 13-14 January 20, 2011

13:4 Iov i-a comparat pe cei trei prieteni ai săi cu doctorii care nu ştiu ce fac. Ei sunt ca chirurgi pentru ochi care încearcă să facă o operaţie pe cord deschis. Multe din ideile lor despre Dumnezeu sunt adevărate, dar ei nu le-au aplicat la situaţia lui Iov. Aveau dreptate când au spus că Dumnezeu este drept. Aveau dreptate când au zis că Dumnezeu pedepseşte păcatul. Dar ei au greşit să presupună că suferinţa lui Iov era doar o pedeapsă pentru păcatul său. Ei deţineau un principiu corect şi l-au aplicat greşit, ignorând diferenţele imense dintre circumstanţele umane. Noi trebuie să avem grijă şi să fim miloşi în modul în care aplicăm gândurile biblice în vieţile altora.

13:21-24 Iov a fost îndeseobi supărat deoarece Dumnezeu era tăcut, neoferindu-i motive pentru suferinţa sa. Iov a interpretat greşit tăcerea lui Dumnezeu ca respingere, şi încă o dată el a spus că nu suferinţa lui l-a deranjat aşa de mult ca repingerea aparentă (13:21, 22). Totuşi, dacă Dumnezeu i-ar fi dat motive, credinţa lui Iov probabil nu ar fi fost extinsă şi întărită.

14:1 Viaţa este scurtă şi plină de probleme, Iov s-a lamentat în remarcile sale de încheiere. Boala, singurătatea, dezamăgirea şi moartea l-au determinat să spună că viaţa nu este corectă. Totuşi, el se agaţă de singurul adevăr care ne oferă şi nouă speranţă – învierea (14:14, 15). Soluţia lui Dumnezeu pentru o lume nedreaptă este garantarea vieţii împreună cu El pentru totdeauna. Indiferent cât de nedreaptă ţi se pare lumea prezentă, Dumnezeu oferă speranţa de a fi în prezenţa lui pentru totdeauna.

14:7-22 Vechiul Testament nu spune multe despre învierea din morţi. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece Isus încă nu a cucerit moartea. Pesimismul lui Iov cu privire la moarte este de înţeles. Ceea ce este de remarcat este speranţa lui care înmugureşte. Măcar dacă Dumnezeu îl va ascunde în moarte şi apoi să-l aducă înapoi! Măcar dacă ar fi putut să moară şi să trăiască din nou! Atunci când trebuie să îndurăm suferinţă, avem un avantaj faţă de Iov. Noi ştim că moartea se va ridica. Noi avem speranţa bazată pe adevărul dezvăluit.

14:22 Discursul profund al lui Iov din acest capitol ilustrează un mare adevăr: a aveau un set corect de doctrine nu este de ajuns. Să ştii ce să crezi nu este tot ce se cere pentru a trăit corect. Adevărul netestat de experienţele vieţii poate deveni static şi stagnant. Suferinţa poate aduce o calitate dinamică a vieţii. Aşa cum seceta conduce rădăcinile unui copac tot mai adânc ca să găsească apă, la fel suferinţa poate ne poate conduce dincolo de acceptarea superficială a adevărului că depindem de Dumnezeu pentru speranţă şi viaţă.

 

Iov 9-10 January 18, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:05 am
Tags: , , , , ,

9:1 Bildad nu i-a spus nimic nou lui Iov (9:2). Iov a ştiut că cei răi pier în cele din urmă, dar acest lucru l-a derutat. Atunci de ce era el pieritor? Iov nu s-a gândit că viaţa lui îi garanta o aşa suferinţă, aşa că el a dorit să-şi prezinte cazul înainte lui Dumnezeu (9:35). Totuşi, el a recunoscut că argumentând cu Dumnezeu putea fi zadarnic şi neproductiv (9:4). Iov nu a pretins că este perfect (7:20, 21; 9:20), dar el a pretins că era bun şi credincios (6:29, 30). În timp ce Iov a arătat nerăbdare în faţa lui Dumnezeu, el nu l-a respins sau blestemat pe Dumnezeu.

9:20, 21 Iov a zis: „oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat“. În timp ce suferinţa lui continua, el a devenit şi mai nerăbdător. Deşi Iov a rămas loial lui Dumnezeu, el a făcut declaraţii care mai târziu le va putea regreta.

10:1 Când facem faţă unui necaz derutant, răspunsul uman este să ne pară rău pentru noi înşine. Durerea noastră ne ademeneşte în auto-compătimire. În acest punct, suntem doar la un pas de auto-neprihănire, unde ţinem evidenţa nedreptăţilor vieţii şi spune: „Uită-te ce mi s-a întâmplat; când de incorect este!“ Acest lucru aproape spune că Dumnezeu este incorect. Aminteşte-ţi că încercările vieţii, dacă sunt permise de Dumnezeu sau trimise de Dumnezeu, pot fi folositoare pentru creştere şi rafinare. Când faci faţă încercărilor, întreabă: „Ce pot învăţa sau cum pot creşte“ mai degrabă decât: „Cine mi-a făcut una ca aceasta sau cum pot să scap de aceasta?“

10:13, 14 În frustrare, Iov a sărit la o concluzie greşită, că Dumnezeu vroia să-l prindă. Presupunerile greşite duc la concluzii greşite. Noi ne încumetăm să luăm experienţele vieţilor noastre şi să trecem direct la concluzii despre viaţă în general. Dacă nu ai încredere în Dumnezeu, aminteşte-ţi că tu nu ai toate faptele. Adevărul este că Dumnezeu doreşte doar ceea ce este cel mai bine pentru viaţa ta. Mulţi oameni îndură mari dureri, dar în cele din urmă binele se va produce. Când te simţi zdruncinat, nu-ţi asuma înfrângerea.

10:20-22 Iov este exprimarea opiniei comune despre moarte din vremea Vechiului Testament, că moartea vine cu lipsa de bucurie, locul întunecat numit Şeol. Acolo nu există pedeapsă sau răsplată şi nu poţi scăpa de acolo.