DevotionTime

Eclesiastul 5-6 March 23, 2011

5:4, 5 Solomon își avertizează cititorii cu privire la a face promisiuni prostești lui Dumnezeu. În cultura israelită, facerea de jurăminte era o problemă serioasă. Legămintele erau voluntare, dar, odată făcute, incasabile (Deuteronom 23:21-23). Este o nebunie să faci un legământ pe care nu-l poți ține sau să joci jocuri cu Dumnezeu prin împlinirea parțială a legământului tău (Proverbe 20:25). Este mai bine să nu faci legământ decât să faci o promisiune lui Dumnezeu și să o rupi. Este și mai bine să faci o promisiune bună și să o ții.

5:10, 11 Întotdeauna vrem mai mult decât avem. Solomon a observat că acei care iubesc banii și îi caută într-un mod evident, nu vor găsi niciodată bucuria promisă de ei. Nu contează cât de mult deții, dacă tu încerci să creezi bucurie prin acumularea bogăției, niciodată nu vei avea îndeajuns. Banii în sine nu sunt greșiți, ci iubirea de bani aduce tot felul de păcate. Indiferent de situația financiară pe care o ai, nu depinde de bani ca să fii fericit. În schimb, folosește ce ai pentru Dumnezeu.

5:19, 20 Dumnezeu vrea ca noi să vedem ceea ce avem (fie puțin, fie mult) printr-o perspectivă corectă – posesiunile noastre sunt un cadou din partea lui Dumnezeu. Ele sunt un motiv de bucurie, dar nu sursa bucuriei, deși orice lucru bun vine de la Dumnezeu. Ar trebui să ne concentrăm mai mult pe dătător decât pe dar. Putem fi mulțumiți cu ceea ce avem atunci când realizăm că împreună cu Dumnezeu avem tot ceea ce ne trebuie.

6:1-8:15 În această secțiune, Solomon ne arată că având atitudinea corectă despre Dumnezeu, ne poate ajuta să facem față cu nedreptatea prezentă. Prosperitatea nu este întotdeauna bună și calamitatea nu este întotdeauna rea. Dar Dumnezeu este întotdeauna bun, și dacă noi trăim așa cum vrea El, vom experimenta satisfacția.

6:1-6 Mulți oameni lucrează din greu pentru a prelungi viața și a-și perfecționa condiția fizică (diete mai bune, exerciții potrivite, o îngrijire perfectă a sănătății). Totuși oamenii nu petrec nici pe departe la fel de mult timp sau efort pentru sănătatea spirituală. Cât de miop este să lucrezi din greu pentru a îmbunătăți această viață și să nu lucrezi la fel de mult ca să-ți consolidezi viața veșnică.

6:12 Solomon precizează că adevărul profund că noi nu știm ce aduce viitorul, dar știm cum va veni viitorul. El încheie cu o întrebare retorică – răspunsul la care este Dumnezeu! Niciun om nu cunoaște viitorul, așa că fiecare zi trebuie trăită după propriile valori. Solomon argumentează împotriva părerii că oamenii pot prelua propriul lor destin. În toate planurile noastre ar trebui să privim la Dumnezeu, nu doar înainte spre viitor.

Advertisements
 

Psalmul 21 February 3, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 10:47 am
Tags: , , , , , ,

21:1-6 David a descris tot ceea ce a primit din partea lui Dumnezeu. „I-ai dat ce-i dorea inima“ (21:2). „Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire“ (21:3). „Îţi cerea viaţa şi i-ai dat-o: o viaţă lungă“ (21:4). „Tu pui peste el strălucirea şi măreţia“ (21:5). „Şi-l umpli de bucurie“ (21:6). Şi noi trebuie să privim la tot ce avem – posesiuni, familie, bogăţie, talent – ca şi daruri din partea lui Dumnezeu.

21:7 David nu a zis că noi nu ne vom poticni când ne încredem în Dumnezeu, ci că atât timp cât ne încredem în Dumnezeu orice privilegiu cu El nu poate fi zdruncinat. El niciodată nu ne va părsăi sau abandona.

21:7 Un lider bun se încrede în Dumnezeu şi depinde de dragostea Lui statornică. Şi adesea liderii noştri se încred în deşteptăciunea şi tăria lor sau în „dumnezeul“ puterii militare. Dar Dumnezeu este deasupra tuturor acestor dumnezei. Dacă tu aspiri la o poziţie de conducere, păstrează-l pe Domnul Dumnezeu în centrul vieţii tale şi depinde de El.

21:7 Una dintre cele mai preţuite comori ale vieţii este siguranţa – cunoştinţa sigură că temeliile vieţii nu vor fi zdruncinate în mijlocul luptelor vieţii. David nu luptat cu forţele duşmane şi nu a câştigat o mare victorie deoarece el a fost încrezător în propria putere nesigură, ci deoarece el s-a încrezut în dragostea infailibilă a lui Dumnezeu.

21:11 Când vezi oameni stând deoparte de rău, aminteşte-ţi că ei nu vor avea succes pentru totdeauna. Puterea lor este daor temporară şi prezenţa lui Dumnezeu va trimite disperarea peste ei la un moment dat. Dumnezeu, când El doreşte, va interveni pentru oamenii Lui şi va da celor răi judecata pe care o merită.

 

Iov 31-32 January 31, 2011

31:1-4 Iov a vorbit despre dorinţa de a dovedi un punct de vedere. El nu doar a evitat să săvârşească vreun păcat mare (cum ar fi adulterul); el nici măcar nu a făcut vreun pas înspre acel păcat (uitându-se la o femeie cu o dorinţă lacomă). În capitolul 29 Iov şi-a revăzut faptele sale bune. Aici în capitolul 31 el enumerat păcatele pe care nu le-a comis – în inima lui (31:1-12), împotriva vecinilor lui (31:13-23) şi împotriva lui Dumnezeu (31:24-34).

31:24-28 În aceste versete Iov a spus că dependenţa de bogăţie pentru bucurie este idolatrie şi negarea Dumnezeului cerului. Noi scuzăm obsesiile societăţii noastre cu privire la bani şi posesiuni ca un rău necesar sau „aşa merg lucrurile“ în lumea modernă. Dar orice societate în orice vreme a preţuit puterea şi prestigiul pe care le aduc banii. Adevăraţii credincioşi trebuie să se cureţe pe sine însuşi de dorinţele profunde pentru mai multă putere, prestigiu şi posesiuni.

31:33, 34 Iov a declarat că el nu a încercat să-şi ascundă păcatele sale aşa cum a făcut Adam (Genesa 3). Adam nu a avut o mulţime care să-l privească, dar el a încercat să se ascundă de Dumnezeu. Frica de a ni se descoperi păcatele, ne duce la modele de înşelăciune. Noi acoperim cu minciuni care să pară bune pentru alţii. Dar noi nu putem să ne ascundem de Dumnezeu. Acceptarea păcatelor tale şi eliberarea ta vor aduce iertare şi o viaţă nouă.

32:1 Dacă Iov era cu adevărat un om bun, cei trei prieteni ai lui vor trebui să renunţa la teoria lor că suferinţa este întotdeauna pedeapsa lui Dumnezeu pentru acţiuni rele. Totuşi, în schimbul considerării celuilalt punct de vedere, ei au încheiat discuţia. Ei erau convinşi că Iov a făcut o greşeală sau un păcat ascuns, aşa că nu există niciun punct de a vorbi dacă Iov nu-şi va mărturisi păcatul. Dar Iov a ştiut că el a trăit corect înaintea lui Dumnezeu şi înaintea celorlalţi (capitolul 29) şi a evitat gândurile şi acţiunile greşite (capitolul 31). Iov nu a fost pe cale să inventeze un păcat ca să-şi satisfacă prietenii.

32:2 Când Elifaz, Bildad şi Ţofar nu au mai avut nimic de spus, Elihu a devenit a patra persoană care a vorbit lui Iov. Acum a fost prima şi singura dată când el a vorbit. În mod aparent, el a fost un spectator şi mult mai tânăr decât ceilalţi (32:6, 7), dar el a introdus un nou punct de vedere. În timp ce prietenii lui Iov au spus că el suferea din cauza unor păcate din trecut, Elihu a spus că suferinţa lui Iov nu va trece până când el va realiza prezenţa păcatului. Iov nu a suferit din cauza păcatului, el a păcătuit datorită suferinţei. Elihu a punctat că atitudinea lui Iov a devenit arogantă în timp ce îşi apăra inocenţa sa. De asemenea, Elihu a zis că suferinţa nu înseamnă să ne pedepsim atât de mult cât înseamnă să ne corectăm şi să ne restaurăm, să ne ţinem pe calea cea bună.

Există mult adevăr în discursul lui Elihu. El l-a îndemnat pe Iov să privească la suferinţa lui dintr-o altă perspectivă şi cu un scop măreţ în minte. Pe parcursul discursului său există o latură mai spirituală decât ceilalţi, însă Elihu a presupus greşit că un răspuns corect la suferinţă întotdeauna aduce prosperitate (33:23-30) şi că suferinţa este întotdeauna într-un anumit fel este conectată cu păcatul (34:11).

32:7-9 Nu este de ajuns să recunoşti un mare adevăr; trebuie să-l trăieşti în viaţa ta. Elihu a recunoscut adevărul că Dumnezeu era singura sursă a adevăratei înţelepciuni, dar el nu a folosit înţelepciunea lui Dumnezeu ca să-l ajute pe Iov. În timp ce a recunoscut de unde vine înţelepciunea, el nu a căutat să o dobândească. Devenind înţelept este ţintă permanentă şi de lungă durată. Nu fii mulţumit doar să cunoşti despre înţelepciune; fă-o parte din viaţa ta.