DevotionTime

Evrei 1 March 7, 2011

1:1 Cartea Evrei descrie în detaliu cum Isus Cristos împlineşte promisiunile şi profeţiile Vechiului Testament. Evreii cred în Scriptura Vechiului Testament, dar majoritatea Îl resping pe Isus ca fiind mult aşteptatul Mesia. Destinatarii acestei scrisori se pare că sunt creştinii evrei. Ei erau bine experimentaţi în Scriptură şi şi-au mărturisit credinţa în Cristos. Chiar dacă treceau prin îndoieli, persecuţie sau învăţătură falsă, ei se poate să fi fost în pericolul de a renunţa la credinţa creştină şi să se întoarcă la iudaism.

Calitatea de autor al acestei cărţi este nesigură. Diferite nume au fost sugerate incluzând pe Luca, Barnaba, Apolo, Priscila şi Pavel. Mulţi oameni de ştiinţă nu cred că Pavel este autorul deoarece stilul de scriere al cărţii Evrei este puţin diferit faţă de epistolele lui Pavel. În plus, Pavel se identifică pe sine în alte scrisori şi apelează la autoritatea sa ca şi apostol, în timp ce această scrisoare niciodată nu oferă vreun nume şi nu apelează la martori oculari ale lucrării lui Isus pentru autoritate. Totuşi, autorul cărţii Evrei în mod evident îl cunoştea bine pe Pavel. Probabil cartea Evrei a fost scrisă de unul dintre asociaţii apropiaţi ai lui Pavel care de asemenea a auzit predicarea lui.

1:1, 2 Dumnezeu foloseşte multe aborbări ca să-şi trimită mesajele oamenilor în vremea Vechiului Testament. El îi vorbeşte lui Isaia prin viziuni (Isaia 6), lui Iacov într-un vis (Genesa 28:10-22) şi lui Avram şi lui Moise în mod personal (Genesa 18; Exod 31:18). Poporul evreu familiari cu aceste istorisiri nu găseau greu de crezut că Dumnezeu încă îşi descoperă voia Sa, dar era uimitor pentru ei să se gândească că Dumnezeu se descoperă pe Sine vorbind prin Fiul Său, Isus Cristos. Isus este împlinirea şi culminarea majorităţii revelaţiilor lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor.

1:2, 3 Isus nu este doar vorbitorul lui Dumnezeu; El este Dumnezeu Însuşi – Dumnezeul care vorbeşte în vremea Vechiului Testament. El este veşnic; El lucrează împreună cu Tatăl la crearea lumii (Ioan 1:3; Coloseni 1:16). El este întreaga revelaţie a lui Dumnezeu.

1:3 Cartea Evrei face legătura cu puterea salvatoare a lui Dumnezeu cu puterea Sa creativă. Cu alte cuvinte, puterea care a adus universul în fiinţă şi care îl ţine funcţional este puterea care ne şterge păcatele. Cât de greşit este să te gândeşti că Dumnezeu nu ne poate ierta. Niciun păcat nu este prea mare pentru Conducătorul universului ca să-l trateze. El poate şi ne va ierta atunci când venim la El prin Fiul Său.

1:5, 6 Isus este întâiul născut (unicul fiu) al lui Dumnezeu. În familiile evreilor întâiul născut deţinea poziţia celor mai mari privilegii şi responsabilităţi. Creştinii evrei citind acest mesaj se poate să fi înţeles că fiind întâiul născut al lui Dumnezeu, Isus era superior oricărei fiinţe umane.

1:11, 12 Deoarece cititorii cărţii Evrei au experimentat respingerea tovarăşilor lor evrei, adesea ei s-au simţit izolaţi. Mulţi au fost ispitiţi să-L schimbe pe Cristosul neschimbat pentru vechea lor credinţa familiară. Scriitorul cărţii Evrei îi avertizează să nu facă astfel: Cristos este singura siguranţă într-o lume schimbătoare. Indiferent ce se poate întâmpla în această lume, Cristos rămâne neschimbător pentru totdeauna. Un creştin este absolut în siguranţă deoarece el stă pe cea mai fermă fundaţie din univers – Isus Cristos.

1:12 Ce înseamnă că Cristos este neschimbător? Înseamnă că nu-şi va schimba niciodată caracterul. Este este statornic în dragostea Sa pentru noi, El săvârşeşte corectitudine şi dreptate şi în mod absolut este milos faţă de cei care nu merită asta. Bucură-te astăzi căci Cristos este neschimbător – El întotdeauna te va ajuta atunci când ai nevoie şi oferă iertare atunci când cazi.

1:13 Învăţătorii falsi din multe biserici timpurii învăţau că Dumnezeu poate fi abordat doar prin intermediul îngerilor. În schimbul închinării directe înaintea lui Dumnezeu, uadepţii acestor ereticise plecau pe genunchi înaintea îngerilor. În mod clar, evreii au denunţat o astfel de învăţătura ca fiind falsă. Unii credeau că Isus este cel mai mare înger al lui Dumnezeu. Dar Isus nu este un înger superior; şi, în niciun caz, îngerii nu sunt făcuţi pentru a fi închinaţi (vezi Coloseni 2:18; Apocalipsa 19:1-10). Isus este Dumnezeu, El singur merită închinarea noastră.

1:14 Îngerii, mesagerii lui Dumnezeu, au fost creaţi de Dumnezeu şi sunt sub autoritatea Sa (Coloseni 1:16). Ei au câteva funcţii: slujirea credincioşilor (1:14), protejarea celor slabi (Matei 18:10, 11), proclamarea mesajelor lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:6-12) şi executarea judecăţii lui Dumnezeu (Fapte 12:1-23; Apocalipsa 20:1-3).

Advertisements
 

Psalmul 21 February 3, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 10:47 am
Tags: , , , , , ,

21:1-6 David a descris tot ceea ce a primit din partea lui Dumnezeu. „I-ai dat ce-i dorea inima“ (21:2). „Căci i-ai ieşit înainte cu binecuvântări de fericire“ (21:3). „Îţi cerea viaţa şi i-ai dat-o: o viaţă lungă“ (21:4). „Tu pui peste el strălucirea şi măreţia“ (21:5). „Şi-l umpli de bucurie“ (21:6). Şi noi trebuie să privim la tot ce avem – posesiuni, familie, bogăţie, talent – ca şi daruri din partea lui Dumnezeu.

21:7 David nu a zis că noi nu ne vom poticni când ne încredem în Dumnezeu, ci că atât timp cât ne încredem în Dumnezeu orice privilegiu cu El nu poate fi zdruncinat. El niciodată nu ne va părsăi sau abandona.

21:7 Un lider bun se încrede în Dumnezeu şi depinde de dragostea Lui statornică. Şi adesea liderii noştri se încred în deşteptăciunea şi tăria lor sau în „dumnezeul“ puterii militare. Dar Dumnezeu este deasupra tuturor acestor dumnezei. Dacă tu aspiri la o poziţie de conducere, păstrează-l pe Domnul Dumnezeu în centrul vieţii tale şi depinde de El.

21:7 Una dintre cele mai preţuite comori ale vieţii este siguranţa – cunoştinţa sigură că temeliile vieţii nu vor fi zdruncinate în mijlocul luptelor vieţii. David nu luptat cu forţele duşmane şi nu a câştigat o mare victorie deoarece el a fost încrezător în propria putere nesigură, ci deoarece el s-a încrezut în dragostea infailibilă a lui Dumnezeu.

21:11 Când vezi oameni stând deoparte de rău, aminteşte-ţi că ei nu vor avea succes pentru totdeauna. Puterea lor este daor temporară şi prezenţa lui Dumnezeu va trimite disperarea peste ei la un moment dat. Dumnezeu, când El doreşte, va interveni pentru oamenii Lui şi va da celor răi judecata pe care o merită.

 

Psalmul 16 January 27, 2011

16:1 David i-a cerut lui Dumnezeu să fie refugiul său. Noi, ca şi David, vrem să fim salvaţi de vrăjmaşii ameninţători. Dar acest lucru nu este de ajuns. De asemenea, noi vrem să fim salvaţi de ceva sau cineva – un refugiu. Ultima noastră siguranţă este în Dumnezeu, refugiul nostru.

16:3 La un moment dat sau altul, noi încercăm să ne impresionăm prietenii prin „nume pompoase“. De exemplu, dacă cunoaştem în mod personal o persoană faimoasă, noi s-ar putea să menţionăm ocazional acest lucru altora. Oamenii cu adevăr nobili nu sunt neapărat faimoşi, dar ei trăiesc aşa cum doreşte Dumnezeu. Caută compania acelora care te pot crește spiritual, acelora care sunt dedicați lui Dumnezeu și au o perspectivă corectă asupra vieții.

16:7, 8 Este în natura umană să ne face propriile planuri şi apoi să-i cerem lui Dumnezeu să le binecuvinteze. În schimb, noi ar trebui să căutăm voia lui Dumnezeu prima dată. Gândindu-ne în mod constant la Domnul şi modul Lui de trăire, noi vom câştiga cunoştinţe care ne vor ajuta să luăm decizii corecte şi să trăim în modul în care doreşte Dumnezeu.

16:8 Dumnezeu nu-i scuteşte pe credincioşi de circumstanţele vieţii de zi cu zi. Credincioşii şi necredincioşii deopotrivă experimentează durere, probleme şi eşuează la un moment dat (Matei 4:5). David vorbea despre singurul simţ al siguranţei simţit de către credincioşi. Necredincioşii au un simţ al inutilităţii cu privire la viaţă şi confuzie cu privire la adevăratul lor scop pe pământ. Totuşi, acei care Îl caută pe Dumnezeu, pot să meargă înainte cu încredere că ei vor ştii ce este drept şi important în ochii lui Dumneze.

16:8-11 Acest psalm este adesea numit un psalm mesianic deoarece el citează în Noul Testament ca referinţă la învierea lui Isus Cristos. Atât Petru, cât şi Pavel citează din acest psalm când vorbesc despre învierea trupească a lui Cristos (vezi Fapte 2:25-28, 31; 13:35-37).

 

Iov 7-8 January 17, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:20 am
Tags: , , , , ,

7:11 Iov a simţim o suferinţă şi amărăciune adâncă şi el a vorbit sincer lui Dumnezeu despre aceste lucruri ca să-şi destănuiască frustrăriile sale. Dacă noi ne exprimăm sentimentele lui Dumnezeu, noi putem lupta cu ele fără să explodăm cu cuvinte şi acţiuni grele, probabil rănindu-ne pe noi şi pe alţii. Data viitoare când emoţii puternice ameninţă să te copleşească, explimă-le într-un mod deschis în faţa lui Dumnezeu în rugăciune. Acest lucru te va ajuta să dobândeşti o perspectivă veşnică asupra situaţiei, oferindu-ţi o mai mare abilitate de a te lupta cu aceastea într-un mod mai constructiv.

7:12 Iov a încetat să-i vorbească lui Elifaz şi i-a vorbit direct lui Dumnezeu. Deşi Iov a trăit o viaţă neprihănită, el a început să se îndoiască de valoarea trăirii în acest mod. Făcând astfel, el se apropia periculos de a sugera că lui Dumnezeu nu-i pasă de el şi nu era corect. Mai târziu Dumnezeu l-a mustrat pe Iov pentru atitudinea sa (38:2). Suferinţa noastră, ca şi a lui Iov, se poate să nu fie rezultatul păcatului nostru, ci noi trebuie să avem grijă să nu păcătuim ca rezultat al suferinţei noastre.

8:1 Bildad a fost supărat că Iov încă se susţine inocent în timpul interogatoriul dreptăţii lui Dumnezeu. Baza argumentului lui Bildad (dreptatea lui Dumnezeu) era corect, dar ideea sa despre dreptatea lui Dumnezeu nu era. Argumentul lui Bildad a venit cam aşa: Dumnezeu nu putea fi nedrept şi Dumnezeu nu va pedepsi un om drept; aşadar Iov trebuie să fii fost nedrept. Bildad a considerat că nu există nicio execpţie de la teoria lui.

8:14, 15 Bildad admis într-un mod greşit că Iov s-a încrezut în altceva decât în Dumnezeu pentru siguranţă, aşa că el a subliniat că un astfel de suport l-a prăbuşit. Una dintre nevoile de baza ale omului este siguranţa şi oamenii vor da aproape totul pentru a se simţi în siguranţă. Totuşi, probabil manii, posesiunile, cunoştinţele şi relaţiile noastre vor eşua sau vor dispărea. Doar Dumnezeu poate da siguranţă de durată. În cine te încrezi pentru siguranţa ta? Cât de durată este aceasta? Dacă ai o fundaţie sigură cu Dumnezeu, apoi sentimentele de nesiguranţă nu pot să te dezrădăcineze.