DevotionTime

Psalmul 46 March 25, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 1:39 pm
Tags: , , , , ,

46:1-3 Teama munților sau a orașelor brusc s-a prăbușit în mare printr-o catastrofă nucleară. Dar psalmistul spune că chiar dacă s-ar sfârși lumea, „nu trebuie să ne temem!“ Chiar în fața celei mai extraordinare distrugeri, el exprimă o liniște încrezătoare în abilitatea lui Dumnezeu de a-l salva. Pare imposibil să faci față sfârșitului lumii fără teamă, dar Biblia este clară – Dumnezeu este refugiul nostru chiar când ne confruntăm cu distrugerea totală. El nu este doar adăpost temporar; El este refugiul nostru etern și poate oferi putere chiar și atunci când facem față distrugerii globale.

46:4, 5 Multe orașe mari au râuri care le străbat, susținând viața oamenilor și devenind un centru de comerț. Ierusalim nu avea un râu, dar Îl avea pe Dumnezeu, ca un râu, care susținea viețile oamenilor și era centrul atențiilor lor. Atâta timp cât Dumnezeu trăiește printre oameni, cetatea este neînvinsă. Dar atunci când oamenii Îl abandonează, Dumnezeu îi părăsește, și Iersualim cade pradă armatei babiloniene.

46:10 Războiul și distrugerea sunt inevitabile, dar victoria finală este a lui Dumnezeu. La un moment dat, toți vom sta tăcuți înainte Dumnezeului Atotputernic. Cu atât mai mult este corect să stăm acum tăcuți în liniște reverentă ca să-L onorăm pe El și puterea și maiestatea Sa. Ia-ți timp în fiecare zi să fii tăcut și să-L glorifici pe Dumnezeu.

 

Psalmul 44 March 23, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 6:37 pm
Tags: , , , , ,

44:1 Acest psalm se poate să se fi cântat la ocazii ca cea din 2 Cronici 20:18, 19 unde credinciosul împărat Iosafat era înconjurat de dușmani și leviții au cântat Domnului înainte de luptă.

44:1-3 „Izgonând neamurile păgâne din țară“ se referă la ocuparea țării Canaan (Țara Promisă) descrisă în cartea Iosua. Dumnezeu a oferit țara lui Israel și ei au intrat în ea și au izgonit pe cei care erau răi și determinați să se opună lui Dumnezeu. Israel era stabilit să stea în țară și să fie o mărturie a puterii și dragostei lui Dumnezeu pentru lume. Înconjurat de vrăjmași, psalmistul își amintește ceea ce Dumnezeu făcuse pentru poporul Lui și i-a acceptat inima. Noi putem avea aceeași încredere în Dumnezeu când ne simțim atacați.

44:22 Israel a învins în ciuda credinței lor (44:17) și a ascultării (44:18) de Dumnezeu. Psalmistul nu poate înțelege de ce Dumnezeu permite să se întâmple acest lucru, dar el nu renunță la speranța descoperirii răspunsului (44:17-22). Deși el simte că suferința lui este nemeritată, el destăinuie adevăratul motiv pentru suferință în acest verset. El suferea din cauză că l-a slujit pe Dumnezeu. Pavel a citat plângerea psalmistului (Roamni 8:36) ca să arate că trebuie să fim întotdeauna gata să facem față morții pentru cauza lui Cristos. Astfel, suferința noastră se poate să nu fie o pedeapsă, ci o cicatrice din bătălie care să ne demonstreze loialitatea.

44:22-26 Scriitorul cere lui Dumnezeu să-și salveze poporul prin dragostea Sa constantă – ei „sunt ca și oile care așteaptă tăierea“. Nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu, nici chiar moartea (Romani 8:36-39). Când ți-e teamă pentru viața ta, cere-i lui Dumnezeu salvare și amintește-ți că nici chiar moartea fizică nu te pot separa de El.

44:23-25 Cuvintele psalmistului sugerează că el nu crede că Dumnezeu l-a părăsit; în schimb, el insista ca Dumnezeu să se grăbească să-l ajute, îngrijorându-se de ce Dumnezeu părea că doarme. O paralele din Noul Testament este în Marcu 4:35-41, unde Isus adoarme în barcă în timpul furtunii. Nu înseamnă că Isus nu era preocupat, ci că El avea o lecție să-i învețe pe ucenicii Săi.

 

Iov 15-16 January 21, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 10:09 am
Tags: , , , , , ,

15:1 Cu încheierea primului rând de discuţii, fiecare prieten, în aceeaşi ordine, au accentuat argumentele mai departe. Din nou Iov răspunde fiecărui argument (Iov 15-31). De această dată, Elifaz a fost crud, mult mai intens şi mult mai ameninţător, dar nu a spus nimic nou (vezi primul discurs în Iov 4, 5). El a început prin a-l numi pe Iov nebun şi arogant; apoi el a enunţat din nou opinia sa că Iov trebuie să fi fost un mare păcătos. Potrivit cu Elifaz, experienţa şi înţelepciunea strămoşilor lor erau mai valoroase decât gândurile individuale ale lui Iov. Elifaz a presupus că cuvintele lui erau la fel de adevărate ca şi ale lui Dumnezeu. Nu este greu să identifici aroganţa sa.

15:15, 16 Elifaz şi-a repetat argumentul care spune că integritatea morală a întregii creaţii este departe integritatea lui Dumnezeu. (Vezi nota de la 4:18, 19.)

16:1 Prietenii lui Iov se presupune că trebuiau să-l mângâie în durerea lui. În schimb, ei l-au condamnat pentru că şi-a cauzat singur suferinţă. Iov a început răspusul pentru Elifaz numindu-l pe el şi prietenii lui „mângâietori supărăcioşi“. Cuvintele lui Iov dezvăluie multe căi de a deveni un mângâietor mai bun pentru cei aflaţi în durere: (1) nu vorbi doar de dragul vorbirii; (2) nu moraliza dând răspunsuri slabe; (3) nu critica; (4) pune-te pe tine însuţi în locul celeilalte persoane; şi (5) oferă ajutor şi încurajare. Încearcă sugestiile lui Iov, ştiind că ele sunt oferite de unul care avea mare nevoie de mângâiere. Cei mai buni mângâietori sunt acei care ştiu câte ceva despre suferinţa personală.

16:7 Prima dată i-au murit copiii lui Iov, apoi prietenii lui l-au condamnat şi acum el a simţit că Dumnezeu l-a părăsit. Nu e de mirare că el a vrut să moară! Dar Dumnezeu încă mai avea ceva important să-i descopere lui şi nouă prin intermediul experienţei sale.

16:19 Iov s-a temut că Dumnezeu îl ura. Totuşi el a apelat direct la Dumnezeu (martorul şi avocatul Lui) şi cunoştinţa lui Dumnezeu despre inocenţa sa. Un martor este cineva care a văzut ce s-a întâmplat şi un avocat este cineva care vorbeşte ca să-l protejeze pe celălalt. Folosind aceşti termeni, Iov arată că el îşi pune toată speranta pentru orice apărare corectă în Dumnezeu. În Noul Testament noi învăţăm că Isus Hristos depune mărturie în numele nostru (Evrei 7:25; 1 Ioan 2:1); prin urmare, nu avem de ce să ne temem.