DevotionTime

Eclesiastul 5-6 March 23, 2011

5:4, 5 Solomon își avertizează cititorii cu privire la a face promisiuni prostești lui Dumnezeu. În cultura israelită, facerea de jurăminte era o problemă serioasă. Legămintele erau voluntare, dar, odată făcute, incasabile (Deuteronom 23:21-23). Este o nebunie să faci un legământ pe care nu-l poți ține sau să joci jocuri cu Dumnezeu prin împlinirea parțială a legământului tău (Proverbe 20:25). Este mai bine să nu faci legământ decât să faci o promisiune lui Dumnezeu și să o rupi. Este și mai bine să faci o promisiune bună și să o ții.

5:10, 11 Întotdeauna vrem mai mult decât avem. Solomon a observat că acei care iubesc banii și îi caută într-un mod evident, nu vor găsi niciodată bucuria promisă de ei. Nu contează cât de mult deții, dacă tu încerci să creezi bucurie prin acumularea bogăției, niciodată nu vei avea îndeajuns. Banii în sine nu sunt greșiți, ci iubirea de bani aduce tot felul de păcate. Indiferent de situația financiară pe care o ai, nu depinde de bani ca să fii fericit. În schimb, folosește ce ai pentru Dumnezeu.

5:19, 20 Dumnezeu vrea ca noi să vedem ceea ce avem (fie puțin, fie mult) printr-o perspectivă corectă – posesiunile noastre sunt un cadou din partea lui Dumnezeu. Ele sunt un motiv de bucurie, dar nu sursa bucuriei, deși orice lucru bun vine de la Dumnezeu. Ar trebui să ne concentrăm mai mult pe dătător decât pe dar. Putem fi mulțumiți cu ceea ce avem atunci când realizăm că împreună cu Dumnezeu avem tot ceea ce ne trebuie.

6:1-8:15 În această secțiune, Solomon ne arată că având atitudinea corectă despre Dumnezeu, ne poate ajuta să facem față cu nedreptatea prezentă. Prosperitatea nu este întotdeauna bună și calamitatea nu este întotdeauna rea. Dar Dumnezeu este întotdeauna bun, și dacă noi trăim așa cum vrea El, vom experimenta satisfacția.

6:1-6 Mulți oameni lucrează din greu pentru a prelungi viața și a-și perfecționa condiția fizică (diete mai bune, exerciții potrivite, o îngrijire perfectă a sănătății). Totuși oamenii nu petrec nici pe departe la fel de mult timp sau efort pentru sănătatea spirituală. Cât de miop este să lucrezi din greu pentru a îmbunătăți această viață și să nu lucrezi la fel de mult ca să-ți consolidezi viața veșnică.

6:12 Solomon precizează că adevărul profund că noi nu știm ce aduce viitorul, dar știm cum va veni viitorul. El încheie cu o întrebare retorică – răspunsul la care este Dumnezeu! Niciun om nu cunoaște viitorul, așa că fiecare zi trebuie trăită după propriile valori. Solomon argumentează împotriva părerii că oamenii pot prelua propriul lor destin. În toate planurile noastre ar trebui să privim la Dumnezeu, nu doar înainte spre viitor.

Advertisements
 

Evrei 7 March 14, 2011

Filed under: Dailies,Evrei — DevotionTime @ 12:43 am
Tags: , , , , , , ,

7:1 Melhisedec înseamnă „împăratul dreptăţii“ şi Salem înseamnă „pace“.

7:2 Scriitorul cărţii Evrei a folosit această istorisire ca să ne arate că există cineva mai mare decât Avraam, tatăl naţiunii evreilor, şi Levi (descendentul lui Avraam). Totuşi, preoţia ebraică (formată din descendenţii lui Levi) a fost inferioară preoţiei lui Melhisedec (un model al preoţiei lui Cristos).

7:3-10 Melhisedec a fost un preot al Dumnezeu celui Preaînalt. El era preot pentru totdeauna (Psalmul 110:4) deoarece preoţia sa nu a fost notată de la început până la final – el a fost preot al lui Dumnezeu în Salem (Ierusalim) cu mult timp înaintea naţiunii lui Israel şi înainte ca să înceapă sistemul levitic.

7:11-16 Rolul de Mare Preot al lui Cristos a fost superior oricărui preot al lui Levi, deoarece Mesia a fost preotul de cel mai mare rang (Psalmul 110:4). Jertfele animale se repetau şi ofereau doar iertare temporară; jertfa lui Cristos a fost oferită o dată şi oferă iertare totală şi permanentă. Sub noul legământ, preoţia leviţilor a fost anulată în favoarea rolului lui Cristos ca Mare Preot.

7:18, 19 Legea nu a fost proiectată să salveze oameni, ci să descopere păcatul (vezi Romani 3:20; 5:20) şi să arate spre Cristos (vezi Galateni 3:4, 25). Mântuirea vine prin Cristos, a cărui sacrificiu aduce iertare pentru păcatele noastre.

7:22-24 Acest nou aranjament este de asemenea numit noul legământ sau noul testament. Este nou deoarece ne permite să mergem direct la Dumnezeu prin Cristos, fără să ne mai bazăm pe jertfele animale şi preoţii să asigure iertarea lui Dumnezeu. Acest nou legământ este mai bun deoarece, în timp ce preoţii mor, Cristos trăieşte pentru totdeauna. Preoţii şi jertfele nu pot salva oameni, ci doar Cristos mântuieşte cu adevărat.

7:25 Ce înseamnă că Isus este capabil să ne mântuiască definitiv? Nimeni altcineva nu poate adăuga la ceea ce face Isus ca să ne salveze; păcatele din trecut, prezent şi viitor sunt toate iertate şi Isus este cu Tatăl ca un semn că păcatele noastre sunt iertate. Dacă eşti creştin, aminteşte-ţi că Cristos a plătit preţul pentru păcatele tale o dată pentru toate. (Vezi de asemenea 9:25, 26.)

7:25 Ca şi Mare Preot al nostru, Cristos este apărătorul nostru, mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Marele Preot al Vechiului Testament a venit înaintea lui Dumnezeu o dată pe an ca să invoce iertare pentru păcatele naţiunii; Cristos face intervenţii continue înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Prezenţa lui Cristos în cer cu Tatăl ne asigură că păcatele noastre au fost plătite şi iertate (vezi Romani 8:33, 34; Evrei 2:17, 18; 4:15, 16).

7:25 În vremurile Vechiului Testament când animalele erau sacrificate, ele erau tăiate în bucăţi, unele părţi spălate, grăsimea ars, sângele stropit şi carnea era fiartă. Sângele cerea ispăşire pentru păcate, şi Dumnezeu accepta sângele animalelor ca să acopere păcatele oamenilor (Levitic 17:11). Deoarece sistemul jertfelor, israeliţii în general ştiau că păcatul costa şi că ei însuşi erau păcătoşi. O problemă cu lumea astăzi este că majoritatea oamenilor nu realizează cât de costisitor a fost pentru Cristos să câştige iertarea noastră – L-a costat propriul sânge (1 Petru 1:18, 19).

7:27 Deoarece Isus a murit o dată pentru totdeauna, El a încheiat toate sacrificiile. El a iertat păcatele – trecute, prezente şi viitoare. Evreii nu aveau nevoie să se întoarcă înapoi la vechiul sistem deoarece Cristos, jertfa perfectă, a încheiat lucrarea de răscumpărare. Nu ai nevoie să cauţi altă cale de iertare a păcatelor – Cristos este jertfa finală pentru tine.

7:28 Aceste versete ajută să explice de ce Isus a murit. În timp ce înţelegem mai bine sistemul jertfelor evreilor, vedem că moartea lu Isus a slujit ca un legământ perfect pentru păcatele noastre. Moartea sa ne aduce viaţă veşnică. Cât de cruzi, cât de reci, cât de încăpăţânaţi sunt acei care refuză să accepte această moarte, cel mai mare cadou al lui Dumnezeu.

 

Evrei 4 March 10, 2011

4:1-3 Unii dintre creştinii evrei care au primit această scrisoare se poate să fi avut un orizont al întoarcerii înapoi de la odihna promisă în Cristos, aşa cum oamenii din vremea lui Moise s-au întors din Ţara Promisă. În ambele cazuri, dificultărţile momentului prezent umbresc realitatea promisiunii lui Dumnezeu şi oamenii au încetat să mai creadă că Dumnezeu este capabil să împlinească promisiunile Sale. Atunci când ne punem încrederea în propriile noastre eforturi în locul să ne punem încrederea în Cristos, şi noi suntem în pericolul de a ne întoarce înapoi. Propriile noastre eforturi nu sunt niciodată adecvate; doar Cristos poate vedea direct.

4:2 Israeliţii din zilele lui Moise ilustrează o problemă cu care ne confruntăm mulţi care ocupăm bisericile noastre de astăzi. Ei au o atitudine măreaţă despre Cristos, dar ei nu-L cunosc intr-un mod personal. Ei nu împletesc cunoştinţa cu credinţa. Permite veştii bune despre Cristos să-ţi afecteze viaţa. Crede în El şi răspunde în ascultare de El.

4:4 Dumnezeu s-a odihnit în a şaptea zi ca să celebreze încheierea creaţiei. Lumea era perfectă şi El era mulţumit cu acest lucru. Odihna este o anticipare a bucuriei noastre eterne atunci când creaţia este răscumpărată, atunci când fiecare urmă a păcatului a fost distrusă şi lumea este din nou perfectă. Odihna noastră în Cristos începe atunci când ne încredem în El că va face lucrarea Sa bună şi perfectă în noi şi prin noi.

4:7 Dumnezeu a dat lui Israel oportunitatea să intre în Canaan, dar ei au eşuat pentru că nu s-au încrezut în El (Numeri 14, 15). Acum Dumnezeu oferă „un alt timp“ pentru a intra în ultimul loc al odihnei Lui – El ne oferă oportunitatea de a veni la Cristos. Acum este timpul să crezi în Cristos şi să intri în locul de odihnă, care este pace cu Dumnezeu. Mâine s-ar putea să fie prea târziu!

4:8-11 Dumnezeu vrea să intrăm în odihna Sa. Pentru israeliţii din zilele lui Moise, această odihnă era Ţara Promisă. Pentru creştini, aceasta este pacea cu Dumnezeu acum şi viaţa veşnică într-un pământ nou mai târziu. Noi nu trebuie să aşteptăm pentru următoarea viaţă ca să ne bucurăm de odihna şi pacea lui Dumnezeu; noi şe putem avea în fiecare zi acum! Odihna noastră zilnică în Domnul nu se va termina cu moarte, dar vom creşte într-o odihnă eternă în casa pe care Cristos o pregăteşte pentru noi (Ioan 14:1-4).

4:12 Cuvântul lui Dumnezeu nu este pur şi simplu cuvinte de la Dumnezeu, un mijloc de a comunica idei; este o trăire, o viaţă schimbată şi dinamică aşa cum el lucrează în noi. Cu incisivitatea cuţitului pentru operaţie, el relevă cine suntem noi şi ceea ce nu suntem. El discernă ceea ce este înăuntrul nostru, atât binele, cât şi răul. Noi nu trebuie doar să ascultăm de Cuvânt; noi trebuie să-l lăsăm să ne formeze vieţile noastre.

4:13 Întrucât nimic nu poate fi ascuns de Dumnezeu, El vede tot ceea ce facem noi şi ştie tot ceea ce gândim. Chiar şi atunci când noi nu suntem conştienţi de prezenţa Lui, chiar şi atunci când încercăm să ne ascundem de El, El ştie toate acestea. Nu putem avea secrete faţă de El. Remarcabil este faptul că, deşi El ne cunoaştem într-un mod intim, El totuşi ne iubeşte.

4:14 Pentru evrei, Marele Preot era cea mai mare autoritatea religioasă din ţară. Doar el intra în Sfânta Sfintelor o dată pe an ca să facă ispăşire pentru păcatele întregii naţiuni (Levitic 16). Ca şi Marele Preot, Isus este mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Ca reprezentant al oamenilor, El intervine pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Ca reprezentant al lui Dumnezeu, El ne asigură de iertarea lui Dumnezeu. Isus are mai mare autoritate decât Marele Preot al evreilor deoarece El este atât Dumnezeu adevărat, cât şi Om. Spre deosebire de Marele Preot care putea merge înaintea lui Dumnezeu doar o dată pe an, Cristos este întotdeauna la dreapta lui Dumnezeu, intervenind pentru noi.

4:15 Isus este asemenea nouă deoarece El a experimentat fiecare fel de ispită pe care îl experimentăm noi astăzi. Dar El este diferit deoarece, deşi El a fost ispitit, El niciodată nu a păcătuit. Isus este singura fiinţă umană care a trăit fără să săvârşească vreun păcat. Acum în cer, El înţelege în întregime slăbiciunile şi ispitele noastre şi ne oferă iertare.

4:16 Rugăciunea este accesul la Dumnezeu. Unii creştini se roagă cu blândeţe cu capetele plecate, temători să ceară lui Dumnezeu să le satisfacă nevoile lor. Alţii se roagă cu dezinvoltură cu gânduri mici. Vino cu reverenţă, căci El este Regele, dar vino cu curaj neînfricat, căci El este Prietenul şi Sfătuitorul tău.

 

Proverbe 11 February 15, 2011

11:4 Ziua judecăţii se referă la moarte sau la timpul când Dumnezeu stabileşte valoarea tuturor oamenilor. În ziua judecăţii fiecare dintre noi vom sta singuri, răspunzând de toate faptele noastre. În acea vreme, nicio cantitate de bogăţie sau subtilitate nu va cumpăra împăcarea cu Dumnezeu. Doar dragostea şi ascultarea noastră pentru Dumnezeu vor conta.

11:8 Acest verset, ca şi 10:3, pune în contrast două căi în viaţă, dar nu sunt destinate să fie aplicate într-un mod universal tuturor oamenilor în toate circumstanţele. Nu înseamnă că oamenii lui Dumnezeu nu vor avea niciodată probleme sau lupte. Totuşi, dacă un om urmează înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu îl poate scăpa de pericol, întrucât o persoană rea va cădea în propriile capcane. Chiar dacă o persoană bună suferă, el poate fi sigur că El îl va scăpa în cele din urmă de moartea veşnică.

11:9 Cuvintele pot fi folosite fie ca şi arme sau instrumente, răninnd relaţii sau construindu-le. Din păcate, adesea este mai uşor să distrugi decât să construieşti, şi majoritatea oamenilor au experimentat mai multe cuvinte distrugătoare decât cuvinte care să îi zidească. Fiecare persoană pe care o întâlneşti astăzi este fie într-o poziţie de distrugere, fie o oportunitate de zidire. Cuvintele tale vor face o diferenţă. Vor fi ele arme ale distrugerii sau instrumente pentru zidire?

11:14 Un lider bun are nevoie şi foloseşte sfătuitori înţelepţi. Perspectiva şi înţelegerea unei persoane este strict limitată; el sau ea nu poate avea toate faptele sau poate fi orbită de părtinire, impresii greşite sau emoţii. Ca să fii un lider înţelept acasă, la biserică sau la muncă, caută sfatul altora şi fii deschis la sfatul lor. Apoi, după ce ai luat în considerare toate faptele, ia o decizie.

11:19 De ce omul bun găseşte viaţa? El găseşte viaţa deoarece înţelepciunea face orele unei zile mult mai profitabile şi anii mult mai roditori (9:11). El trăieşte viaţa pe deplin în fiecare zi. De asemenea, el găseşte viaţa deoarece de obicei oamenii trăiesc mai mult atunci când trăiesc corect – o dietă, exerciţii şi odihnă corespunzătoare. În plus, acei care găsesc viaţa veşnică nu se tem de moarte (Ioan 11:25), întrucât persoana rea nu doar găseşte moartea veşnică, ci de asemenea, ratează adevărata viaţă pe pământ.

11:24, 25 Aceste două versete prezintă un paradox: că noi devenim bogaţi fiind generoşi. Lumea spune să aduni cât de mult poţi, dar Dumnezeu îi binecuvintează pe acei care îşi oferă cu sinceritate bogăţiile, timpul şi energia lor. Când le oferim, Dumnezeu ne va binecuvânta cu mai mult astfel încât să putem da şi mai mult. În plus, oferindu-ne ajutor câştigăm o perspectivă corectă asupra posesiunilor noastre. Realizăm că ele nu vor fi niciodată cu adevărat ale noastre, ci ne sunt date de către Dumnezeu ca să le folosim pentru a ajuta pe alţii. Ce vom câştiga atunci când oferim? Libertate de înrobirea posesiunilor noastre, bucuria de ajuta pe alţii şi binecuvântările lui Dumnezeu.

11:29 Una dintre cele mai resurse pe care ni le oferă Dumnezeu este familia. Familia oferă acceptare, încurajare, îndemnare şi sfătuire. Respingerea unuia din familie – fie prin mâniem fie printr-o dorinţă exagerată de independenţă – este o nebunie. Când te îndepărtezi de familia ta, te izolezi de ceea ce îţi pot oferi ei. În familia ta, luptă pentru vindecare şi înţelegere.

11:30 O persoană înţeleaptă este un model al unei vieţi pline de înţeles. Înţelegerea scopului atrage pe alţii care vor să ştie cu pot şi ei să găsească semnificaţie. Câştigându-ţi propria înţelepciune, apoi poate fi primul pas în a aduce oameni la Dumnezeu. De ce este atât de important să aducem oameni la Dumnezeu? Deoarece noi păstrăm legătura cu Dumnezeu în timp ce oferim altora viaţa veşnică.