DevotionTime

Eclesiastul 7-8 March 24, 2011

7:1-4 Acestea par să contrarieze sfatul precedent al lui Solomon cu privire la mâncare, băutură și a fi vesel – să ne bucurăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Noi ne bucurăm de ceea ce avem atunci când putem, dar realizăm că nenorocirea își face apariția. Nenorocirea ne amintește că viața este scurtă, ne învață să trăim înțelept și perfecționează caracterul nostru. Creștinismul și iudaism văd valoare în suferință și durere. Religiile răsăritene încearcă să scape de ea, grecii și romanii o disprețuiesc, dar creștinii și iudeii o văd ca un foc care curăță. Mulți suntem de acord că învățăm mai multe despre Dumnezeu din vremurile dificile decât din vremurile fericite. Încerci să eviți suferința și durerea cu orice preț? Privește durerea și încercarea ca oportunități mari ca să înveți despre Dumnezeu.

7:2, 4 Mulți oameni evită să se gândească la moarte, refuză să-i facă față și ezită să participe la funerarii. Solomon nu ne încurajează să gândim morbid, dar știe că este de ajutor uneori să ne gândim la moarte. Acest lucru ne amintește că există încă vreme pentru schimbare, timp ca să examinăm direcția vieților noastre și timp ca să ne mărturisim păcatele și să găsim iertare de la Dumnezeu. Deoarece fiecare va mori cândva, este de înțeles să-ți planifici dinainte să experimentezi mila lui Dumnezeu mai degrabă decât dreptatea Sa.

7:5, 6 Ți s-a făcut vreodată un compliment știind că nu este potrivit și numai o încercare să te flateze? Unii oameni ar dori mai degrabă să se simtă bine decât să știe adevărul. Complimentele plăcute adesea sunt evaluate mai mult ca informații utile (Proverbe 27:6). Solomon ne amintește că este mult mai bine să ne confruntăm cu criticismul sincer decât să ne tăvălim în complimente prostești.

7:8, 9 Ca să finalizezi ceea ce ai început este nevoie de muncă grea, călăuzire înțeleaptă și auto-disciplină. Oricine cu viziune poate începe un proiect mare. Dar viziunea fără înțelepciune adesea duce la proiecte și scopuri nefinalizate.

7:23-25 Solomon, cel mai înțelept om din lume, ne mărturisește cât de dificil este să acționezi și să gândești înțelept. El pune accentul că indiferent de cât de multe știi, întotdeauna există mistere pe care nu le vom înțelege niciodată. Așa că gândindu-te că ai destulă înțelepciune este un semn sigur că nu ai.

8:1 Înțelepciunea este abilitatea să vezi viața din perspectiva lui Dumnezeu și apoi să știi cea mai bună cale a acțiunii pe care o faci. Mulți suntem de acord că înțelepciunea este o calitate valoroasă, dar cum putem să o dobândim? În Proverbe 9:10, noi învățăm că putem începe să găsim înțelepciune prin reverență și teamă de Dumnezeu. Totuși, înțelepciunea este un rezultat al cunoașterii și încrederii în Dumnezeu, nu o cale de a-L găsi pe Dumnezeu. Știindu-L pe Dumnezeu, ne va determina să înțelegem și să împărtășim această cunoaștere cu alții.

8:11 Dacă Dumnezeu nu ne pedepsește imediat, nu trebuie să presupunem că Lui nu-i pasă sau că păcatul nu are consecințe. Cât de ușor este să păcătuiești când nu simți o dată consecințele. Când un copil face ceva greșit și nu este descoperit, cât de ușor va fi pentru el să facă din nou. Dar Dumnezeu știe orice rău pe care îl comitem, și într-o zi va trebui să răspundem pentru tot ceea ce am făcut (12:14).

8:12-14 Prezentarea lui Solomon, deși pesimistă, totuși ne arată că viața este în cele din urmă mai bună cu Dumnezeu. Prezența Lui nu ne ferește de toate problemele, ci ne garantează că vom avea puterea Lui atunci când ne vom întâlni cu nenorocirea. Atât destinul nostru veșnic, cât și încercările noastre prezente sunt în mâinile lui.

8:16, 17 Chiar dacă el a avut acces la toată înțelepciunea lumii, cel mai înțelept om va cunoaște foarte puțin. Există întotdeauna mai multe întrebări decât răspunsuri în viață. Permiți faptului că nu știi totul despre viitor să distrugă bucuria pe care Dumnezeu vrea să ne dea astăzi?

Advertisements
 

Proverbe 7-8 February 14, 2011

Filed under: Dailies,Proverbe — DevotionTime @ 4:04 pm
Tags: , , , ,

7:6-23 Persoana care nu are niciun scop în viaţă este fără minte (7:7). Fără scop sau direcţie, o viaţa goală este vulnerabilă pentru multe ispite. Chiar dacă tânărul din acest pasaj nu ştie unde merge, seducătoarea ştie unde îl vrea pe el. Observă strategiile ei: ea se îmbracă ca să-i atragă pe bărbaţi (7:10); abordarea ei este îndrăzneaţă (7:13); ea îl invită în locuinţa ei (7:14); ea răspunde la orice obiecţie a lui (7:19, 20); ea îl flatează (7:21); ea îi întinde capcane (7:23). Ca să combaţi ispita, asigură-te că viaţa ta este plină de Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelepciune (7:3, 4). Recunoaşte strategiile ispitei şi fugi departe de ele – repede.

7:25 Există diferiți pași pe care îi poți face ca să eviți păcatele sexuale. În primul rând, păzește-ţi mintea. Nu citi cărţi, nu privi imagini sau nu încuraja fanteziile ce stimulează dorinţele în mod greşit. În al doilea rând, stai departe de influenţe şi prieteni care pe ispitesc să păcătuieşti. În al treilea rând, nu gândi doar pentru moment – concentrează-te la viitor. Emoţiile de astăzi pot aduce ruina de mâine.

8:1 Înţelepciunea este portretizată ca o femeie care ne ghidează (8:1-13) şi ne face să avem succes (8:14-21). Înţelepciunea a fost prezentă la creaţie şi lucrează împreună cu Creatorul (8:22-31). Dumnezeu este de acord cu cei care ascultă sfaturile înţelepciunii (8:32-35). Acei care ignoră înţelepciunea iubesc moartea (8:36). Înţelepciunea ar trebui să ne afecteze fiecare aspect al întregii noastre vieţi, de la început până la final. Fii sigur că faci accesibil fiecare colţ al vieţii tale direcţiei şi călăuzirii lui Dumnezeu.

8:13 Cu cât o persoană Îl respectă şi se teme de Dumnezeu, cu atât mai mult ea sau el va urî răul. Iubirea pentru Dumnezeu şi iubirea pentru păcat nu pot coexista. Adăpostind păcate ascunse înseamnă că tolerezi răul în tine însuţi. Rupe-te radical de păcat şi dedică-te pe tine însuţi în totalitate lui Dumnezeu.

8:22-31 Dumnezeu spune că înţelepciunea este primară şi fundamentală. Este fundaţia pe care este construită toată viaţa. Pavel şi Ioan au făcut aluzie la afirmaţiile lui Solomon despre înţelepciune ca să descrie prezenţa lui Cristos la crearea lumii (Coloseni 1:15-17; 2:3; Apocalipsa 3:14).

 

Iov 23-24 January 26, 2011

23:1-24:25 Iov îşi continuă interogatoriul, spunând că această suferinţă ar fi mult mai agreabilă dacă doar ar şti de ce se întâmplă. Dacă exista un păcat pentru care ar trebui să se pocăiască, ar fi făcut acest lucru. El ştia despre cei răi şi faptul că ei vor fi pedepsiţi; el ştia că Dumnezeu îl putea justifica dacă El ar alege astfel. În toate exemplele sale despre cei răi din lume, dorinţa sa imperativă era ca Dumnezeu să-i cureţe numele, să-i dovedească neprihănirea şi să explice de ce el a fost ales să primească toate aceste calamităţi. Iov a încercat să-i facă pe prieteni să vadă că întrebările despre Dumnezeu, viaţă şi dreptate nu sunt aşa de simple cum au presupus ei.

23:9 Acest verset poat fi tradus: „Când mă uit la stânga sau la dreapta (nord sau sud), nu-L pot găsi pe Dumnezeu“. Iov nu a spus că Dumnezeu locuieşte doar într-un loc, dar că El pare să-l evite pe Iov. Totuşi, în 23:10, el îşi exprimă încrederea că Dumnezeu ştia fiecare detaliu despre situaţia lui şi va veni să-l izbăvească.

23:10 În Iov 22, Elifaz a încercat să-l condamne pe Iov identificând vreun păcat ascuns pe care el s-ar putea să-l fi comis. Totdeauna noi suntem susceptibili a ascunde păcat în vieţile noastre, păcat despre care nici noi nu ştim măcar, în special când standardele lui Dumnezeu sunt aşa de înalte şi performanţele noastre atât de imperfecte. Totuşi, dacă suntem credincioşi adevăraţi, toate păcatele sunt iertate datorită a ceea ce a făcut Cristos pe cruce în numele nostru (Romani 5:1; 8:1). De asemenea, Biblia ne învaţă că chiar dacă mintea noastră ar putea să ne condamne, Dumnezeu este mai măreţ decât mintea noastră (1 Ioan 3:17-24). Iertarea şi curăţarea Sa sunt suficiente; ele anulează îndoielile sâcâitoare ale minţii noastre. Duhul Sfânt în noi este dovada că noi suntem inocenţi în ochii lui Dumnezeu chiar dacă noi s-ar putea să ne simţim vinovaţi. Dacă noi, ca şi Iov, Îl căutăm cu adevărat pe Dumnezeu, puteam sta în picioare în faţa acuzaţiilor celorlaţi la fel ca şi împotriva propriilor îndoieli sâcâietoare. Dacă Dumnezeu ne-a iertat şi ne-a acceptat, noi suntem într-adevăr iertaţi.

23:14 Iov a ezitat înainte şi înapoi, prima dată proclamând loialitate lui Dumnezeu şi apoi numindu-L pe Dumnezeu vrăjmaşul său. Cuvintele prietenilor lui şi propriile suspiciuni subminează încrederea lui în Dumnezeu. Când încercarea vine, este natural să dăm vina pe Dumnezeu şi să gândim că suferinţa noastră trebuie să fie pedepsire divină. Dar noi nu trebuie să presupunem că Dumnezeu este ostil cu noi. Scopurile Lui sunt mai adânci decât abilitatea noastră de a înţelege tot ce se întâmplă cu adevărat. În timp ce acest lucru sună ca un răspuns potrivit, este acelaşi răspuns pe care l-a dat Dumnezeu lui Iov în capitolele 38-41. Noi nu ar trebuie să cerem să ştim de ce anumite calamităţi ni se întâmplă. Adesea noi nu putem sau nu înseamnă că ştim până mai târziu.

24:18-21 Brusc Iov pare să argumenteze de partea prietenilor lui. Din acest motiv, unii comentatori cred că unul dintre prietenii lui Iov au spus aceste cuvinte. Dar noi nu trebuie să ne aşteptăm ca Iov să prezinte un argument unificat. El a fost confuz. El nu a argumentat că Dumnezeu răsplăteşte pe cei răi şi pedepseşte pe cei neprihăniţi; el pur şi simplu afirmă că în cazul lui, un om neprihpănit suferă.

 

Iov 3-4 January 14, 2011

Filed under: Dailies,Iov — DevotionTime @ 12:02 am
Tags: , , , , , , , , ,

3:1 Răspunsul lui Iov la cel de-al doilea test – nenorocirea fizică – a fost într-un contrast puternic cu atitudinea lui după primul test (1:20-22). Iov încă nu l-a blestemat pe Dumnezeu, dar el a blestemat ziua lui de naştere. El a simţit că ar fi fost mai bine să nu se fi născut decât să fie uitat de Dumnezeu. Iov a fost zbuciumat emoţional, fizic şi spiritual; suferinţa lui a fost omniprezentă şi adâncă.

3:11 Iov a experimentat o durere fizică extraordinară precum şi durerea pierderii familiei şi posesiunilor. El nu poate fi învinuit pentru că dorea să moară. Durerea lui Iov l-a pus la răscrucea credinţei sale, nimicind multe neînţelegeri despre Dumnezeu (El a promis că te va îmbogăţi, că te va ţine întotdeauna departe de probleme sau că îi va proteja pe cei dragi nouă). La punctul del mai mare al disperării sale, Iov fost condus înapoi la bazele credinţei lui în Dumnezeu. El a avut doar două opţiuni: (1) el putea să-l blesteme pe Dumnezeu şi să renunţe sau (2) el putea să se încreadă în Dumnezeu şi să atragă putere de la El ca să continue.

3:23-26 Iov a avut grijă să nu se închine posesiunilor materiale, ci să se închine doar lui Dumnezeu. Acum el a fost copleşit de camalităţi care au batjocorit toate precauţiile lui şi el a plâns în legătură cu durerea lui care a venit în ciuda trării lui drepte. Toate principiile după care a trăit el au fost fărâmiţate şi Iov a început să-şi piardă perspectiva. Durerea şi încercarea, fie de durată, fie temporară, nu distruge scopul real al vieţii (Eclesiastul 3:11). Viaţa nu este dată pur şi simplu pentru bucurie şi împlinire personală, ci în primul rând pentru a da glorie şi onoare lui Dumnezeu. Valoarea şi înţelesul vieţii nu sunt bazate pe ce simţim, ci pe o realitate care nu poate fi anulată – Dumnezeu ne iubeşte. Nu înţelege greşit că dacă Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat, El nu va permite să suferim. De fapt, opusul poate fi adevărat. Nu există o relaţie între nivelul suferinţei tale şi măsura dragostei lui Dumnezeu (Romani 8:398, 39).

4:1 Elifaz a pretins că era un om cu cunoştinţe mari (4:12; 5:27); tot ce a spus el a fost bazat pe experienţa sa personală (4:8; 5:27). El a argumentat că suferinţa este un rezultat direct al păcatului şi că dacă Iov îşi va mărturisi păcatul, suferinţa lui va lua sfârşit. Elifaz a văzut suferinţa ca pedeapsa lui Dumnezeu care ar trebui să fie binevenită cu scopul de a aduce o persoana înapoi la Dumnezeu. În unele cazuri, desigur, acest lucru poate fi adevărat (Galateni 6:7, 8), dar acest lucru nu era adevărat cu privire la Iov. Deşi Elifaz a avut multe comentari bune şi adevărate, el a făcut trei ipoteze greşite: (1) o persoană bună şi inocentă nu suferă niciodată; (2) acel care suferă sunt pedepsiţi pentru păcatele lor din trecut; şi (3) Iov, deoarece suferea, a făcut ceva greşit în ochii lui Dumnezeu.

4:7, 8 O parte din ce a zis Elifaz este adevărat şi o parte este fals. Este adevărat că acei care promovează păcatul şi necazul vor fi pedepsiţi în cele din urmă; este fals că oricine este bun şi inocent nu va suferi niciodată. Toate materialele scrise şi citate din Biblie sunt acolo prin alegerea lui Dumnezeu. Unele sunt acolo ca înregistrare a ceea ce au spus sau făcut oamenii, dar nu ca un exemplu de urmat. Păcatele, înfrângerile, gândurile rele şi neînţelegerile despre Dumnezeu sunt parte a Cuvântului inspirat în mod divin, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să urmăm exemplele greşite doar pentru că ele sunt în Biblie. Biblia ne oferă învăţături şi exemple a ceea ce ar trebui să facem, precum şi ce nu ar trebui să facem. Comentariile lui Elifaz sunt un exemplu a ceea ce ar trebui să evităm să facem – tendinţa de a produce ipoteze false despre alţii bazate pe propria noastră experienţă.

4:13 Viziunea lui Elifaz putea fi un simplu vis sau putea fi o viziune supranaturală. Deşi Elifaz a pretins că viziunea lui este de o inspiraţie divină, existp îndoială că aceasta vine de la Dumnezeu (42:7). Indiferent de sursa viziunii, ea este rezumată în 4:17. La suprafaţă, această declaraţie este complet adevărată – un simplu om nu se poate compara cu Dumnezeu şi nu ar trebui să încerce să-L întrebe pe Dumnezeu cu privire la motivele şi acţiunile Sale. Totuşi, Elifaz a luat acest gând şi l-a expus mai târziu exprimându-şi propriile opinii. Concluzia lui (5:18) arată o vedere foarte limitată a motivului pentru care suferă Iov. Este uşor pentru învăţători, consilieri şi prieteni bine intenţionaţi să înceapă cu un fragment din adevărul lui Dumnezeu, dar să încheie cu înţelepciunea omenească.

4:18, 19 Într-adevăr fac îngerii greşeli? Aminteşte-ţi că Elifaz a vorbit, nu Dumnezeu, aşa că noi trebuie să fim atenţi în legătură cu clădirea cunoştinţelor noastre despre lumea spirituală din opiniile lui Elifaz. În plus, cuvântul tradus „greşeală“ este folosit doar aici şi înţelesul lui este neclar. Putem salva credibilitatea lui Elifaz spunând că el avea în vedere îngerii căzuţi, dar acest pasaj nu are în vedere învăţătura despre îngeri. Ceea ce a spus Elifaz este că fiinţele umane căzute sunt mult sub Dumnezeu şi îngeri. Elifaz a avut dreptate cu privire la măreţia lui Dumnezeu, dar el nu a înţeles scopurile mai măreţe ale lui Dumnezeu în ceea ce priveşte suferinţa.

 

Iov 1-2 January 13, 2011

1:1 Când citim cartea Iov, noi avem informaţii pe care personajle povestirii nu le au. Iov, personajul principal al cărţii, pierde totul, nu datorită propriei greşeli. În timp ce se luptă să înţeleagă de ce tot ce se întâmplă este pentru el, devine clar că el nu s-a luptat să cunoască motivele. El a trebuie să facă faţă vieţii cu răspunsurile şi explicaţii deţinute înainte. Numai apoi credinţa lui s-a dezvoltat. Noi trebuie să experimentăm viaţa aşa cum a făcut Iov – o singură zi o dată şi fără răspunsuri complete la toate întrebările vieţii. Vom avea, ca şi Iov, încredere în Dumnezeu orice s-ar întâmpla? Sau vom ceda ispitei de a zice că lui Dumnezeu nu îi pasă cu adevărat?

1:1 În timp ce vedem calamităţile şi suferinţa din cartea Iov, noi trebuie să ne aducem aminte că trăim într-o lume decăzută unde comportamentul corect nu este întotdeauna răsplătit şi comportamentul greşit nu este întotdeauna pedepsit. Atunci când vedem un criminal notoriu că prosperă sau un copil inocent că suferă, noi spune: „Este greşit.“ Şi chiar este. Păcatul a sucit dreptatea şi a făcut lumea noastră imprevizibilă şi urâtă.

Cartea Iov ne arată un om bun care a suferit fără niciun motiv. Din păcate, lumea noastră este cam aşa. Dar istorisirea lui Iov nu se încheie cu disperare. În viaţa lui Iov putem vedea cum credinţa în Dumnezeu ete justificată chiar şi atunci când situaţiile noastre par fără speranţă.

1:1 Iov a fost numit un om bun deoarece el s-a temut de Dumnezeu; el L-a respectat, I s-a închinat şi a ascultat de El. De asemenea, a fost numit un om bun deoarece el a stat departe de rău. El nu a permis păcatului să se strecoare în viaţa lui sau ispitei să-l învingă. A fi o persoană bună este mai mult decât să asculţi de legile lui Dumnezeu. Acest lucru necesită toate caracteristicile de mai sus. În lumina acestora, poţi fi tu numit o persoană bună?

1:1 Locaţia ţării Uţ este nesigură. Ştim doar că Uţ avea păşuni şi culturi abundente (1:2, 3, 14, 15), că era localizată lângă pustie (1:19) şi a fost cât pe ce să fie atacată de sabeeni şi haldeeni (1:14-17). De asemenea, Uţ este menţionată în Ieremia 25:19, 20. Majoritatea savanţilor cred că Uţ a fost localizată aproape de Canaan (Israel), unde au locuit acei cărora li s-a descoperit întâi (evreii). Probabil Iov a ştiut despre Dumnezeu deoarece el a cunoscut poporul lui Dumnezeu.

1:5 Nu se ştie sigur, dar probabil Iov a trăit în zilele patriarhilor (Avram, Isaac şi Iacov) înainte ca Dumnezeu să ofere legea Lui sau să ungă preoţi ca să fie lideri religioşi. În timpul zilelor lui Iov, tatăl era liderul religios al familiei. Deoarece nu existau preoţi care să-l instruiască în legile lui Dumnezeu, Iov a acţionat ca un preot şi a adus arderi de tot lui Dumnezeu cerându-i iertare pentru păcatele comise de el și familia lui. El a făcut acest lucru din condamnare și dragoste pentru Dumnezeu, nu doar din cauză că acesta era rolul lui ca şi cap al casei. Tu îţi îndeplineşti sarcinile spirituale deoarece ele sunt aşteptate sau benevol dintr-o inimă dedicată?

1:5 Iov a arătat o preocupare mare pentru bunăstarea spirituală a copiilor lui. Temător că ei s-ar putea să fi păcătuit fără să ştie, el aducea arderi de tot pentru ei ca parte al sărbătorilor zilelor lor de naştere. Astăzi părinţii pot arăta aceeaşi preocupare rugându-se pentru copiii lor. Rugăciunile regulate înseamnă „sacrificarea“ unui timp în fiecare zi pentru a-L invoca pe Dumnezeu să-i ajute să trăiască într-un mod plăcut Lui.

1:6 Biblia vorbeşte despre alt consiliul ceresc unde Dumnezeu şi îngerii îşi planifică activităţile pe pământ şi unde îngeriilor li se cere să dea socoteală despre ei înşişi (1 Împăraţi 22:19-23). Deoarece Dumnezeu este Creatorul tuturor îngerilor – atât a celor buni, cât şi a celor răi – El are toată puterea şi autoritatea asupra lor.

1:6, 7 Satan a fost iniţial un înger al lui Dumnezeu, dar a devenit corupt de propria mândrie. Satan a devenit rău datorită răzvrătirii lui împotriva lui Dumnezeu (1 Ioan 3:8). Satan este vrăjmaşul lui Dumnezeu. El încearcă să împiedice lucrarea lui Dumnezeu în oameni, dar el este limitat de puterea lui Dumnezeu şi paote face doar ceea ce El îi permite să facă (Luca 22:31, 32; 1 Timotei 1:19-20; 2 Timotei 2:23-26). Satan este numit adversarul sau acuzatorul deoarece el caută în mod activ să atace oameni prin intermediul ispitelor (1 Petru 5:8, 9) şi pentru că el doreşte să-i facă pe oameni să-L urască pe Dumnezeu. El face aceste lucruri cu ajutorul minciunilor şi înşelăciunii (Genesa 3:1-6). Iov, un om neprihănit care a fost binecuvântat foarte mult, a fost o ţintă sigură pentru Satan. Orice persoană care este devotată lui Dumnezeu se poate aştepta la atacurile Satanei. Satan, care Îl urăşte pe Dumnezeu, urăşte şi oamenii lui Dumnezeu.

1:6-13 Din această discuţie noi putem învăţa multe despre Satan. (1) El este responsabilul lui Dumnezeu. Toţi îngerii, buni şi răi, sunt obligaţi să dea socoteală despre ei înşişi înaintea lui Dumnezeu (1:6). (2) Gândurile lui sunt cunoscute de Dumnezeu (1:7). Dumnezeu a ştiu că Satan intenţionează să-l atace pe Iov. (3) Satan poate fi într-un singur loc la un moment dat (1:6, 7). Demonii săi îl ajută în lucrarea lui, dar ca şi fiinţe create a fi limitate. (4) Satan nu poate vedea în minţile noastre sau să prezică viitorul (1:9-11). Dacă el ar putea, el trebuia să știe că Iov nu va ceda presiunii. (5) Deoarece Satan nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu (1:12), oamenii lui Dumnezeu pot învinge atacurile lui prin puterea lui Dumnezeu. (6) Dumnezeu întotdeauna pune limitări pe ceea ce poate face Satan (1:12; 2:6). Răspunsul lui Satan dat întrebării lui Dumnezeu (1:7) ne spune că Satan este real şi active pe pământ. Cunoscând acestea despre Satan ar trebui să ne determine să rămânem aproape de Cel care este mai mare decât Satan – Dumnezeu Însuşi.

1:7 Unii oameni sugerează că acest dialog a fost făcut de către autorul cărţii. Chiar a putut avea loc cu adevărat această conversaţie între Dumnezeu şi Satan? Alte pasaje biblice ne spun că Satan nu are într-adevăr acces la Dumnezeu (vezi Apocalipsa 12:10). El chiar a intrat în prezenţa lui Dumnezeu ca să facă acuzaţii împotriva lui Iosua, Marele Preot (Zaharia 3:1, 2). Dacă această conversaţie nu a avut loc, atunci motivele pentru suferinţa lui Iov devin fără sen şi cartea lui Iov este redusă la ficţiune mai degrabă decât fapte.

1:8 Dumnezeu l-a numit pe Iov, slujitorul Său. Aceasta era o onoare mare care îl pune pe Iov în aceeaşi companie cu Moise şi David, pe care El i-a numit, de asemenea, slujitori (Numeri 12:7, 8; 2 Samuel 7:5). Cei care sunt slujitorii lui Dumnezeu, Îl slujesc cu întreaga lo viaţă – ei sunt credincioşi Lui în tot ce fac.

1:8, 12 Iov a fost un model de încredere şi ascultare de Dumnezeu; totuşi, Dumnezeu i-a permis Satanei să-l atace într-un mod aspru. Deşi Dumnezeu ne iubeşte, credinţa şi ascultare de El nu ne protejează de calamităţile vieţii. Eşecurile, tragediile şi durerile loveşte atât casele creştinilor, cât şi a necreştinilor. Dar în mijlocul acestor încercări, Dumnezeu aşteaptă de la noi să ne exprimăm credinţa noastră lumii. Cum răspunzi problemelor tale? Îl întrebi pe Dumnezeu: „De ce eu?“ sau zici: „Foloseşte-mă!“?

1:9 Satan nu a putut nega că Iov era un om neprihănit; aşa că el a atacat motivele lui, zicând că el era neprihănit datorită faptului că nu avea niciun motiv să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu. Chiar de când a început să-L urmeze pe Dumnezeu totul a mers bine pentru el. Satan a vrut să demonstreze că Iov se închina lui Dumnezeu, nu din dragoste, ci pentru că Dumnezeu plătit bine.

Declaraţia Satanei înaintea lui Dumnezeu este o analiza precisă a motivelor pentru care mulţi oameni se încred în Dumnezeu. Ei sunt credincioşi „de vreme bună“, Îl urmează pe Dumnezeu doar atunci când totul merge bine sau pentru ceea ce pot primi. Nenorocirea distruge această credinţă contra-făcută. Dar nenorocirea întăreşte credinţa adevărată prin determinarea credincioşilor să se adâncească mai mult în Dumnezeu pentru ca să reziste furtunilor. Cât de adânc merge credinţa ta? Puneţi rădăcinile credinţei cât mai adâns în Dumnezeu aşa că vei putea rezista oricărei furtuni cărei îi vei face faţă.

1:12, 13 Această conversaţie dintre Dumnezeu şi Satan ne învaţă un lucru important despre Dumnezeu – El este pe deplin conştient că orice ispită a Satanei aduce suferinţă şi dificultate pentru noi. Atunci când El s-ar putea să permită să suferim pentru un motiv anume neînţeles de noi, El nu este niciodată luat prin surprindere de problemele noastre şi este întotdeauna compătimito faţă de sitaţia noastră.

1:16 „Focul lui Dumnezeu“ poate fi o expresie ebraică poetică ce exprimă fulgerul. În cazul lui Iov, focul a fost trimis de Satan. Singurul mesager crezut că era din partea lui Dumnezeu.

1:20-22 Iov nu şi-a ascuns durerea copleşitoare. Această expunere personală nu înseamnă că el şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu; în schimb, aceasta arată că el era uman şi că el şi-a iubit familia. Dumnezeu ne-a creat emoţiile şi nu este păcat să le exprimăm aşa cum a făcut Iov. Dacă experimentezi o pierdere mare, o dezamăgire sau o durere copleşitoare, recunoaşte-ţi sentimentele în faţa ta, cât şi a celorlalţi, şi întristează-te!

1:20-22 Iov şi-a pierdut posesiunile şi familia în primul test al Satanei, dar el a reacţionat corect faţă de Dumnezeu prin recunoaşterea autorităţii suverane a lui Dumnezeu peste tot ceea ce i-a dat Dumnezeu. Iov a trecut testul şi a dovedit că oamenii pot să-L iubească pe Dumnezeu pentru ce este El, nu pentru ce oferă El.

2:3-6 Poate Satan să-L convingă pe Dumnezeu să-şi schimbe planurile? La început Dumnezeu a zis că el nu vrea ca Iov să lezat fizic, dar acum este gata să permită acest lucru. Satan este incapabil să-L convingă pe Dumnezeu să meargă împotriva caracterului Său: Dumnezeu este complet şi veşnic bun. Dar Dumnezeu a vrut să meargă după planurile lui Satan deoarece Dumnezeu a ştiut rezultatele eventuale ale istorisirii lui Iov.

2:4, 5 „Piele pentru piele“ a fost comentariul lui Iov în ceea ce priveşte reacţia lui Iov la pierderea familiei lui. Satan încă deţinea această opinit că Iov a fost credincios doar datorită binecuvântărilor lui Dumnezeu. Satan a crezut că Iov a fost neatins în mod egoist de pierderea familiei lui. Totuşi, următorul pas al Satanei era să cauzeze suferinţă fizică lui Iov ca să demonstreze acuzaţia sa iniţială (1:9).

2:6 Din nou, Satan a cerut permisiunea lui Dumnezeu ca să cauzeze durere lui Iov. Dumnezeu l-a limitat pe Satan şi El nu i-a permis să-l distrugă pe Iov.

2:7 Uneori credincioşii s-ar putea să sufere mai mult decât necredincioşii deoarece acei care îl urmează pe Dumnezeu pot deveni ţintele speciale ale Satanei. Totuşi, credincioşii s-ar putea să îndure dificultate, persecuţie sau încercare. Acesta a fost şi cazul lui Iov. Noi trebuie să ne pregătim pentru atacurile Satanei. Când suferim, nu trebuie să deducem că Dumnezeu ne-a abandonat (El nu l-a abandonat pe Iov). Credinţa consistentă este calea de a-l înfrânge pe Satan.

2:9 De ce a fost cruţată viaţa soţiei  lui Iov atunci când restul familiei lui a fost omorâtă? Este posibil ca prezenţa ei a determinat mai multă suferinţă pentru el datorită dojenelii ei sau datorită propriei ei dureri pentru tot ce au pierdut.

2:10 Mulţi oameni cred că crezând în Dumnezeu îi protejează de probleme, aşa că atunci când vine nenorocirea, ei cer bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu. Dar mesajul lui Iov este că nu trebuie să renunţi la Dumnezeu doar datorită lucrurilor rele care se întâmplă. Credinţa în Dumnezeu nu garantează prosperitatea personală şi lipsa credinţei nu garantează probleme în viaţă. Dacă ar fi aşa, oamenii ar crede în Dumnezeu pur şi simplu ca să devină bogaţi. Dumnezeu este capabil să ne scape de suferinţă, dar, de asemenea, El s-ar putea să permită suferinţa să vină cu un anumit motiv care nu-l putem înţelege. Iov ne arată o perspectivă mai largă decât propriul său comfort. Dacă ştim întotdeauna de ce suferim, credinţa noastră nu va creşte.

2:11 Elifaz, Bildad şi Ţofar nu erau doar prietenii lui Iov, de asemenea, ei erau cunoscuţi pentru înţelepciunea lor. Totuşi, la final, înţelepciunea lor s-a arătat a fi îngustă şi incompletă.

2:11 La învăţarea dificultăţilor lui Iov, trei dintre prietenii lui au venit să-l mângâie şi să-l consoleze. Mai târziu învăţăm că cuvintele lorde mângâiere nu au fost de ajutor – dar cel puţin ei au venit. În timp ce Dumnezeu îi mustră pentru ceea ce au spus (42:7), El nu îi judecă pentru ceea ce au făcut – făcând un efort să vină la cineva care era în nevoie. Din păcate, când au venit ei, ei au făcut o lucrare slabă de mângâiere a lui Iov deoarece ei erau mândri în legâtură cu propriul lor sfat şi insenbili la nevoile lui Iov. Când cineva este în nevoie, du-te la el, dar fii sensibil la modul în care să-l mângâi.

2:13 De ce prietenii au venit şi apoi doar s-au aşezat în linişte? Potrivit cu tradiţia evreiască, oamenii care veneau să mângâie pe cineva nu vorbeau până când nu vorbea persoana care se tânguia. Adesea cel mai bun răspuns la suferinţa altei persoane este tăcerea. Prietenii lui Iov au realizat că durerea lui era atât de adâncă încât să fie vindecată cu doar nişte cuvinte, aşa că ei nu au spus nimic. (Măcar dacă ar fi continuat să stea tăcuţi!) Adesea, simţim că trebuie să spunem ceva spiritual şi, în schimb, ne rănim prietenul. Probabil ceea ce el sau ea are nevoie cel mai mult este doar prezenţa noastră, arătând că ne pasă. Răspunsuri şi citate banale spun mult mai puţin decât tăcerea plină de compasiune şi iubirea companiei.