DevotionTime

Eclesiastul 9-10 March 25, 2011

9:5, 10 Când Solomon spune că morții nu știu nimic și acolo în moarte nu există muncă, planuri, cunoaștere sau înțelegere, el nu compară viața cu cea de după moarte, ci viața și moartea. O dată ce mori, nu poți schimba ceea ce ai făcut sau să planifici dintr-odată să devii o persoană mai bună. Învierea la o viață nouă după moarte era un concept confuz pentru credincioșii Vechiului Testament. Acesta s-a clarificat doar după învierea lui Cristos din moarte.

9:7-10 Considerând incertitudinile viitorului și certitudinea morții, Solomon ne recomandă să ne bucurăm de viață ca și un cadou din partea lui Dumnezeu. Se poate că el critică pe cei care amână toate plăcerile prezente pentru a acumula bogăție, mai mult ca acei care sunt prinși în cursa zilei de astăzi. Solomon întreabă: „Ce este cu adevîrat valoros în averea ta?“ Este important să ne bucurăm de cadourile lui Dumnezeu atunci când suntem capabil, deoarece viitorul este așa de nesigur.

9:9 De asemenea, Solomon a scris un proverb despre căsătorie: „Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul“. (Proverbe 18:22). Cât de trist este să fii căsătorit și să nu fie apreciat și să te bucuri de binecuvântările pe care ți le dă Dumnezeu.

9:11 Nu este dificil să te gândești la casurile unde cel mai rapid sau cel mai puternic nu câștigă, înțeleptul rămâne sărac și expertul nu este recunoscut pentru talentele sale. Unii văd astfel de exemple și numesc viața necorectă și au dreptate. Omenirea are o viață strâmbă, făcând exact ce nu a intenționat Dumnezeu. Solomon încearcă să reducă așteptările noastre despre această lume imperfectă. Cartea Proverbelor pune accentul pe modul în care lucrurile ar trebui să lucreze dacă toată lumea ar trăi corect; Eclesiastul ne spune că se întâmplă adesea mai puțin decât în lumea perfectă. Trebuie să ne ținem perspectivele aducându-ne aminte că trăim într-o lume decăzută.

9:15-18 Societatea noastră onorează bogăția, atracția și succesul mai presus decât înțelepciunea. Este trist să vezi oameni luptându-se să pară importanți în ochii oamenilor în timp ce-și ruinează relația cu Dumnezeu.

10:5-9 Descriind aceste circumstanțe care nu sunt corecte sau care nu au sens, Solomon spune că înțelepciunea singură nu poate aduce dreptate. Solomon continuă să clădească pe concluzia lui că tot ce avem (de la înțelepciune pănâ la bogății) este nimic fără Dumnezeu. Și oricât de puțin am avea, atunci când îl folosește Dumnezeu, devine tot ce am fi putut vrea vreodată.

10:10 Încercând să faci orice fără să ai cele necesare este ca și cum ai toca cu un topor uzat. Dacă uneltele tale sunt uzate, ascute-le ca să faci o treabă mai bună. În mod similar, dacă îți lipsesc abilități, ar trebui să le ascuți prin pregătire si practică. În fiecare situație, ascuțirea toporului înseamnă recunoașterea locului unde există o problemă, dobândirea sau netezirea abilităților (sau uneltelor) ca să facă o treabă mai bună și apoi să iasă afară și să lucreze. Găsește porțiunile din viața ta unde „toporul“ tău este uzat și ascute-ți abilitățile astfel încât să poți fi mai activ pentru lucrarea lui Dumnzeu.

10:16-19 Atunci când evreii aveau lideri imaturi și iresponsabili, națiunea lor cădea. Cărțile 1 și 2 Împărați descriu declinul împărățiile atunci când liderii au fost preocupați doar de ei înșiși. Versetul 18 punctează problema de bază a acestor lideri egoiști – lenea.

10:19 Liderii conducători, oamenii de afaceri, familiile, chiar și bisericile sunt prinși în capcana de a gândi că banii sunt răspunsul la orice problemă. Scriptura recunoaște că banii sunt necesari pentru supraviețuire, dar ne avertizează împotriva iubirii de bani (vezi Matei 6:24; 1 Timotei 6:10; Evrei 13:5). Banii sunt periculoși deoarece ne păcălesc să gândim că bogăția este cea mai ușoară cale de a avea tot ce vrei. Iubirea de bani este păcătoasă deoarece noi ne încredem în ei, mai degrabă decât în Dumnezeu, ca să ne rezolve problemele.

Advertisements
 

Eclesiastul 5-6 March 23, 2011

5:4, 5 Solomon își avertizează cititorii cu privire la a face promisiuni prostești lui Dumnezeu. În cultura israelită, facerea de jurăminte era o problemă serioasă. Legămintele erau voluntare, dar, odată făcute, incasabile (Deuteronom 23:21-23). Este o nebunie să faci un legământ pe care nu-l poți ține sau să joci jocuri cu Dumnezeu prin împlinirea parțială a legământului tău (Proverbe 20:25). Este mai bine să nu faci legământ decât să faci o promisiune lui Dumnezeu și să o rupi. Este și mai bine să faci o promisiune bună și să o ții.

5:10, 11 Întotdeauna vrem mai mult decât avem. Solomon a observat că acei care iubesc banii și îi caută într-un mod evident, nu vor găsi niciodată bucuria promisă de ei. Nu contează cât de mult deții, dacă tu încerci să creezi bucurie prin acumularea bogăției, niciodată nu vei avea îndeajuns. Banii în sine nu sunt greșiți, ci iubirea de bani aduce tot felul de păcate. Indiferent de situația financiară pe care o ai, nu depinde de bani ca să fii fericit. În schimb, folosește ce ai pentru Dumnezeu.

5:19, 20 Dumnezeu vrea ca noi să vedem ceea ce avem (fie puțin, fie mult) printr-o perspectivă corectă – posesiunile noastre sunt un cadou din partea lui Dumnezeu. Ele sunt un motiv de bucurie, dar nu sursa bucuriei, deși orice lucru bun vine de la Dumnezeu. Ar trebui să ne concentrăm mai mult pe dătător decât pe dar. Putem fi mulțumiți cu ceea ce avem atunci când realizăm că împreună cu Dumnezeu avem tot ceea ce ne trebuie.

6:1-8:15 În această secțiune, Solomon ne arată că având atitudinea corectă despre Dumnezeu, ne poate ajuta să facem față cu nedreptatea prezentă. Prosperitatea nu este întotdeauna bună și calamitatea nu este întotdeauna rea. Dar Dumnezeu este întotdeauna bun, și dacă noi trăim așa cum vrea El, vom experimenta satisfacția.

6:1-6 Mulți oameni lucrează din greu pentru a prelungi viața și a-și perfecționa condiția fizică (diete mai bune, exerciții potrivite, o îngrijire perfectă a sănătății). Totuși oamenii nu petrec nici pe departe la fel de mult timp sau efort pentru sănătatea spirituală. Cât de miop este să lucrezi din greu pentru a îmbunătăți această viață și să nu lucrezi la fel de mult ca să-ți consolidezi viața veșnică.

6:12 Solomon precizează că adevărul profund că noi nu știm ce aduce viitorul, dar știm cum va veni viitorul. El încheie cu o întrebare retorică – răspunsul la care este Dumnezeu! Niciun om nu cunoaște viitorul, așa că fiecare zi trebuie trăită după propriile valori. Solomon argumentează împotriva părerii că oamenii pot prelua propriul lor destin. În toate planurile noastre ar trebui să privim la Dumnezeu, nu doar înainte spre viitor.

 

Psalmul 23 February 9, 2011

Filed under: Dailies,Psalmi — DevotionTime @ 12:28 pm
Tags: , , , , ,

23:1 Descriindu-L pe Domnul ca Păstor, David şi-a exprimat experinţa sa deoarece el a petrecut primii săi ani îngrijind oi (1 Samule 16:10, 11). Oile sunt complet dependente de păstor pentru provizii, călăuzire şi protecţie. Noul Testament Îl numeşte pe Isus Păstorul cel bun (Ioan 10:11); marele Păstor (Evrei 13:20, 21); şi Păstorul cel mare (1 Petreu 5:4). Aşa cum Domnul este Păstorul cel bun, aşa noi suntem oile Lui – nu animale proaste, înfricoşate şi pasive, ci urmaşi ascultători destul de înţelepţi să urmăm pe Acela care ne va duce în locuri drepte şi pe căi corecte. Acest psalm nu pune accentul pe calităţile animalelor cum ar fi oile, ci pe calităţile disciplinare ale celor care urmează pe cineva. Atunci când Îl recunoşti pe Bunuş Păstor, urmează-L!

23:2, 3 Când Îi permitem lui Dumnezeu Păstorul nostru să ne călăuzească, avem satisfacţie. Totuşi, când alegem să păcătuim, alegem să merge pe calea noastră şi nu-L putem învinovăţi pe Dumnezeu pentru mediul în care ne găsim. Păstorul nostru ştie „păşunile verzi“ şi „apele de odihnă“ care ne restaurează. Răzvrătindu-ne împotriva conducerii Păstorului este de fapt răzbvrătire împotriva celor mai bune proprii interese pentru viitor. Trebuie să ne amintim acest lucru data viitoare când suntem ispitiţi să mergem pe propriile noastre căi mai degrabă decât pe căile Păstorului.

23:4 Moartea aruncă cea mai înfricoşătoare umbră asupra vieţilor noastre deoarece noi suntem cei mai neajutoraţi în prezenţa ei. Noi putem lupta cu mulți alți vrăjmași – durere, sufeință, boală, vătămare – dar nu putem lupta cu moartea. Ea are ultimul cuvânt. Doar o singură persoană poate umbla cu noi prin valea umbrei morții și ne ducă în siguranță de partea cealaltă – Dumnezeul vieţii, Păstorul nostru. Cum nu ştim timpul morţii noastre, ar trebui să-l urmăm pe acest Păstor cu o încredere eternă.

23:6 În cultura Orientului Mijlociu, se aştepta ca gazdele să-i protejeze pe oaspeţii lor cu orice preţ. Dumnezeu oferă protecţia unei gazde chiar şi atunci când stăm în mijlocul vrăjmaşilor. În ultima parte a acestui psalm, vedem că cei credincioși vor locui cu Dumnezeu. Dumnezeu, Păstorul și Gazda perfectă, promite să ne călăuzească şi să ne protejeze întreaga noatră viaţă şi să ne ducă în casa lui pentru totdeauna.